Șacalul auriu, „distrugătorul universal“, o prezență tot mai remarcată în județul Alba. Cum afectează fauna sălbatică şi gospodăriile oamenilor

Schimbările climatice reconfigurează spectaculos habitatele răpitoarelor: Șacalii aurii, o prezență tot mai remarcată în județul Alba

Cu toate că și în anii trecuți au mai fost semnale privitoare la apariția șacalului auriu în unele zone izolate din județul Alba, în acest început de an, semnalele primite din teritoriu cu privire la acest subiect sunt mai multe și acoperă un teritoriu mult mai larg. Șacalul auriu a fost văzut de cetățeni și în zona Șpring, și în zona Ocna Mureș, și în zona Teiuș-Stremț.

O situație cu atât mai interesantă cu cât Transilvania nu era un habitat natural pentru acest animal trăitor în zone joase, de câmpie sau luncă. lȘacalul auriu, un emigrant după Revoluția din 1989 Originar din Orientul Mijlociu, șacalul auriu a apărut în România după anul 1990. În scurt timp s-a înmulţit extraordinar de mult în Delta Dunării, Dobrogea şi Lunca Dunării, prin Ungaria până în Austria. Din zona Dunării a migrat şi pe lunca Mureşului, ajungând în zona Mediaş-Braşov.

A urcat, de asemenea, până aproape de Iaşi, a trecut în Republica Moldova şi Ucraina. Asociaţia Generală a Vânătorilor şi Pescarilor Sportivi din România (AGVPS) considera, în 2018, că în ţara noastră numărul acestor prădători a ajuns la aproximativ 8.000 de indivizi. Șacalul distruge ouăle păsărilor şi prinde puii tuturor animalelor din arealul lui, inclusiv ai celor de talie mare. Şacalii sunt un fel de ”lăcuste” ale fondurilor de vânătoare. Șacalul auriu este asemănător cu lupul, dar mai mic decât acesta și mai mare decât vulpea. Are botul ascuţit, ca şi urechile, pe care le poartă permanent ridicate în sus.

Coada este stufoasă (aproape ca la vulpe), dar mai scurtă şi se termină brusc, de parcă ar fi tăiată. Adulţii au lungimea corpului de 105-130 cm, din care coada măsoară circa 30 cm. Înălţimea la greabăn este de 50 cm şi greutatea e cuprinsă între 10-15 kg. Blana are păr aspru, asemănător lupului, dar de culoare galben-aurie, cu nuanţe roşcate vara sau cenușiu-negricioase iarna. În libertate trăiește între 12 și 14 ani.

Șacalul îngrozește auditoriul prin urletele prelungi, pe multiple tonalități, pe care le schimbă rapid și imprevizibil. Rolul lor este de a comunica între membrii haitei, mai ales noaptea, atunci când vânează. Trebuie să precizăm că șacalul este unul dintre cei mai agresivi prădători. Alimentația acestuia este foarte variată și constă din şoareci și alte rozătoare mici, cadavre diverse, iepuri, iezi de căprior, păsări domestice, păsări ce cuibăresc la suprafața solului, insecte, reptile, hoituri și resturi din apropierea așezărilor umane.

Este considerat foarte periculos pentru iezii de căprior, viţeii de cerb şi chiar pentru purceii de mistreț. Se hrăneşte noaptea, când de regulă vânează în haite, situație în care atacă cu succes și prăzi mai mari, cum ar fi oi și capre. Când nu are încotro, se hrănește și cu unele fructe, porumb sau alte vegetale.

De ce șacali în județul Alba?

Pentru a face puțină lumină asupra acestei situații, am discutat cu doi vânători pasionați, dar și practicanți cu vechime ai acestei îndeletniciri: Dan Simedru, fost deputat de Alba și fost președinte al AJVPS Alba, și primarul orașului Cîmpeni, Ioan Călin Andreș. Dan Simedru spune că șacalii, la fel ca vulpile, au o cotă de recoltare foarte mare, dar nu sunt deloc ”atrăgători” pentru vânători. ”Din păcate, șacalii sunt dăunători atât animalelor domestice, cât și faunei cinegetice. Dar asociațiile de vânătoare nu își doresc întotdeauna să vâneze acest animal. (…) Județul Alba nu este arealul specific șacalilor.

Aceștia vânează în haită și gonesc celelalte răpitoare din habitatul lor. (…). Au și o inteligență superioară, foarte greu poți vâna șacalul. (…) Problema creșterii numărului de șacali aurii și a câinilor enot a fost luată în discuția Adunării Generale a Vânătorilor și Pescarilor. Câinii enot sunt protejați în Deltă. În schimb, șacalii nu sunt protejați, dar nu sunt nici atractivi pentru a fi vânați. (…) Dacă nu vor fi organizate special aceste partide de vânătoare, șacalii se vor înmulți și vor ataca în primul rând în zonele rurale”, explică Simedru.

Acesta mai spune că soluțiile pentru echilibrarea fondului cinegetic ar trebui să vină de sus în jos, de la Ministerul Mediului, Garda de Mediu, spre administratorii fondurilor de vânătoare, să li se ceară în mod expres rărirea șacalilor, în cazul în care aceștia ar reprezenta potențiale pericole. Primarul orașului Cîmpeni, Ioan Călin Andreș, alt vânător pasionat, confirmă prezența șacalilor aurii în zona Ocna Mureș.

”Am fost la vânătoare acum două săptămâni în zona Ocna Mureș. Am văzut acolo, unul. Alt coleg de-al meu a mai văzut unul. Aceștia vor lua cât de curând locul vulpilor și apoi al lupilor. Se înmulțesc rapid și devin cel mai mare pericol pentru celelalte tipuri de vânat: mistreț, căprioară, țap, cerb, ciută. Deocamdată, în Apuseni sunt doar foarte mulți lupi, dar aceștia nu pot fi vânați. Lupul este, de altfel, și dușmanul natural al șacalului”.

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI