Stop haiduciei politice!

Canicula acestei veri i-a încălzit atât de mult pe politicienii noştri încât pare să le fi topit cu totul raţiunea, ca să nu spun altfel. În cele câteva zile de concediu de odihnă, oarecum detaşat de acest război politic româno-român, am încercat să găsesc unele explicaţii plauzibile la ceea ce îi mână în luptă atât pe USL-işti cât şi pe cei din tabăra pro-Băsescu. Mărturisesc sincer că toată această meditaţie a mea m-a băgat şi mai mult în „ceaţă”. Asta deoarece a căuta cât de cât o înlănţuire logică a relaţiei cauză-efect pe acest subiect este ceva de genul adâncirii şi mai mult a misterului, precum în trilogia cosmologică, respectiv a „Marelui Anonim”, a ilustrului nostru filosof Lucian Blaga. Iar asemeni mie, sunt sigur că aşa li se întâmplă majorităţii românilor, care privesc năuciţi de mai bine de o lună de zile la tot acest „tablou politic apocaliptic” şi nu-i găsesc niciun cusur, nicio explicaţie raţională, care, în cele din urmă să aducă ceva bun pentru România. Dimpotrivă, pare a o ruina şi a o întoarce în trecut cu zeci de ani.
De aceea, cred că ar fi bine să încercăm să ne „citim” cât de cât viitorul nostru în cheia de bază, în cea care ne aflăm de fapt: România în Uniunea Europeană. Ne-am construit cu multă migală şi suferinţă acest loc în cadrul Uniunii şi sub niciun chip nu ar trebui să ne compromitem această şansă de a ne face o viaţă mai bună alături de celelalte 26 de state membre, care au o democraţie şi o civilizaţie dintre cele mai dezvoltate de pe mapamond. Eu unul cred că atunci când cancelarul german Angela Merkel l-a sunat pe preşedintele Traian Băsescu, nu a făcut-o pentru a-i sări neapărat în ajutor acestuia, pentru a-l salva de la suspendare sau de la o eventuală demitere printr-un referendum naţional. Germania, alături de Franţa, sunt, după cum bine ştim cu toţii, motorul Uniunii Europene, şi ca atare, atâta timp cât suntem parte a acestei construcţii politice şi economice, ele nu pot rămâne indiferente la orice tip de instabilitate creată în cadrul unui stat component. Sunt prea mari provocările actualei crize economice mondiale, instabilitatea pieţelor financiare şi presiunea asupra monedei unice (euro), pentru ca diriguitorii Uniunii să nu trebuiască să fie foarte atenţi la orice mică abatere sau deviaţie de la standardele sau cerinţele sale, fie ele de natură economică, politică sau a respectării statului de drept. Iar prin problemele din punct de vedere economic şi social pe care le ridică deja de ceva vreme ţări precum Grecia, Irlanda, Spania, Portugalia sau Italia, pare că niciodată de la înfiinţarea sa, Uniunea Europeană nu s-a confruntat cu asemenea provocări, cărora încearcă din răsputeri să le facă faţă. Şi atunci, este clar că nu mai vor ca şi România să devină încă un focar de instabilitate. Ca urmare, şi avertismentele preşedintelui Comisiei Europene – Jose Manuel Barroso, ale preşedintelui Parlamentului European şi ale celorlalţi lideri ai Uniunii au venit din acest tip de îngrijorări şi nu pentru a se amesteca „grosolan” în politica internă a României, aşa cum mulţi dintre liderii politici de-ai noştri încearcă să acrediteze ideea. Noi cred că ne-am hotărât, încă din anul 2007, atunci când am făcut pasul în Uniunea Europeană, că vrem să ne dezvoltăm şi să vieţuim în cadrul acesteia. Nu suntem nici supuşii şi nici sclavii UE, ci suntem parte egală în această construcţie şi aşa trebuie să rămânem şi în viitor. Însă pentru a rămâne, trebuie atunci să respectăm neapărat regulile jocului, pe care nu ni le-a impus nimeni, ci singuri ni le-am asumat, ele fiind stabilite de comun acord cu ceilalţi parteneri europeni.
În altă ordine de idei, să sperăm că, pe 31 august, Curtea Constituţională va da un verdict clar cu privire la rezultatul referendumului din 29 iulie, ce va fi respectat de către toate formaţiunile politice parlamentare şi se va pune astfel capăt acestui „război politic româno-român”, care numai bine nu ne-a făcut. Altfel, aşa după cum deja se întrevede, ne vom îndepărta tot mai mult de Europa şi riscăm chiar să rămânem în afara ei. Asta pentru că încă nu facem parte din uniunea monetară (nu am adoptat moneda euro), iar intrarea în spaţiul Schengen pare a fi tot mai îndepărtată. În plus, atragerea fon­durilor europene este un proces în curs de… îngheţare. Iar în cele din urmă, diriguitorii Uniunii, dacă nu se va calma rapid scena politică din ţara noastră, vor spune: „Nu vreţi să încetaţi acest război politic, bine, atunci faceţi cât vreţi voi haiducie politică, dar pe margine, în afara Uniunii Europene şi nu în interiorul ei”! Să sperăm că vor reuşi în cele din urmă să priceapă şi guvernanţii şi politicienii noştri acest lucru. Asta pentru că interesele ţării şi ale românilor trebuie să fie mai presus de bătălia politică.

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI