Statuia morunului

Attila Cseke, ministrul Sănătăţii, a demisionat. Unii consideră că acesta a făcut un gest onorabil, asemănător celui al lui Miclea, de la Educaţie, în anul 2005, când a demisionat din guvernul lui Tăriceanu. Pardon! Aceasta a lui Cseke ar fi fost o demisie de onoare dacă ar fi survenit a doua zi după scandalul bebeluşilor arşi în incubatoarele maternităţii, sau când i s-a pus sula-n coaste să desfiinţeze 65 de spitale, unele super-dotate, păstrând în funcţiune altele, ca vai de lume. Acum, când cică s-a supărat că nu a fost consultat cu privire la rectificarea bugetară, demisia nu mai are nimic onorabil. Cu atât mai mult cu cât are în subsidiar influenţele mafiei de pe piaţa medicamentelor. Pentru că, trebuie să ştiţi, această mafie a medicamentelor este cea mai puternică organizaţie nevăzută, care îşi promovează interesele pe orice căi şi proliferează cu entuziasm acolo unde găseşte condiţiile propice de dezvoltare, respectiv suficientă corupţie şi indivizi gata să-şi vândă deciziile, risipind bugetul alocat, şi aşa insuficient. Întrebaţi orice director de spital, de direcţie de sănătate sau preşedinte de casă de asigurări, mic sau mare, şi veţi afla, confidenţial, desigur, ce presiuni fac şi cu ce momeli vin plasatorii de medicamente, ca să-şi impună marfa. Se merge până acolo încât se oferă procente din vânzare, virate direct pe card… Şi, după cum se ştie, una dintre disputele pe care le-au avut permanent ministrul UDMR Attila Cseke cu preşedintele PDL al Casei Naţionale de Asigurări, a fost chiar pe tema medicamentelor. Cseke dorea medicamente generice, iar Duţă dorea medicamentele cele mai scumpe. Pe deasupra, Cseke dorea control iar Duţă ba! Oare pe ce card i s-or fi promis lui Duţă procentele în acest caz? Pe al lui, pe al rudelor sau pe al… partidului? Oricum, dacă Cseke s-a opus curentului medicamentelor scumpe i s-a tăiat din buget şi a fost împins uşurel spre demisie.
Aşadar, nu sunt bani pentru Sănătate. Pentru sănătatea dumneavoastră. Dar pentru ce sunt bani? Păi am aflat acest lucru într-o seară, la o dezbatere televizată. Şi aş fi râs de m-aş fi prăpădit, ca şi moderatorii şi invitaţii din studio, dacă situaţia nu ar fi atât de dramatică în România, în toate domeniile. Ei bine, spre fericirea dumneavoastră, fraţi români, şi spre bucuria generaţiilor viitoare, aflaţi că la Tulcea chiar vineri dacă nu mă înşel, s-a dezvelit un monument al… sturionului! Adică o statuie a morunului, care a costat 20.000 de euro! Cam 84.000 de lei, respectiv 850.000.000 de lei vechi! În caietul de sarcini al acestei lucrări atât de necesare turismului şi economiei româneşti, se află prevederi clare cu privire la podium, poziţia peştelui, cu gura aşa, niţel deschisă, de parcă ar râde (de noi, de buget?) şi la faptul că acesta trebuie să poată fi uşor… încălecat. Să nu pericliteze, Doamne-fereşte, integritatea cuiva. Sigur, e vorba de fonduri europene acolo, dar nu uitaţi că şi fondurile europene chiar nerambursabile sunt tot banii noştri, din moment ce contribuim mult mai mult decât accesăm. Şi, pe de altă parte, oare programe europene pentru sănătate şi alte domenii nu or fi? De ce nu se elaborează proiecte? În fine, aşteptăm cu nerăbdare alocarea fondurilor şi pentru o statuie a „carbaxanului” lui Terente, în cinstea virilităţii româneşti, care să atragă duium de turiste visătoare pe plaiurile noastre.
Ioan HĂNŢULESCU

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI