Tinerii artiști din Alba care au creat un grup de creație literară, pentru a încuraja arta și apetitul pentru frumos, în comunitatea lor. Cine sunt Tinerii Scriitori Blăjeni

Tinerii artiști din Alba care au creat un grup de creație literară, pentru a încuraja arta și apetitul pentru frumos, în comunitatea lor. Cine sunt Tinerii Scriitori Blăjeni

Un grup de tineri din Alba și-au unit forțele pentru a crea un grup de creație literară, cu scopul învigorării spiritului creativ al comunității și a încurajării celorlalți iubitori de artă de a munci pentru idealul lor.

Întrebat de ziarulunirea.ro cum a luat naștere grupul său și care este semnificația acestuia, Nicu Stanciu a transmis următoarele: „Grupul TINERI SCRIITORI BLĂJENI a luat naștere în perioada 26 noiembrie – 5 decembrie, în urma apelului meu de a forma un grup de creație literară, cu scopul de a stimula creația literară și interesul comunității pentru literatură.

Eu fiind de profesie și artist plastic, pe lângă profesia de scriitor, m-am inspirat de la numele unei cunoscute mișcări artistice din Regatul Unit al Marii Britanii și anume YOUNG BRITISH ARTISTS, adică TINERI ARTIȘTI BRITANICI. Și mai e o chestie care m-a inspirat, și anume faptul că un creator, fie el artist, scriitor, muzician sau de orice fel, e un om cu un spirit pururi tânăr. Deci TINERI SCRIITORI BLĂJENI ni se potrivește perfect!”

Mai mult, tânărul artist a fost întrebat de ce a ales să se asocieze cu alți colegi de breaslă, în loc să-și urmeze singur traseul în lumea literaturii.

În acest sens, Nicu Stanciu a răspuns „Pentru că un grup are multe avantaje. Cel mai important avantaj este colaborarea care inevitabil duce la experiență. Am să-ți explic. În prezent, datorită ritmului foarte accelerat al vieții, impus de progresul tehnologic foarte rapid, nimeni parcă nu mai are timp de nimic. Scriitorul nu mai are timp, ca altă dată, să se așeze la masa de scris și scrie pe unde apucă, pe genunchi, în pat, fie în carnețel sau pe foi, fie pe laptop, fie direct pe telefon. Aceste fragmente le vezi apoi publicate pe rețelele sociale, dar foarte greu mai reușesc cei talentați să se adune la un loc și să publice un volum, așa cum se întâmpla în trecut. Iar această fragmentare și dispersare a creației în mediul online, deși foarte bună pe de o parte, în sensul că este adaptată ritmului de viață actual, dând literatură în porții foarte mici cititorului, pe de altă parte este insuficientă. Și nu mi-a trebuit mult să-mi dau seama de acest lucru. Pe de altă parte sunt mulți autori care publică individual, însă foarte puțini mai publică antologii. Pentru că unul din scopurile noastre principale este și publicarea unei antologii. Este foarte greu să aduni oameni laolaltă, toți sunt ocupați cu viața lor, însă și felul în care gândim în prezent, suntem foarte individualiști, face foarte dificilă aproape orice fel de colaborare. S-a pierdut spiritul de comunitate, de echipă și de a împărtăși și a ne bucura de faptul că putem împărtăși. Și tocmai asta am vrut să remediez și de-asta mi-a venit ideea să fac un grup literar. Un alt mare beneficiu al unui grup este colaborarea în plan profesional. Când vezi ce scriu ceilalți, când asculți ideile lor și începi să te compari cu ei la modul obiectiv, ai numai de câștigat. Și este foarte important și să vezi cum ești perceput de ceilalți și ca persoană, dar mai ales ca scriitor. Opiniile, reacțiile și sugestiile lor la opera ta te fac să conștientizezi lucruri despre tine pe care altfel nu le-ai fi observat. Prin urmare dintr-o astfel de colaborare nu ai decât de câștigat. Iar pentru un scriitor experiența de viață este unul din cele mai importante lucruri. Scriitorul și experiența de viață sunt două lucruri inseparabile. Scriitorul nu este altceva decât o iubire profundă și o experiență bogată de viață exprimată în cuvinte într-un mod creativ.”

Mai apoi, artistul a fost invitat să spună câteva cuvinte despre restul colegilor săi, cu care acesta speră să obțină o colaborare trainică și cu multe rezultate pe măsura muncii depuse.

„Membrii grupului sunt șase: Daria Bârsan, Alex Deva, Timeea Ivan, Iulian Mezei, Nicu Stanciu și Anca Tatay.

Suntem toți blăjeni pentru că așa mi-a fost mai ușor să iau legătura cu ei, eu locuind în Blaj, unde am și cei mai mulți prieteni.

Am să-i iau în ordine.

Daria Bărsan

Este traducătoare, manager cultural al Asociației Culturale In Ars Veritas și scriitoare. Scrie multe povestiri despre fapte și întâmplări trăite în drumurile ei prin țară, dar și prin străinătate. Are un stil narativ contemporan, direct și spontan, combinând calitățile unui blogger cu cele ale unui jurnalist de călătorie, cât și cu cele ale unui om complex, inteligent și cu o bogată experiență de viață. Printre povestirile ei se numără Invaziile barbare, Poveste cu popă, Moș Nicolae e o femeie aeriană cu bocanci, Marți 13.  Însă una din cele mai dragi sufletului ei, după cum mi-a spus chiar ea, este Pupă Tata, o povestire pe care o citești cu sufletul și îți rămâne în suflet. Cu vocea unei firi profund analitice, dar și pasionată de aventură și de nou, ea observă, evocă, glumește, compară și separă, face legături, alunecând prin diverse sfere ale culturii și civilizației universale cu o ușurință demnă de invidiat. Iar apoi, când crezi că -Uau!- nu ai unde să mergi mai sus de atât, te surprinde cu ceva care-ți merge la suflet, cu ceva profund și sensibil, ceva de care îți vei aminti pentru tot restul vieții.

Alex Deva

Alex Deva Este arhitect IT, aviator, lingvist, și prozator poliglot. Scrie proză Științifico-Fantastică și Ficțiune Istorică în care deseori tratează, printre altele, teme religioase. Spiritul său Renascentist de om multilateral dezvoltat, în domenii începând de la IT, profesia lui de bază, apoi aviație și lingvistică, până la muzică, radio, film documentar, cât și o curiozitate spre tot ceea ce înseamnă tehnologie și știință, se reflectă pe deplin în opera lui. El însuși spune că ”îmi place să surprind cititorul” și când spune asta de regulă adaugă și un emoticon care zâmbește. A publicat până acum trei romane, din care două în limba engleză și unul în română. Este vorba de Starship Doi, Starship Doi: Wars și Ostatic 2.0: Camera din Teheran, toate trei disponibile pe website-ul retailerului Amazon. În Starship Doi este vorba despre trei personaje care trăiesc la nouă sute de ani distanță unul de celălalt. Unul dintre ei, Aram, un păstor dac din secolul trei care trăiește – unde credeți? – chiar lângă fortul roman numit Apulum. Al doilea personaj e Doina, o fată de doisprezece ani din anul 1111 care trăiește în același loc, iar al treilea este englezul Mark, toți trei ajungând în mod misterios să se întâlnească pe o navă spațială, într-o aventură total ieșită din comun. Primul capitol din Starship Doi va fi inclus în antologia Tineri Scriitori Blăjeni. Între timp Alex a început lucrul la un al patrulea roman, Missing from Heaven, al cărui prim capitol îl vom publica de asemenea în antologia noastră. Vă recomand să îi citiți toate cărțile. Este un scriitor care merită din plin să fie citit și apreciat.

Timeea Ivan

Este studentă la Drept și poetă, membră a Cercului Literar de la Cluj. Supranumită pe drept cuvânt ”Vârf de lance” al poeziei românești, la cei doar nouăsprezece ani ai săi, într-un articol apărut recent în Ziarul Unirea din Alba Iulia, Timeea scrie o poezie cu un stil deschis, liber, puternic și curajos în exprimare, fără constrângeri sau tipare stilistice, un stil în care se simte din plin avântul tinereții, dar și o fire studioasă, harnică, inteligentă și foarte sensibilă.  Poeziile ei au apărut deja în ziare, reviste și publicații de referință în domeniul literar, printre care Ziarul Unirea Alba Iulia, Hyperion, Literatura de Azi, 13 Plus, Apostrof , Salutsighet și altele, demonstrând pe deplin că este o adevărată forță a naturii, ce promite să ajungă în curând pe culmile cele mai înalte ale poeziei contemporane, asta dacă nu cumva a ajuns deja acolo.

Iulian Mezei

Este profesor de Arte Vizuale și artist plastic. El scrie scurte povestiri, un fel de Flash Fiction, cu tematica autobiografică de jurnal intim, descriind în scurtele, dar puternicele lui fragmente de amintiri, întâmplări care i-au marcat într-un mod atât de frumos și de magic copilăria, alături de familie și rude, un bogat arbore genealogic de care el este profund legat și de care își amintește de fiecare dată cu drag. Altele sunt despre anii de școală sau viața de student. Poveștile lui poartă aroma și magia locurilor și vremurilor de altă dată, pe acolo pe unde el a trecut în drumul său prin ceea ce noi numim viață. Printre titlurile lui se numără Armenia și Marea de Corali, Glonțul rusesc, Visul, Primele mele cărți de artă, Părintele fotbalist. Una, care mie mi-a plăcut extraordinar de mult, poartă titlul Farmacia bunicii. Este despre un elixir magic din care, dacă bei, te vindeci de toate bolile și devii nemuritor.

Nicu Stanciu

Este artist plastic, prozator și poet, inițiator și promotor al grupului. El scrie și poezie și proză și este foarte greu – eu cel puțin nu recomand asta nimănui – să-l încadrezi în vreun curent literar ori stil. Eu l-aș numi Ultimul Mare Romantic, deși ar fi tragic ca el să fie ultimul, pentru că lumea are nevoie în permanență de creatori care să inoveze, adaptând astfel esența perenă a spiritului la limbajul și nevoile permanent schimbătoare ale fiecărei epoci, respectiv ale fiecărei generații. A publicat până acum romanul Colecționarul, în care este vorba de viața unui colecționar de artă, primul roman care tratează pe larg acest subiect din Istoria Literaturii Universale, și volumul de versuri Cuvinte, în care se regăsesc puternice influențe a cel puțin șase sau șapte dintre numele marii ale poeziei românești, Mihai Eminescu, Lucian Blaga, Nichita Stănescu, Marin Sorescu, Octavian Goga, Adrian Păunescu și mulți alți poeți contemporani. A mai publicat și volumul de poezii în limba engleză intitulat Life, an Ocean, în care, la fel cum spune și titlul, tema principală, viața, este prezentată sub forma unor episoade lirice dinamice și variate, cu influențe multiple, fiind asemuită de autor cu un ocean. În poezia și în proza lui se regăsesc și alte numeroase infuzii tematice și stilistice ale căror rădăcini, cronologic vorbind, se întind pe multe mii de ani de istorie a Literaturii Universale, începând de la Scrierile Biblice și Mitologiile Popoarelor Antice din zona Indo-Europeană, cum ar fi cea Mesopotamiană și Greacă, până la poezia lui Rumi, marele poet sufist, și apoi, trecând prin mitologiile Evului Mediu, reprezentate în lucrări cum sunt Cântecul Nibelungilor și cele două Edde, Edda în Proză și Edda Poetică, Cântecul lui Roland și multe altele, prin basmele populare românești și universale, și până în prezent, la mari autori români și străini, poeți și prozatori deopotrivă, cel puțin câteva zeci, pe care din lipsă de timp și spațiu nu i-am mai amintit aici. Nicu Stanciu este un creator care își înnoiește continuu stilul literar, asta ajungând până la dizolvarea conceptului de stil, ceea ce pentru mulți este fie egal cu amatorismul, fie cu o anarhie stilistică. Însă el consideră că ambele sunt niște complimente extraordinare, amator venind de la AMARE adică A IUBI, în timp ce anarhia stilistică nu este altceva decât o exprimare a haosului primordial din care a fost creat TOTUL, haosul nefiind altceva decât ceea ce noi nu cunoaștem. Pentru Nicu Stanciu stilul, convențiile și maniera de exprimare nu sunt atât de importante, pentru că, zice el, ”acestea sunt doar forma” în care se manifestă conținutul. Important pentru Nicu este tocmai conținutul, adică ceea ce el vrea să transmită cititorului, sau mai corect spus ceea ce Universul vrea să transmită prin intermediul Creației Sale. Pentru că, să nu uităm, scriitorul este doar o mică prismă prin care lumina își arată fața în lume, una din multele feluri de prisme.

Anca Tatay

Este bibliotecar, Cercetător Doctor în Istoria Artei, Istoria Cărții (cu aplecare specială pe gravura de carte românească veche) și scriitoare. Talentul de prozator al Ancăi, pe care l-am descoperit într-o fascinantă și absolut mesmerizantă povestire, pe care am citit-o recent în revista Astra Blajeană, este un talent nativ moștenit de la ”strămoșii strămoșilor strămoșilor noștri”, cum dealtfel chiar eu am zis într-o recenzie a textului respectiv pe care am scris-o recent. Textul se numește ”Universul Pierdut” și este o capodoperă din multe puncte de vedere, printre altele fiind și un mic tezaur lingvistic popular de termeni arhaici transilvăneni specifici zonei Vinț-Alba. Deși Anca Elisabeta Tatay este Cercetător Doctor în Istoria Artei, fiind distinsă, pe lângă numeroase premii și recunoașteri naționale și internaționale, cu ”Premiul „George Bariţiu” al Academiei Române”, cât și cu ”Premiul ASTRA pe anul 2007 pentru Istorie şi critică plastică”, profesia ei de bibliotecar, cât și copilăria trăită în sânul satului tradițional românesc, cu ”Buna” și ”Moșu”, ca să preiau cei doi termeni care ei îi sunt atât de dragi, fac din ea, pe lângă un fin observator al narațiunii vieții, și un prozator adevărat, care știe să se desprindă, atunci când povestește, de rigurozitatea clișeului profesional al omului de știință, dar păstrează totodată acea claritate obiectivă a detașării de sentimente a gânditorului, și nu fiindcă nu simte, ci paradoxal, tocmai ca prin acest exercițiu de conștiință și autocontrol, să știe doza la modul impecabil părțile firului narativ, punând astfel în valoare și mai mult Simțirea. Iar acestea toate vin la pachet cu harul de povestitor al țăranului român autentic, moștenit de la Moșu, și cu o adâncă emoție lirică specifică adevăraților creatori cu suflet de artist.”

Nu în ultimul rând, acestora li s-a cerut să povestească despre antologia pe care ei doresc să o publice. În acest sens, Nicu Stanciu a transmis următoarele: „În primul rând să nu vă speriați pentru că nu va fi foarte stufoasă și nici greu de citit. Ideea este puțin și bun, nu mult și prost. Și plus de asta foarte variat, ca să nu plictisim cititorul, dar și ca să răspundem nevoilor și gusturilor variate ale iubitorilor de literatură. Va conține atât proză cât și poezie de cea mai bună calitate, situată la cel mai înalt nivel artistic-literar din prezent, și va apărea sperăm în perioada februarie-martie anul viitor.”

Ca și încheiere, tânărului artist a fost întrebat dacă ar dori să împărtășească niște ultime cuvinte cu cititorii noștri.

„Da. Le mulțumesc prietenilor mei pentru că au răspuns chemării mele de a forma un grup literar de factură nouă. Mulțumesc tuturor celor care ne-au susținut în demersul nostru, de la început și până în prezent. Vă mulțumim tuturor! Căutați-ne pe Facebook, dați like la pagină și stați cu ochii pe noi!”

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI