Săgeţi şi trandafiri

    Una dintre televiziunile autohtone de ştiri a difuzat marţi o dezbatere cu titlul „Năstase – pacient sau deţinut?” Nu mă voi referi la emisiunea cu pricina, întrucât m-am săturat până peste cap de penibila dilemă privind postura de victimă sau de infractor a lui Năstase, dar trebuie să admit că felul în care se raportează la acest personaj actorii vieţii publice româneşti conţine date esenţiale privind „hramul” pe care îl poartă fiecare, şi implicit, privind starea naţiunii, ca să folosesc un clişeu foarte agreat de manipulatorii butoanelor de la diverse instituţii ale statului. Dacă mi s-ar fi adresat mie întrebarea citată mai sus, aş fi răspuns fără ezitare că mi se pare demenţial felul în care ne irosim atâtea ceasuri şi chiar zile din viaţă în faţa micilor ecrane întrebându-ne ce este şi ce nu este Adrian Năstase, când pacientul cel mai prost tratat din ţara asta, la propriu şi la figurat este însuşi poporul român, ţinut tot timpul cu sufletul la gură de politicienii săi veroşi, preocupaţi exclusiv de bani şi de putere, deşi îşi trâmbiţează pe toate drumurile preocuparea pentru binele public. Să nu mi se spună că poporul are politicienii pe care îi merită pentru că nu este adevărat. Practic, alegătorilor li s-au propus mereu persoane desemnate de partide pentru o candidatură sau alta, ei neavând niciun cuvânt de spus în politica de cadre a acestora care, aşa cum am văzut de 22 de ani încoace, este un adevărat dezastru, premeditat şi foarte bine controlat, astfel încât în capul mesei să nu cumva să ajungă personaje care prin inteligenţă, profesionalism şi moralitate să umilească mediocritatea fudulă şi lipsa de caracter specifice politrucilor perfect adaptaţi sistemului mafiot care, după ce a  îngenunchiat România şi i-a pus capul pe butuc se pregăteşte să activeze ghilotina. Îmi dau seama că am devenit patetică, dar nu am de gând să mimez o detaşare pe care nu o resimt de fapt, senzaţia mea fiind că iresponsabilitatea cu care se comportă „aleşii” de pe tot eşichierul politic a atins cote de nesuportat. Mărturisesc că pentru prima oară mi-am pus la modul cel mai serios problema emigrării, rămânerea într-un mediu atât de toxic părându-mi o cale care la capătul ei are drept unică adresă spitalul de nebuni. Ştiu sigur că foarte mulţi compatrioţi se simt profund demoralizaţi de anormalitatea situaţiei din România, în care o clasă politică de cea mai proastă calitate a reuşit să blocheze motorul absolut indispensabil funcţionării oricărui organism naţional şi anume speranţa. În ce fel mai poţi să te poziţionezi, ca cetăţean român, în raport cu prezentul şi cu viitorul, când a devenit aproape imposibil de detectat în spatele măştilor care ţopăie pe scena politică graniţa dintre buni şi răi. Până mai ieri, dracii aveau tricouri portocalii şi erau arătaţi cu degetul de purtătorii altor culori. Când useliştii au ajuns la putere,  au început să li se vadă diverse bube, despre care ei spun că le-au fost inseminate de duşmani pentru a-i compromite (plagiatul lui Ponta, de exemplu). Probabil că pe liberalii din profil teritorial acest plagiat i-a împins în braţele pedeliştilor lui Mircea Hava, cu care s-au cuplat şi la Primăria Alba Iulia şi la Consiliul Judeţean, lăsându-l cu ochii în soare pe liderul pesediştilor, oricât ar fi el de Dîrz(u) cât şi pe colegii domniei sale. Ştiu că soţul meu, liberal cu carnet, se va supăra pe mine, dar trebuie să spun că situaţia nu exprimă decât întâietatea acordată cu „generozitate” intereselor personale de către cei care au iniţiat această acţiune de spargere a USL-Alba. N-aş putea spune că pedeliştii şi peneliştii nu se potrivesc la caracter (ei îi spun ideologie), dar atunci s-ar fi cuvenit să rămână împreună în Alianţa DA sau măcar să nu îşi arunce unii altora acele vorbe grele din campania electorală care, mai devreme sau mai târziu, le vor exploda în faţă. În orice caz, de unde în campanie useliştii i-au acuzat pe Hava şi pe Dumitrel că s-au cerut în uniunea stânga-dreapta, acum aceştia au luat săgeţile albastre în braţe, lăsând trandafirii deoparte, deşi sunt rude de sânge purpuriu.

Maria Lucia MUNTEANU

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI