Rechini şi peştişori

Deşi era menit să le arate românilor dar mai ales vesteuropenilor cât de mare este dorinţa guvernanţilor noştri de a zdrobi corupţia de la frontiere, megashow-ul cu arestări de vameşi şi poliţişti, cagule, cătuşe, arme şi chiar elicoptere în loc de dube i-a speriat şi pe unii şi pe alţii prin dezvăluirea dimensiunilor unui fenomen vechi, dar eludat în mod criminal de toate guvernările postdecembriste care au reuşit contraperformanţa de a conferi statului român toate atributele unui stat mafiot. Marţi seara, la TVR 1, preşedintele Traian Băsescu, apărut în spaţiul de emisie rezervat meciului de fotbal România – Ucraina, a declarat că domnia sa a aflat despre corupţia din vămi în august 2010, dintr-un material elaborat de un serviciu secret. Dumnezeule mare, dar cât de naiv trebuie să fii ca să crezi că cineva cu deşteptăciunea şi flerul dlui Traian Băsescu a aflat de-abia în 2010 un lucru pe care îl ştie orice simplu cetăţean ce a ieşit din ţară, fie şi numai o dată, în ultimii 20 de ani, şi anume că vameşii noştri (şi nu numai), asemenea poliţiştilor de altfel, sunt corupţi? Vilele lor, maşinile şi celelalte însemne ale averilor colosale pe care aceşti oameni le-au strâns şpăguind cu găleata sau cu căciula au fost tot timpul la vedere în satele şi oraşele patriei, că doar nu le puteau ţine sub pământ, mai ales pe acelea din primele două categorii. Loviţi de o gravă formă de cataractă, ochii guvernanţilor şi „ai apărătorilor legii” s-au limpezit de-abia acum, când trebuie să intrăm în Schengen şi o serie de oficiali occidentali au afirmat că nu merităm asta, ştiind prea bine, de la serviciile ţărilor lor, că din găleţile şi căciulile cu bănet nu se înfruptau doar peştişorii ci toţi rechinii care prin parafă au avut puterea de a numi sau de a influenţa numirea şefilor din diverse puncte de frontieră. Şi când spun asta nu mă refer atât la liderii de sindicat, aşa cum a procedat dl Traian Băsescu, cât mai ales la miniştrii de Interne, la celelalte persoane cu funcţii de conducere din sistemul poliţiei de frontieră şi al vămii, ca să nu mai vorbesc de politicienii de rang înalt, care au întotdeauna un cuvânt greu de spus, ultimul de obicei, în numirea şefilor pe funcţii mănoase, aducătoare de bani negri pentru ei şi pentru găştile de partid. Nu ştiu dacă dl Igaş, ministrul de Interne, a apucat sau nu să fie „regină” în sistemul în care, potrivit liderului sindical Vasile Lincu (Pro Lex) lucrătorii vamali sunt „pioni”, şefii de tură, de vamă sau de sindicat – „cai”, persoana indispensabilă, respectiv liderul de sindicat şi / sau directorul ANV – „nebun”, şeful ANV şi directorii direcţiei de supraveghere vamală, proceduri, resurse umane – „ture”, ca într-un soi ciudat de joc de şah. Dacă despre „regină” s-a spus că ea poate să fie partidul politic, în speţă membrii importanţi de partid care pot decide numirea şefului şi directorilor ANV şi ANAF, nimeni nu pare a şti cine este „regele”. În şah regele este mult mai puţin important decât regina, dar în statul mafiot, care are în comun cu jocul de şah cam cât conducerea republicană a României cu monarhia din Marea Britanie sau din Spania, acesta ar putea să fie piesa de bază. Prin urmare nu cred că identitatea „regelui” corupţilor va fi dezvăluită. Până una – alta, dl Traian Băsescu s-a arătat interesat de „regină” şi de coruptul deputat Păsat, sau mai precis de faptul că pedeliştilor le-a păsat atât de mult de Păsat, încât deputaţii lor, ignorând cererea expresă a preşedintelui ţării, au respins cererea DNA de a permite arestarea preventivă a acestuia. Opoziţia nu s-a băgat în „războiul fratricid” şi s-a abţinut de la vot ca să vadă tot poporul elector că PDL e duplicitar şi că, în vorbe, luptă împotriva corupţiei dar, în realitate, o apără aşa cum a făcut cu deputatul Păsat după ce, cu puţin timp în urmă, o făcuse scăpată pe Monica Iacob Ridzi.
Maria Lucia MUNTEANU

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI