Teste

    Ieri, ţara întreagă a primit câteva lămuriri cu privire la celebra clasă zero, sau clasa I, sau grupa pregătitoare, sau cum Dumnezeu s-o mai fi numind primul an în care copiii fac cunoştinţă cu rigorile şcolii. De la adoptarea legii de reformare a învăţământului ne-am tot întrebat cu toţii cum o să fie. Nici acum, după ce am primit noi informaţii, nu suntem pe deplin edificaţi. Legea Educaţiei Naţionale prevede că intrarea în clasa pregătitoare se face în jurul vârstei de şase ani, dar dacă părintele doreşte, un copil poate fi înscris în clasa I sau a II-a, dacă evaluarea psihosomatică o permite şi la vârsta de cinci ani. Asta cu clasa a doua n-am prea înţeles-o. Unde dobândeşte copilul, chiar dacă dezvoltarea sa psihică şi fizică o permite, cunoştinţele de la clasa întâi? Acasă, de la părinţi, la clasa pregătitoare, zero sau cum s-o fi numind? Dacă le primeşte la clasa pregătitoare, nu se suprapune aceasta cu clasa întâi? Ce am înţeles însă este că prichindeii vor fi testaţi psihologic. Dar oare ce teste psihologice o fi trecut autorul legii ăsteia atât de îmbârligate?
Pentru testarea psihosomatică a copiilor s-au organizat 775 de centre, dar pentru testarea politicienilor, de pildă, câte centre sunt? Sau ei nu au nevoie? Dacă e să ne uităm la unele dintre apariţiile acestora avem credinţa că cel puţin în cazul unora ceva teste psihologice sunt necesare. Vedem ieşiri isterice, ieşiri mârlăneşti, altele de-a dreptul ciobăneşti. Jignirea şi lipsa argumentelor a devenit un titlu de glorie, unelte indispensabile în arsenalul politicienilor care doresc să-şi facă numele cunoscut, indiferent cum. Şi să ne înţelegem, testarea psihologică nu înseamnă că se testează numai nebunia. Sunt şi alte stări care pot afecta activitatea şi comportamentul social al unei persoane. Maniile şi depresiile sunt des întâlnite. Deşi eu nu cred că am văzut politicieni depresivi, în afara celor care pierd alegerile. Ei, dar din depresie poţi dezvolta o manie, mai ales dacă pierderea unei funcţii dependente de aflarea unui partid la Putere te poate îndepărta de la sursele de bani ale statului. Maniacii nu-şi conştientizează decât arareori şi cu greu starea, iar în stadiile avansate comportamentul lor poate deveni agresiv frizând psihoza cu accente psihopate. Psihopaţii sunt acei indivizi al căror compotament este complet asocial (atenţie, asocial nu este totuna cu antisocial), fără ca măcar ei să-şi dea seama. Ba chiar se pot considera nişte elemente de bază ale comunităţii în care trăiesc. Sunt convinsă că aţi întâlnit cu toţii, mai ales în preajma campaniilor electorale asemenea comportamente. Există şi forme foarte rafinate ale comportamentului asocial, forme practicate de persoane inteligente şi care în majoritatea timpului se integrează foarte bine în societate, ba au chiar activităţi benefice. Apropierea campaniilor electorale scoate însă din ei, aşa cum mister Hyde îi lua locul doctorului Jekyll, atitudini greu de acceptat. Deja toate aceste comportamente deviante au apărut, ne asaltează arătându-ne o fărâmă din ceea ce ne va aştepta în campania electorală. Parcă cu fiecare ciclu electoral situaţia se înrăutăţeşte. Vă amintiţi cum în campaniile electorale din 1990,1992,1996 şi chiar şi prin 2000 şi 2004 aveam parte mai ales de controverse argumentate. Treptat agresivitatea a crescut în detrimentul discursurilor civilizate şi inteligente. O butadă spune: „Nu încerca să lămureşti un prost cu argumente, cei de pe margine nu-şi vor da seama care-i prostul”. Să înţelegem cumva că politicienii se consideră proşti între ei. Sau ne consideră pe noi proşti?
Anca DINICĂ

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI