Studiu de impact

Aşteptată cu sufletul la gură şi cu o puzderie de scenarii posibile pornind de la ea în minte, decizia Curţii Constituţionale a României cu privire la contestaţia depusă de Uniunea Social Liberală împotriva legii de comas are a alegerilor a fost amânată din nou, a doua oară. Noul termen de pronunţare este miercuri, 25 ianuarie, iar motivul amânării de astăzi este necesitatea ca judecătorii CCR să poatã evalua impactul pe care comasarea alegerilor îl va avea asupra guvernului (spun sursele din Bucureşti). Dar cred că judecătorii CCR s-au gândit mai degrabă la impactul pe care comasarea alegerilor îl va avea asupra bugetului statului. Aşa ar avea o oarecare logică. Premierul Emil Boc ne-a spus că dacă vom comasa alegerile vom realiza o economie de 20 de milioane de euro. Sigur că în criza asta 20 de milioane de euro pot părea unui om necăjit o sumă imensă, dar ce înseamnă ea în comparaţie cu sumele cheltuite pentru realizarea a tot soiul de investiţii inutile – terenuri de sport în pantă, pârtii de schi unde nu prea este zăpadă, bazine de înot şi săli de sport care stau cu lacătul pe uşă? Sunt 20 de milioane de euro o sumã prea mare pentru respectarea legii (care prevede cã nu se pot face modificări ale legislaţiei electorale cu mai puţin de 12 luni înainte de un scrutin, sau că mandatul aleşilor locali nu poate fi prelungit) şi a însăşi ideii de democraţie?
Dacã însă formularea „impactul asupra guvernului” nu este o interpretare greşită a surselor bucureştene, atunci judecătorii Curţii Constituţionale au avut în vedere chiar impactul asupra guvernului. El este evident. Prin comasarea alegerilor locale cu cele generale se speră cocoţarea candidaţilor la parlamentare (unde votul este eminamente politic şi unde se decontează toate nemulţumirile populare) în spinarea candidaţilor la alegerile locale (unde contează foarte mult omul şi realizările sale şi mai puţin apartenenţa politică) în speranţa obţinerii mai multor locuri în Parlament. De aici matematica devine una superioară făcându-se calcule cu variabile şi probabilităţi astfel încât, eventual, Traian Băsescu să poatã refuza o propunere de premier venitã din partea USL. Şi atunci da, CCR chiar evaluează impactul asupra guvernului.
Studiul de impact pe care-l face CCR este unul surprinzător şi pentru că suntem o ţară în care se iau numeroase decizii fără a se studia impactul lor asupra cetăţenilor. Stau exemplu toate legile adoptate prin asumarea răspunderii guvernului. Nimeni nu s-a gândit la efectele legilor asupra societăţii şi nimeni nu a ascultat glasul societăţii. Dacă privim din această perspectivă, studiul de impact al CCR este de-a dreptul discriminator: câtă grijă pentru cetăţenii guvernanţi şi cât de puţină grijă pentru cetăţenii guvernaţi! Pentru că nu este acesta prima lege promovată prin asumarea răspunderii guvernului şi contestată la Curtea Constituţională asupra căreia judecătorii au deliberat. Acele legi au fost declarate în regulă. Ele au afectat veniturile şi nivelul de trai al unei majorităţi consolidate a poporului român.
Decizia Curţii Constituţionale a României de amânare a pronunţării asupra contestaţiei USL are o mare legătură cu mişcările de protest. Cred că în lipsa acestora s-ar fi pronunţat demult şi decizia ar fi fost de respingere a contestaţiei. Acum şi-au mai dat un răgaz să vadă cum evoluează lucrurile, dacă mişcarea de protest slăbeşte sau nu. Şi acest impact îl iau în calcul. Dar oare n-ar trebui judecătorii Curţii Constituţionale să se preocupe doar de ce prevăd legile şi nu de impactul deciziei lor asupra guvernului?
Anca DINICÃ

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI