Ruina castelului Teleki, fără pământul de sub el, a fost câștigată de urmașii contelui, după 18 ani de procese

Reședința contelui Adam Teleki, care dăinuie de peste șase secole pe cel mai înalt promontoriu din Ocna Mures, va intra, cel mai probabil, în proprietatea privată a orașului, după ce urmașii nobilului maghiar au câștigat în instanță casa și capela, fără pământul pe care acestea au fost ridicate, și nu i-au putut evacua nici pe proprietarii de bună credință care au cumpărat între timp construcțiile ridicate în zonă de comuniști.

În motivarea sentinței Curții de Apel Alba Iulia, rămasă definitivă în toamna anului trecut, se arată că: ”S-a dispus obligarea pârâtului (n.r. Primăria Ocna Mures) la emiterea unei decizii sau dispoziții de restituire în natură, în favoarea reclamanților a următoarelor imobile: lconstrucție cu destinația de biserică (în ruină)  identificată cu (…) nr. top. 222 lconstrucție cu destinația de pivniță identificată (…) cu nr. top. 223/2/2/1/1, lconstrucție cu destinația castel identificată (…) cu nr. top. 224/1/1 – construcție cu destinația castel identificată în CF 927 Uioara de Sus, nr. top. 224/1/2” (Hotărâre 246/2018 din 13.03.2018).

Castelul Teleki are o suprafață de 755 mp și o capelă romano-catolică, în care se rugau membrii familiei nobiliare, care are o suprafață de 151 mp. Din păcate, șase secole de existență au pus la grea încercare castelul, acesta ajungând acum într-o avansată stare de degradare.

Primarul orașului Ocna Mureș, Silviu Vințeler, spune că a fost contactat în această primăvară de urmașii defunctului Samuel Teleki (nepotul contelui Adam Teleki). Samuel Teleki a decedat în timpul judecării procesului, care a durat de prin 2002, imediat după apariția legii retrocedărilor, în 2001. Aceștia au fost de acord să vândă, la un preț extrem de rezonabil, Primăriei Ocna Mureș castelul, pentru a putea fi reabilitat și eventual introdus în circuitul turistic.

”Nu am ajuns la o formă finală pentru oferta de preț. Am avut discuții cu urmașii, niciunul nu are cetățenia română, sunt canadieni și maghiari. Instanța le-a restituit capela, pivnița și castelul, nu și terenul de sub acestea. Noi am făcut o cerere la Ministerul Finanțelor, să vedem dacă au fost despăgubiți prin tribunal, la Paris, pe vremea aceea, când au fost expropriați. Ministerul Finanțelor ne-a transmis că familia Teleki nu a fost despăgubită pentru expropriere. Noi acum suntem obligați să restituim în natură acest castel. Familia Teleki are aici, la Ocna Mureș, un reprezentant împuternicit care poate negocia în numele lor.

Urmează să punem în aplicare decizia judecătorească de restituire a castelului, capelei și pivniței și mai vedem ce vom face. Urmează să se alcătuiască o comisie, la dispoziția primarului, care va pune în aplicare sentința. Sentința definitivă ne-a fost comunicată abia acum o lună. Procesul cu primăria durează deja de peste 14 ani. Noi am vrea să preluăm castelul, să-l punem în valoare. Sper să găsim și o sursă de finanțare pentru reabilitarea castelului”, a explicat primarul Vințeler pentru ziarul ”Unirea”.

În motivarea instanței de judecată se arată că ”acțiunea a fost înregistrată pe rolul instanței la data de 14.07.2005, în vigoare la acel moment fiind OUG 184/2002 pentru modificarea și completarea Legii nr. 10/2001 și care, la art II al 1 prevedea că cetățenii străini și apatrizii care au calitatea de persoane îndreptățite potrivit Legii 10/2001 la restituirea în natură a unor terenuri situate în intravilanul localităților, pot opta pentru dobândirea unui drept de folosință special, care conferă titularului drepturile și obligațiile conferite de lege proprietarului, cu excepția dreptului de dispoziție.

În speță, reclamantul (și ulterior moștenitorii acestuia) nu și-au manifestat o astfel de opțiune (deși au beneficiat de asistență juridică prin avocat la decesul mandatarului acestora…) și nici nu au făcut dovada că au cetățenie română, așa încât instanța de fond a apreciat că nu sunt îndreptățiți la restituirea în natură a terenurilor care au constituit proprietatea antecesorului lor, situate în intravilan”.

*Castelul Teleki, o istorie de peste șase secole

Castelul medieval Teleki din Uioara de Sus este atestat din anul 1290 ca Novum Castrum (“Castelul Teleki”). Prin această denumire se certifică şi existenţa castelului vechi, aparţinând secolelor X-XI, din care se mai pot vedea porţiuni dintr-un val de pământ cu şanţ. Acest “Castel Nou” a fost construit la sfârşitul secolului al XIII-lea, din ordinul regalităţii maghiare, pe cea mai înaltă culme de lângă râul Mureş, pentru protecţia salinei învecinate, fiind apoi amintit în documentele anilor 1336 şi 1382. Din secolul al XIV-lea acest castel a devenit proprietatea unor nobili.

“Castelul Nou” medieval a fost dărâmat parţial, în locul său ridicându-se între anii 1850-1860 un impunător castel neogotic pentru familia nobiliară Banffy, edificiu care a intrat ulterior în proprietatea conţilor Teleki. Ansamblul Teleki mai cuprindea locuinţe anexe destinate angajaţilor care deserveau domeniul. Au mai rămas, din acel fabulos domeniu nobiliar de odinioară, o pivniţă de vinuri şi o capelă, acum în ruină. Din iniţiativa familiei Teleki a fost amenajat în jurul castelului un parc cu alei şi arbori, printre care specii aclimatizate, unele fiind rarităţi dendrologice. Pe frontispiciul castelului mai există încă o placă cu o inscripţie în limba maghiară: “Această clădire a fost executată din ruinele cetăţii contelui Mikes Istvan din Zabola (Zabala, jud. Covasna) în anul 1713”.

Castelul s-a ruinat din nou în 1848, fiind refăcut de contele Miko Imre în anul 1855. Domeniul Teleki se întindea în tot Ardealul, înainte de sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial. În 1945, Teleki a fost considerat trădător de ţară de comuniştii rusofoni instalaţi la putere în România, însă nu au existat acte care să demonstreze exproprierea bunurilor sale. După sfârşitul războiului, în februarie 1945, statul român a dat Legea CASBI – Casa de Administrare şi Supraveghere a Bunurilor Inamice, prin care erau expropriaţi cei consideraţi “inamici” ai României de către autorităţile acelor vremuri.

Prin CASBI au fost expropriaţi foarte mulţi dintre moșierii din România. Potrivit arhivelor de fond funciar din Ardeal, în 1913 era intabulat pe domeniul de la Ocna Mureş cu mai multe hectare de teren arabil, grădini, fâneţe, construcţii, inclusiv castelul, contele Adam Teleki. La colectivizare însă, în scriptele fostului CAP au intrat ca “donatori benevoli” diverşi băştinaşi, “dispărând” de pe anumite proprietăţi numele Teleki.

În baza sentinței civile nr.69/1959 a Tribunalului Alba și a decretului nr. 111/1957, imobilul de sub A+344 din C.F.65 Uioara de Sus (cale intravilan, grădină intravilan, Biserică intravilan, castel intravilan, trei case intravilan) s-a transcris în C.F. 927 Uioara de Sus în proprietatea Statului Român. În baza deciziei nr.33/1961 a Sfatului Popular al Regiunii Cluj imobilul de sub A+l din C.F.927 s-a parcelat în 3 corpuri de avere, care s-au reînscris sub A+(2-4) în proprietatea Statului Român.

Pe baza scriptelor fostelor CAP-uri, la apariţia Legii 18/1991, cei care au intrat cu aceste terenuri în cooperative şi le-au revendicat şi s-au intabulat pe ele. Retrocedarea domeniului Teleki de la Ocna Mureş a fost lăsată de 12 ani în sarcina instanţelor de judecată. Contele Adam Teleki a murit la data de 8 ianuarie 1972.

*Prima revendicare a domeniului Teleki de la Uioara de Sus: un cetăţean maghiar care a şi murit în 2012

În noiembrie 2001, cetăţeanul maghiar, prin avocatul său din Alba, a notificat Primăria oraşului Ocna Mureş (care reprezintă Statul român, proprietar), solicitând pe baza Legii 10/2001 retrocedarea domeniului Teleki din Uioara de Sus. Calitatea de moştenitor a atestat-o prin certificatul său de naştere, actele de stare civilă ale părinţilor săi şi testamentul mamei sale, datat 1990. În paralel, au fost acţionate în instanţă toate instituţiile care ocupau în acel moment domeniul Teleki sau care au deţinut la un moment dat un imobil revendicat în instanţă. Au fost purtate procese la Aiud, Tg. Mureş, Alba Iulia. Evident, dosarul a ajuns şi la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a României, în 2010.

În 2005, prin dispoziţia nr. 731, Primăria Ocna Mureş a respins cererea de retrocedare a cetăţeanului maghiar. Dispoziţia a fost contestată în instanţă, procesul ajungând să fie judecat în recurs la Curtea de Apel Alba Iulia, în 2007. Procesul a ajuns în 2010 la ÎCCJ a României, fiind întors la Curtea de Apel Alba Iulia, unde a fost reluată judecarea acestuia pe fond, în ianuarie 2012. Din păcate, pe fişa de dosar a procesului de revendicare, cetăţeanul maghiar este anunţat ca decedat. În schimb, şi-au făcut apariţia în lista părţilor implicate doi fii ai săi, moştenitori.

*Alţi doi moştenitori pentru domeniul Teleki: un cetăţean român cu domiciliul în SUA şi un cetăţean român cu domiciliul în Canada

Cei doi moştenitori au intervenit pe parcursul proceselor de revendicare duse de cetăţeanul maghiar, cel mai probabil prin anii 2005-2006. Cei doi au prezentat de asemenea instanţelor documente care le atestă descendenţa din familia nobilului Teleki şi revendică domeniul Teleki, inclusiv castelul. De asemenea, au notificat Primăria Ocna Mureş despre intenţia de revendicare a domeniului Teleki.

De la debutul procesului de revendicare a proprietăţii, în 2001, dosarul a căpătat o consistenţă impresionantă prin numărul părţilor implicate. Mare parte dintre aceştia sunt cetăţeni din Ocna Mureş care au cumpărat, după 1990, locuinţe naţionalizate, spaţii comerciale sau apartamente în blocurile ridicate pe domeniul Teleki, de la Flips sau Transilvania Aiud. Chiar şi SC GHCL UPSOM a fost parte în acest proces deoarece fabrica nouă a fost ridicată pe vremea lui Ceauşescu, pe domeniul Teleki.

Procesul a fost amânat în repetate rânduri, tot anul 2012, fiind solicitate expertize şi documente suplimentare. De când au demarat procesele de revendicare şi până în prezent, domeniul Teleki a cunoscut un proces de ruinare continuă. La degradarea construcţiei au contribuit atât intemperiile, cât şi diverşi indivizi cu iniţiativă, care au considerat că anumite elemente din aceste construcţii pot fi refolosite în gospodăriile personale. Astfel, mare parte din ansamblul istoric, clasificat AB-II-a-B-00380, castelul Teleki clasificat AB-II-m-B-00380.01 şi capela romano-catolică clasificată AB-II-m-B-00380.02 au ajuns ruine, care necesită intervenţii rapide pentru restaurare.

---

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI

---

---