Ţigăneală… democratică

În „Dilema veche” de săptămâna trecută, Cătălin Ştefănescu pune degetul pe cea mai dureroasă rană de imagine pe care o are România. Ani de zile ne-am plâns că romii ne fac ima­gine proastă în Europa şi în lume, „ţigănindu-se” de mai mare dragul şi zicându-şi români. Ei bine, după cum zice Cătălin, noi am reuşit în ultimele luni de zile să ne „mobilizăm exemplar” şi să arătăm lumii întregi ce, cine şi cum suntem în realitate! El nu defineşte exact ce anume arătăm lumii, dar lasă să se înţeleagă că etalăm cea mai mare „ţigăneală democratică” ce s-a văzut de la Demostene (sau mai de demult) încoace! Cine a mai văzut să se constituie o alianţă (uniune!?) de stânga-dreapta, o „struţo-cămilă” ideologică, spre a organiza un referendum pentru demiterea unui preşedinte care mai are doar doi ani de mandat (şi care nu va mai putea candida la această funcţie), în condiţiile în care Parlamentul şi Guvernul sunt total în mâinile acestei „struţo-cămile”? Cine a mai văzut să se accepte numărul de 18,3 milioane de cetăţeni cu drept de vot, dar dacă nu iese referendumul cum trebuie, că n-are cvorum, să înceapă presiunile asupra Institutului Naţional de Statistică şi asupra Ministerului Administraţiei şi Internelor, ca să „ajusteze” numărul de cetăţeni cu drept de vot? Cine a mai văzut o ţară în care să se recurgă la preşedinţii asociaţiilor de proprietari (respectiv la „şefii de scară”) ca să se facă un mini-recensământ? Cine a mai văzut o ţară coruptă în care premierul să dorească tocmai desfiinţarea instituţiilor care luptă cu corupţia? Cine a mai văzut o ţară în care premierul stă „ghiocel” când vorbeşte cu UE şi zice „mumos” că a învăţat o lecţie despre democraţie la referendum, dar când se întoarce în ţară zice că nu mai răspunde la telefon preşedintelui ales (nu celui „substitut”, de conjunctură) şi că… nu mai participă la şedinţele CSAT? Cred că am uimit, am determinat deriziunea şi am îngrijorat în egală măsură toată lumea civilizată, care se guvernează după principii democratice…
În acest context vreau să atrag atenţia asupra a două semnale îngrijorătoare, pe care România le-a transmis recent spre lumea democratică de care, chipurile, aparţine. Mai întâi, un nabab, domnul Dan Voiculescu, bănos, puternic şi bine relaţionat, având nişte instrumente media puternice la îndemână, a afirmat într-un interviu la una dintre televiziunile proprii, difuzat cu mult înaintea referendumului, că pe Băsescu nu-l va prinde luna decembrie la Cotroceni. Nicăieri în lume, un om de afaceri nu şi-ar putea permite să afirme aşa ceva, căci asta ar însemna că mediul de afaceri (mai ales cel ocult) a devenit mai puternic decât mediul politic şi decât administraţia prezidenţială. Un astfel de exponent al mediului de afaceri, care face astfel de afirmaţii, arată prin aceasta că este atât de puternic încât poate schimba un preşedinte care-l deranjează şi poate instala un altul, de… jucărie. Şi un premier la fel! Dar şi mai îngrijorător, şi mai evident cu privire la „ţigăneala democratică” de la noi, este demisia lui Ioan Rus, ministrul Administraţiei şi Internelor, în urma unor presiuni! Şi ce credeţi că spune lumea întreagă, în aceste condiţii? Păi dacă un ministru de interne îşi dă demisia (un act onorabil din partea lui Ioan Rus) în urma unor presiuni politice exercitate pentru că nu a ieşit referendumul aşa cum dorea premierul şi preşedintele interimar, atunci ce se va întâmpla când un astfel de ministru va avea în lucru dosare privind ilegalităţile comise de greii economiei? Respectiv dosarele unor colegi de-ai celor doi? Brusc, premierul şi preşedintele interimar vor deveni mieluşei şi vor sprijini activitatea poliţiei? Aiurea! Păi credeţi că Europa nu a sesizat eforturile lui Ponta de a-l scoate basma curată pe Năstase? Dacă ar fi în lucru vreun dosar al lui Dan Voiculescu sau al lui Dinu Patriciu, ce ministru de interne va avea puterea de a nu ceda la presiuni? Decapitarea Internelor arată cât de fragilă este limita dintre lege şi fărădelege la noi. Conchid aşadar că Ponta şi Antonescu, prin presiunile pe care le-a denunţat Ioan Rus, au arătat lumii întregi că ar fi dorit ca poliţiştii să încalce legea, numai să le iasă lor „mâna” la pokerul politic al referendumului!
În fine, pe mine nu mă interesează, ca persoane, nici Băsescu, nici Ponta şi nici Antonescu, dar mă interesează instituţiile pe care ei le reprezintă şi care trebuie să funcţioneze în folosul meu şi al dumneavoastră. După cum constat, însă, lupta politică s-a mutat de multă vreme pe un teritoriu personal, iar noi toţi nu avem decât de suferit din această pricină! Curată „ţigăneală democratică”, cu scuzele de rigoare pe care le adresez cetăţenilor de etnie romă…

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI