„Ultima fiță” în materie de adăpătoare pentru găini: Coif de aur din sec. IV î. Hr., tezaur unic în lume, găsit de un elev într-un sat din Prahova

„Ultima fiță” în materie de adăpătoare pentru găini: Coif de aur din sec. IV î. Hr., tezaur unic în lume, găsit de un elev într-un sat din Prahova

„Ultima fiță” în materie de adăpătoare pentru găini: Un coif de aur vechi de peste 2.500 de ani a fost descoperit, conform unor presupuneri, de un elev (în unele variante de către doi copii) care l-a folosit pentru a adăpa orătăniile. Acesta mai este numit „căciula de aur” dat fiind faptul că este din aur masiv și cântărește 770 grame.

Coiful de aur de la Coțofenești, din Prahova, a fost găsit de către un elev de la o școală primară din localitate, în anul 1928. Cântărește 770 de grame și este o piesă aproape intactă, lipsindu-i doar partea superioară a calotei. Acesta este datat din prima jumătate a secolului IV, î. Hr. și a aparținut unui rege geto-dac.

Povestea descoperirii coifului

Povestea descoperirii coifului dacic de la Coțofenești este fascinantă. Parte a Tezaurului României, a devenit încă de la început unul dintre cele mai importante obiecte descoperite. Se spune că acesta a fost descoperit de un elev de la școala primară în timp ce ara. O altă variantă privind „paternitatea” obiectului ar fi că a fost găsit după o ploaie torențială de către doi copii, la rădăcina unui nuc și a zăcut pe un coteț câteva luni sau a fost folosit ca adăpătoare pentru găini.

Decorațiunile „căciulii de aur”

Coiful are o calotă de aur împodobită cu 7 rânduri paralele de nasturi conici radiați, are pe marginea inferioară un chenar de linii spirale punctate care încadrează patru plăci acoperite cu reliefuri. Cea din față reprezintă o pereche de ochi holbați, cu sprâncene duble și întoarse în așa fel încât să inspire groază. Cea din spate, despărțită în două registre, înfățișează în registru superior figuri de oameni fantastici, cu picioarele în formă de șerpi, iar în cel inferior animalele fantastice urmărindu-se unele pe altele.

Cele două plăci laterale reprezintă scene de sacrificiu, cu preoți purtând pe cap tiare. După alți autori, pe cele două obrăzare fixe dreptunghiulare, care au fiecare câte un orificiu la bază, este reprezentată aceeași scenă de sacrificiu: un războinic înjunghiind un berbec.

Potrivit istoricilor, numele acestui obiect important ar trebui, poate, să nu fie „coiful” de la Poiana Coțofenești, ci „căciula de aur”, deoarece omul care l-a donat la Onor Direcțiunea Arheologică l-a numit așa.
Coiful a fost dus inițial la Muzeul Național de Antichități din București și păstrat acolo până în 1970. În prezent, acesta „s-a întors acasă” sub pază militară, în comuna prahoveană Virbălău.

sursa: adevarul.ro

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI