Turist pe Transalpina – Drumul Regelui: Lângă oala de sarmale, pulometre și toată gama de kitschuri chinezo-românești

Drumul Național 67C, cea mai înaltă șosea din România, supranumit Transalpina sau Drumul Regelui, a devenit în ultimii doi ani un adevărat fenomen turistic. Pe perioada celor trei luni în care drumul este integral deschis circulației rutiere, zeci de mii de turiști, dintre care foarte muți străini, vizitează această superbă zonă montană, care timp de peste 20 de ani a fost inaccesibilă din cauza carosabilului complet distrus.

Transalpina leagă Transilvania de Oltenia pe o distanță de 148 km, între municipiul Sebeș din județul Alba și localitatea Bengești din județul Gorj.

Acest articol se adresează celor care nu au reușit să meargă încă într-o excursie pe Drumul Regelui dar și celor care au vizitat deja zona și doresc să împărtășească experiența lor turistică transalpină, să ofere sfaturi, ponturi sau chiar să facă propuneri pentru îmbunătățirea serviciilor și condițiilor pentru turiștii care aleg cea mai înaltă și spectaculoasă șosea din țara noastră.

Majoritatea celor cu care am discutat despre Transalpina au fost impresionați de peisaje, însă s-au plâns de aglomerație, lipsa parcărilor, a popasurilor gen “belevedere”, a parapeților metalici și a marcajelor rutiere.

Un aspect interesant, referitor la activitatea economică desfășurată în zonă, mi-a fost relatat de un consilier local din Alba Iulia care vizitase recent zona. Am realizat că turismul masiv reprezintă o “mană cerească” pentru mulți dintre comercianții de acolo. Un exemplu sugestiv, este cel al unor proprietari de stână care vând balmoș, mămăligă și preparate din carne de oaie și miel turiștilor. Aceștia i-au povestit alesului local, că dacă o țin tot așa cu vânzarea riscă să rămână fără turma de oi, întrucât zilnic taie 3-4 mioare pentru a potoli foamea călătorilor de mâncare tradițională.

Descrierea ce urmează aparține doamnei Petruța Pop, care a făcut un tur pe Drumul Regelui, chiar în acest weekend și a împărtășit apoi experiența sa turistică pe o rețea de socializare.

“Mi-am propus de ceva vreme să merg și eu pe Transalpina, nu de alta dar credeam că numai eu nu am ajuns acolo. Zis și făcut. Cu cățel, cu purcel, cu tot tacâmu, ca tot românul care vrea să se simtă bine. Valea Sebeșului mi-a fost și-mi este foarte dragă. O să o am pe veci la inimă, mai ales că la finele ei stă așezată Mănăstirea de la Oașa, care îmi aduce aminte de anii studenției mele.

Să revin la excursia mea. Dacă în anii trecuți ne puteam bucura de priveliștea din jur, plină de liniște, zilele de week-end de acum sunt aproape un chin. Aglomerația a fost ca pe Autostrada Soarelui. Am ajuns pe podul de la Oașa, plin ochi de mașini, turiști, dar și tot felul de comericați. Kurtos-ul unguresc l-am putut cumpăra la preț de 15 lei, un cucuruz fiert la 5 lei, cârnațuri, slănine, brânzeturi, printre șlapi, table de șah și toată gama de kitsch-erală chinezo-românească. Mai erau comercianți cu produse de slăbit, siropuri, ducețuri și înghețata Alpin. Printre ei, bronzații noștri cu afinele, mure și pitoace, adică hribe. Un tablou amplu, nu?! Ei, nu e gata.

Ne hotârâm să părăsim acest peisaj „mirific” și să purcedem spre renumita Transalpina. După un timp, aproape bară la bară, cu tot felul de inși și bizoni, ajungem la Obârșia Lotrului, cam un fel de nod de cale ferată, un tablou, cu măgari la propriu, cu care se luau turiștii în poze, cu tabere ample de tuciurii, care te îmbiau cu fructele și ciupercile patriei, strigând din toți rărunchii:„Hai la afine, neamule!” Printre aceștia, o grămadă de turiști frigeau la carne, își întindeau burțile la soare printre brazi, pe marginea bietului Lotru, care abia picura. N-am înțeles cum puteau să se simtă așa bine printre atâtea peturi și gunoaie împrăștiate în jur! În fine! Am oftat și am luat-o la stânga, sus, sus, spre Transalpina. Asfalt bun, numai să te țină caii din motor! Oricum, după experiența de azi, n-o să-i mai obosesc tare curând în halul ăla!

Într-un final, ajungem la un punct sus, unde n-aveai loc să parchezi mașina pe marginea drumului. Unde am găsit noi loc, la 2 metri era o prăpastie, de te duceai direct în haven sau… în hel. Oricum, la experiența cu Transalpina îți trebuie să ai sânge în instalație. Eu mi-am turat instalația la maxim.

Acolo sus, unde nu am înțeles de ce se îngrămădea așa de tare lumea (și nu orice lume…mașini de mașini, oameni de toate felurile, cu copii, cu bunici, toți cu ochii mari ca cepele de curioși ce erau…), am aflat o mult mai mare kitsch-erală. Pe lângă mici, bere, și restul listei aflate pe podul de la Oașa, am aflat acei comercianți de suveniruri, cu tot felul de oale de ceramică, blide, linguri, covoare, cămeși stilizate, prosoape, expuse printre yoyo-uri, fluiere și muzicuțe, jucării de plastic și pluș, șlapi pentru toate mărimile etc… Nimic, dar NIMIC, care să reprezinte cu adevărat valorile românești. Poate nu mă credeți, dar nu m-am aștepta ca pe Transalpina să fiu întrebată în ungurește ce anume doresc să cumpăr. Nu sunt șovină. Am crescut cu unguri și printre unguri, dar m-am așteptat să găsesc altceva. Ce anume? Ceva neaoș românesc! Din punctul meu de vedere, ca profesionist care mă ocup de arta și cultura populară românească, ar trebui să se facă o curățenie acolo.

Vreți să vă mai spun ceva? Lângă oala de sarmale și tot felul de jucării chinezești pentru copii, știți ce era? PULOMETRE!!!!! Obiect nelipsit de pe tarabele tuturor comercianților. Dacă nu știți cum arată și la ce folosește, căutați pe google!

Deci, iată ce promovăm pe Transalpina! Acolo unde am crezut, la un moment dat, mergând pe Drumul Regelui, că pot da mâna cu Dumnezeu. Chiar nu mai verifică nimeni ce se comercializează astăzi în văzul copiilor?! Dacă un copil cere detalii despre utilitatea acestui produs? Ce să-i spun eu ca mamă? Aceleași produse sunt vândute, fără nonșalanță, și pe podul de la Oașa, înainte să o iei spre mănăstirea Oașa! Fără pic de rușine!

Dacă n-ar fi kitsch-erala aia, peisajul n-ar fi deloc poluat și ne-am putea bucura din plin de lucrarea lui Dumnezeu!”

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI