Tradiții și obiceiuri în a doua zi de Rusalii. Creștinii sărbătoresc Lunea Sfântului Duh

Tradiții și obiceiuri în a doua zi de Rusalii. Creștinii sărbătoresc Lunea Sfântului Duh

În lunea Rusaliilor, a doua zi după Duminica Pogorârii Sfântului Duh, Biserica Ortodoxă prăznuiește a treia persoană a a Sfintei Treimi, Sfântul Duh, precum indica Penticostarul, la Sinaxarul Utreniei din Lunea Cincizecimii: „Intru aceasta zi, prăznuim pe însuși Preasfântul si de viată făcătorul si intru tot puternicul Duh, Carele este unul din Treime Dumnezeu…”.

Însă, in calendarele romanești aceasta zi este trecuta ca sărbătoare a Sfintei Treimi. Se pare ca aceasta denumire a fost data sub influenta catolica. La catolici, Sfântă Treime e sărbătorita in prima Duminica după Rusalii. In calendarele celorlalte Biserici Ortodoxe, Lunea de după Rusalii este numita Lunea Sfântului Duh, ca in Penticostar.

La sinodul II ecumenic, ținut in anul 381 la Constantinopol, a fost respinsa învățătura lui Macedonii, care afirma ca Sfântul Duh este o „creatura”. Aici s-au alcătuit celelalte articole din Crez si s-a mărturisit ca Sfântul Duh purcede din Tatăl si „este împreuna cu Tatăl si cu Fiul închinat si mărit”.

Superstitii de Rusalii

In noapte de Rusalii nu este bine sa dormi sub cerul liber sau sa te duci la fântâna, deoarece pot sa cazi prada farmecelor acestor fapturi, in caz ca le surprinzi dansul (Hora Ielelor).

De asemenea, nu este bine ca noaptea sa te prindă la răscruci de drumuri, la marginea pădurii, in munți si pe malul apelor, pentru ca exista șanse mari sa surprinzi dansul Ielelor.

Nu te certa cu nimeni, pentru ca poți atrage atenția Ielelor asupra ta, ceea ce iți va provoca necaz.

De la Duminica Rusaliilor, timp de noua săptămâni, nu este bine sa culegi plante tămăduitoare.

Nu te urca in pomi, nu te duce in locuri înalte si nu calatori departe de casa. Superstițiile spun ca cei care fac acest lucru ar trebui sa poarte pelin la brâu sau in sân, pentru a se proteja de mania Ielelor.

Rusaliile sunt zâne ale apelor, astfel ca nu este bine sa înoți sau sa te speli.

Teama pe care au inspirat-o aceste fapturi in popor a luat forma unor superstiții si obiceiuri de Rusalii ce nu vor fi uitate prea curând de oameni, in special de către cei care locuiesc in mediul rural.

Alte superstiții si obiceiuri de Rusalii spun ca nu este bine sa muncești in aceasta perioada, pentru ca zânele se înfurie pe cei ce nu le respecta si nu sărbătoresc aceasta ocazie.

RUSALII. Momentul in care Apostolii încep sa grăiască in limbi necunoscute

După Pogorârea Sfântului Duh, Apostolii au primit puterea de a grai in limbi necunoscute de ei pana atunci. Au descoperit învățătura Mântuitorului si altor neamuri, in diferite limbi. Începutul a avut loc chiar in aceasta zi, a Pogorârii Duhului Sfânt, când s-au făcut înțeleși de toți iudeii veniți la Ierusalim din tot Orientul. Pelerinii neputând sa-si explice cum de puteau predica in graiuri diferite, unul dintre ei ii acuza ca ar fi “plini de must”, adică beți (FĂ. 2, 13). Atunci Sfântul Petru a luat cuvântul pentru a-i apară pe Apostoli de o asemenea învinuire, dar si pentru a vorbi mulțimilor despre Hristos. El le-a descoperit ca se împlinise profeția lui Idil: “Iar in zilele din urma, zice Domnul, voi turna din Duhul Meu peste tot trupul” (FĂ. 2, 17, Idil 3, 1). In urma cuvântării lui Petru, trei mii de persoane au primit botezul.

Se obișnuiește sa se vorbească de trimiterea Sfântului Duh in lume, ca despre un act prin care Duhul ar lua locul lucrării lui Hristos. In acest caz, Biserica ar fi numai opera Sfântului Duh. In realitate însă, Duhul trebuie văzut întotdeauna ca Duhul lui Hristos, deci, nu trebuie văzut sau conceput ca despărțit de Hristos.

Exista obiceiul ca in ziua de Rusalii, sa se aducă in biserica frunze de nuc sau de tei, simbol al limbilor ca de foc, ca semne ale coborârii Sfântului Duh. Ele sunt binecuvântate si împărțite credincioșilor.

Rusalii: Traditii și obiceiuri

– Oamenii își împodobesc case si gospodăria cu ramuri de tei, plop, stejar;

– Tot de Rusalii in unele regiuni se dansează Jocul Calusărilor. Dansul calusărilor, in general, are scopul de a apară oamenii, vitele si recoltele de influentele negative;

– Tinerii si tinerele ce urmează sa se căsătoreasca împletesc coronițe din spice de grâu si flori de câmp pe care le poarta in ziua cununiei;

– Spiritele rele se alunga prin ritualuri gălăgioase si pocnituri cu ramuri de tei;

– In gospodarii se prepara unsori cu care se vor unge ungerile vacilor pentru a spori laptele;

– Tot acum femeile fac descântece împotriva Ielelor;

– Se spune ca leacul cel mai folosit pentru cei atinși de Rusalii, este jocul calusărilor;

– E un moment in care creștinii sfințesc ramuri de tei, soc, mure, pe care le folosesc apoi ca leacuri tot restul anului. In tradiția populara se zice ca numai pana la Sânziene plantele au puteri vindecătoare;

– Ramurile de tei au o simbolistica aparte in aceasta sărbătoare. Se crede ca teiul ferește gospodăriile de grindina sau de duhurile rele ale zânelor si de aceea flăcăii le aduc din păduri după care se sfințesc la Biserica, iar credincioșii le iau acasă si le pun la icoane;

– Se ung ușile cu usturoi pentru ca așa casa va fi păzita de rele si ghinion tot restul anului;

La zece zile după Înălțarea lui Hristos, respectiv la 50 de zile de la Învierea Sa, prăznuim Rusaliile – Pogorârea Sfântului Duh, cunoscuta si sub denumirea de Cincizecime. Anul acesta prăznuim Pogorârea Sfântului Duh pe 8 iunie. Ca vechime, Rusaliile coboară pana in veacul apostolic. In primele secole creștine, praznicul Cincizecimii era o dubla sărbătoare: a Pogorârii Duhului Sfânt si a Înălțării lui Hristos. In jurul anului 400, cele 2 sărbători s-au despărțit una de cealaltă.

Daca prin lucrarea Duhului Sfânt, Dumnezeu Fiul S-a pogorât din ceruri si S-a întrupat, tot prin Duhul Sfânt ni se împărtășește viată dumnezeiasca si omeneasca a lui Hristos. Pogorârea Sfântului Duh este actul de trecere a lucrării mântuitoare a lui Hristos, din umanitatea Sa in oameni. Astfel, Biserica se constituie prin aceasta extindere a vieții lui Hristos in noi.

Evenimentul Pogorârii Duhului Sfânt este descris in cartea “Faptele Apostolilor” (FĂ. 2,4). Aici se spune ca Duhul Sfânt Se pogoară din cer ca un vuiet mare de vânt si Se împarte deasupra capului fiecăruia din cei prezenți, in chip de limbi de foc.

Textul “Când a sosit ziua Cincizecimii, erau toți împreuna in același loc” (FA. 2, 1), a dat naștere la multe nedumeriri, pentru ca nu se precizează cine sunt acei “toți”. Din dorința de a aduce mai multa lumina in acest caz, versiunea romana a Noului Testament a introdus termenul de “Apostoli”.

Însă, daca se omite cuvântul “Apostoli”, poate rezulta ca in acea zi se găseau laolaltă nu numai cei doisprezece, ci toți cei o suta douăzeci de frați care s-au aflat împreuna cu Apostolii alături de Iisus, începând cu Botezul săvârșit de Ioan si pana la Înălțare (FĂ. 1, 22). Sfântul Ioan Gura de Aur, Teofil act si alți exegeți, afirma ca la Cincizecime au fost prezenți nu numai apostolii, ci si alți frați. De aici reiese ca Sfântul Duh s-a revărsat peste toți membrii Bisericii, si nu numai peste ierarhia reprezentata de apostoli. Exegeza ortodoxa, precum si cea romano-catolica, bazate pe Tradiție, afirma ca la Cincizecime era de fata si Maica Domnului.

Faptul ca limbile apar “împărțite”, denota ca fiecare persoana se învrednicește in mod propriu de primirea Duhului. Acest Duh sfințește pe fiecare om in parte si pe toți laolaltă, adică sfințește persoane in comuniune sau pentru comuniune.

Sursa: RomaniaTV

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI