Știați? Cum au fost inventate notele muzicale și care este semnificația acestora în limba latină

Știați? Cum au fost inventate notele muzicale și care este semnificația acestora în limba latină

Celebrele reprezentări grafice ale sunetelor muzicale au o istorie interesantă și sunt strâns legate de limba latină. Cine a fost inventatorul a notelor, ce reprezintă pentru muzică, ceea ce literele reprezintă pentru vorbire, aflați mai jos.

În Evul Mediu, în Florența, Italia, un călugăr, pe nume Guido d’Arezzo, a reușit să dea nume notelor prin care se exprimă și muzicienii de astăzi. Acesta era profesor de muzică și conducătorul corului bisericesc. Guido a călătorit foarte mult prin Italia și a depus un efort considerabil pentru ca într-o zi să reușească să inventeze o cale mai simplă de învățare a melodiile necunoscute.

Astfel, notele muzicale s-au născut dintr-un imn medieval pe care interpreții de cantus planus îl invocau în cinstea protectorului lor, Sf. Ioan:

UT queant laxis
REsonare fibris
MIra gestorum
FAmuli tuorum
SOLve polluti
LAbii reatum
Sancte Ioannes

(Tradus din limba latină: „Pentru ca slujitorii tăi cu vocea ta să îți poată cânta faptele tale minunate, să curețe păcatul de buzele noastre spurcate, oh, Sf. Ioan”)

Numele tuturor notelor, cu excepția primului capăt cu un sunet vocal, este convenabil să le cântăm. Silaba ut este închisă și este imposibil să o cântăm ca alții. Prin urmare, numele primei note din octavă, ut, în secolul al XVI-lea a fost înlocuit de do (cel mai probabil, din cuvântul latin Dominus – Lord).

O interpretare modernă a numelor de note arată astfel:

Do – Dominus – Domnul;
Re – rerum – materie;
Mi – miraculum – un miracol;
Fa – planetariu familias – o familie de planete, adică. sistem solar;
Sol – solis – Soarele;
La – lactea via – Calea Lactee;
Si – siderae – rai.

Datorită autorității Guido, notațiunea scrisorii latine s-a stabilit ca fiind acceptată în general în Europa de Vest și rămâne până în prezent.

Printre altele, Guido are un mare merit în progresul părții scrise a notației muzicale. În timpul spectacolului corului, Guido a folosit mâna stângă pentru a indica note, îndoind articulațiile degetelor, el a indicat ce notă să ia la un moment dat.

Ulterior, Guido a început să noteze sunete cu note (din cuvântul latin nota – semn). Notele, pătrate eclozionate, erau așezate pe o scara compusă din patru linii paralele. Astăzi sunt cinci linii, iar notele sunt descrise într-un cerc, nu într-un pătrat, dar principiul introdus de Guido a rămas neschimbat.

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI