Societatea democratică sau birocratică?

Se apropie sfârşitul anului şi constat că în România problema cea mai dezbătută şi intens mediatizată de-a lungul a aproape 365 de zile a fost şi este problema bugetului şi a bugetarilor, de parcă acestea ar fi buricul României. Din zori şi până în noapte, pe toate televiziunile ca şi în presă, se întorc pe toate feţele chestiunile celor 1,4 milioane de angajaţi ai statului, oameni care în general nu produc nimic, dar care consumă aproape toate resursele financiare ale ţării. Nu mă refer aici la dascăli, medici şi cei din poliţie şi armată, singurii bugetari de care avem nevoie cu adevărat şi care ar trebui plătiţi decent, ca în orice stat european. Problema este însă că avem prea mulţi bugetari birocraţi începând de la Parlament, instituţie care geme de atâţia funcţionari ce taie frunze la câini după chipul şi asemănarea multora dintre parlamentarii noştri care întrec ca număr chiar ţări ca Statele Unite ale Americii care au mai puţini senatorii decât avem noi. Inflaţie de aleşi dar şi de birocraţi căci nimeni nu s-a atins încă de ei, nu s-a tăiat nici o indemnizaţie, nici o diurnă, nici o sumă forfetară, căci bugetul Parlamentului este în continuă creştere. Salariile parlamentarilor, chiar dacă au fost amputate cu 25 la sută nu reprezintă însă baza veniturilor lor. Ei trăiesc din afacerile cu şi pe seama bugetului, prin tot felul de contracte, firme şi aranjamente clientelare de unde primesc sau ciupesc tot felul de comisioane şi sponsorizări ori protocoale grase. Ca să nu mai vorbim de afacerea „cumpărarea voturilor”!
Aceşti birocraţi, mulţi prea mulţi faţă de cât poate duce ţara, poporul şi economia noastră de piaţă, sunt într-o mare competiţie la suptul bugetului cu birocraţii de la Palatul Victoria şi de la Palatul Cotroceni, unde abundă alte armate de birocraţi bine plătiţi şi chiar premiaţi cu tot felul de sume sub forma indemnizaţiilor de concedii, salariul al 13-lea, al 14-lea, sau al… câte vor muşchii lor!
Bine garnisite cu birocraţi sunt apoi ministerele, multe din ele fără obiect de activitate ori grupate, cam câte 5 pe un domeniu de activitate, aşa cum este economia ţării de care se ocupă sau mai corect pe care o mulg de taxe şi impozite Ministerul Economiei, Ministerul Transporturilor, Ministerul Comunicaţiilor, Ministerul Dezvoltării, Ministerul Mediului şi Ministerul Agriculturii care „conduc” mersul treburilor economice ale ţării, deşi aproape 90 la sută din tot ceea ce mişcă sau mai mişcă în România o reprezintă afacerile firmelor private! Şi atunci ce mai conduc ele în afară de tot felul de statistici, hârtii şi aprobări pe bază de comisioane. De fapt aceste ministere sunt, ca structură şi organizare, moştenite de la vechiul regim, bazat pe o economie centralizată, când aveau de bine de rău obiect de activitate! Toate aceste ministere, ce ar putea fi comasate într-un singur minister, cel al Infrastructurii, au pe lângă ele alte zeci, sute de agenţii naţionale, şi de direcţii judeţene, care gem şi ele sub povara birocraţilor ce nu mai încap în birouri aşa că au
ajuns să vină cu schimbul la servicii! Restructurările cu care se laudă autorităţile au fost făcute doar pe hârtie, iar numărul lor este un mizilic. Şi atunci, de unde să mai aibă bugetul bani? Câte taxe şi impozite mai trebuie inventate, cât mai trebuie pensionarii şi copiii, chiar şi nou-născuţii să fie jecmăniţi, ca să aibă ţara bani ca să-şi bată joc de ei cei care zic că ne guvernează?
Şi iată că în timp ce toată lumea este preocupată de buget şi de bugetari, despre cei care alimentează cu banii visteria statului nu se pomeneşte nimic, cu excepţia faptului că se mai anunţă o nouă taxă sau un impozit mărit.

Firmele private, întreprinderile mici şi mijlocii, stimularea lor pentru a face noi investiţii, în a crea locuri de muncă, nu fac obiectul preocupărilor guvernului, a Puterii dar, din păcate, şi a Opoziţiei care doar bâzâie ca un bondar, dar nu împunge pe nimeni, căci toţi sunt o apă şi-un pământ! Pe întreprinzătorii şi oamenii de afaceri nu-i stimulează nimeni cu banii de la buget pentru cofinanţarea unor proiecte ba, dimpotrivă! Sunt sufocaţi cu impozite şi taxe, striviţi de tot felul de reglementări şi modificări fiscale, ca şi de ţepele date prin matrapazlâcuri cu CEC-urile fără acoperire girate şi binecuvântate de Banca Naţională a României şi guvernatorul ei, care se spală pe mâini ca Pilat din Pont, atunci când mii de întreprinzători sunt păcăliţi cu acte şi documente bancare pe post de hârtie igienică! Adică te poţi şterge cu ele la fund, dar numai sub supravegherea BNR-ului lui Isărescu care ţine teuzaurul la învechire de parcă ar fi vinăria lui de la Drăgăşani. În concluzie, dacă vom continua să ne preocupăm doar de problema bugetarilor, birocraţilor din Parlament, Guvern, Preşedinţie, ministere şi administraţia centrală şi locală nu vom trăi niciodată mai bine, iar educaţia şi sănătatea, armata şi poliţia vor fi tot mai mult ciuruite, batjocorite pentru ca cei mai slabi şi puturoşi angajaţi să se lefăie şi să taie frunza la câini în tot felul de birouri dotate cu aer condiţionat, ca să nu-i sufoce aglomeraţia… birocratică! Oare noi ce construim, o societate democratică sau una birocratică în care, chiar dacă nu mai avem o economie etatizată avem un număr triplu de birocraţi faţă de anii în care munceam cu toţii la stat şi în ţară nu existau milioane de calculatoare în instituţiile publice? Să ne mai mirăm atunci că tot mai mulţi români, după 20 de ani de democraţie, se întorc cu faţa la comunism?

Gheorghe CIUL

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI