„Recâştigaţi cancelariile, timpul nu mai are răbdare cu noi!”

– Doamna Secretar de Stat Oana Badea, anul şcolar 2011-2012 debutează sub auspiciile Legii Educaţiei Naţionale. Ce aşteptări să avem cu privire la modificările survenite ca urmare a aplicării legii?
– Luciditate. Elevii, dascălii şi părinţii sunt îndreptăţiţi să ceară din partea noastră un parcurs al normalităţii în aplicarea acesteia. Legea Educaţiei Naţionale intrată în vigoare în februarie 2011 nu are şi nu poate avea drept consecinţă bulversarea sistemului, unele dintre măsuri fiind noutate absolută. Ne dorim o aplicare firească a noii legi. Interiorizarea prevederilor legii are prioritate. La urma urmei, învăţământul preuniversitar va avea de pus în aplicare aproximativ 100 de metodologii, multe dintre acestea în strânsă dependenţă. Nimănui nu îi va fi uşor ca, peste noapte, să le înţeleagă şi apoi să le aplice corect. Nu vreau să fiu greşit percepută: Legea Educaţiei Naţionale se aplică. Dar gradual, în aşa fel încât actorii sistemului de învăţământ, fie ei elevi, colegi de la catedră sau părinţi, să fie părtaşi la înnoirea şcolii româneşti.
– Care sunt principalele modificări ce vor surveni în acest an şcolar?
– Apropierea deciziei de beneficiarii şcolii, educaţie centrată pe elev şi nevoile lui, o mai bună structură a anului şcolar, săptămâna „Şcoala altfel” sunt lucruri deja cunoscute opiniei publice. În ceea ce priveşte noutăţile ultimelor zile, liniile prioritare de acţiune, coagulate într-o foaie de parcurs, pentru anul şcolar 2011-2012 au ajuns deja în fiecare şcoală.Este o premieră în învăţămâtul preuniversitar românesc, şi sunt modestă, faptul că Ministerul Educaţiei transmite fiecărei şcoli liniile generale pe care trebuie să le abordeze, în atingerea indicatorilor naţionali şi europeni. Documentul face referire la trei acţiuni majore ce vizează sporirea accesului copiilor noştri la o educaţie de calitate şi creşterea potenţialului de succes al acestora. Punem un accent deosebit pe reducerea absenteismului şcolar, care trebuie monitorizat, prevenit şi redus. De aici, necesitatea introducerii unui sistem electronic de monitorizare a absenţelor elevilor şi profesorilor.
– Sistemul a stârnit diverse comentarii…
– Vreau să spun răspicat: nu este o afacere pentru nimeni! Vorbim despre o viziune globală pusă în practică la nivel local. Sistemul de pontaj este utilizat de elevi şi profesori deopotrivă, şi înregistrează accesul în, şi din unitatea şcolară, pe baza unei legitimaţii personalizate. Învăţământul liceal şi profesional este primul care trebuie să introducă sistemul, pe parcursul semestrului I. Sistemul nu este o invenţie apărută peste noapte, ci este un exemplu de bună practică testat, timp de doi ani, de Liceul „Octavian Goga” din Sfântu Gheorghe. Absenteismul este primul pas spre abandonul şcolar şi, implicit, spre părăsirea timpurie a educaţiei, iar România nu stă deloc bine la acest indicator.
– În ce stadiu se află legislaţia secundară aferentă Legii Educaţiei Naţionale?
– Metodologiile există, au fost redactate într-un laborios demers, alături de mii de profesori de la catedră. Am pornit de la bază pentru că le suntem datori tuturor cu un proces transparent, care să implice un număr cât mai mare de dascăli. Repet, legislaţia secundară există doar că, aşa cum am spus, legea va intra gradual în aplicare pentru că merită şansa de a produce efecte de nota 10.
– Ministerul Educaţiei propune, începând cu acest an şcolar, introducerea orei de lectură. Am stat de vorbă cu mai multe cadre didactice, care au salutat iniţiativa. De unde a pornit necesitatea acestei măsuri?
– Ne lovim de o realitate dureroasă. Aceea că tinerii noştri, mulţi dintre ei, ba nu mai citesc deloc, ba, dacă asta se întâmplă, nu înţeleg ceea ce citesc. Or, acesta este analfabetismul funcţional împotriva căruia şi Europa luptă. Incidenţa fenomenului în rândul tinerilor este mai mult decât îngrijorătoare. Apoi, când noi, dascălii, constatăm că elevii nu pot rezolva anumite cerinţe, e bine să luăm în calcul nu numai neştiinţa, ci şi faptul că nu înţeleg ceea ce li se cere… Introducem lectura! Ne întoarcem la valorile tradiţionale care, ani de-a rândul, au dat roade. La clasele I-IV, alocăm o oră de lectură distinctă în orar. În schimb, la ciclul gimnazial şi la liceu, lectura constă în secvenţe pedagogice specifice, indiferent de disciplina de predare. Vă puneţi firesc întrebarea cum poate fi instituită lectura la ora de fizică, spre exemplu. Ei bine, lectura în acest caz presupune nu numai citirea unui text sec, tehnic, ci, mai ales, a unui noian de scheme, grafice, diagrame care, odată înţelese, pot fi cu uşurinţă transferate în viaţa de zi cu zi. Chiar dacă pare irealizabil, pentru că ştiu că nu e simplu să îi faci pe toţi să te înţeleagă, este mai important să luminezi mintea unui copil, decât să creezi iluzia „celor de la centru” că ai parcurs toată materia şi dai bine în hârtii.
– S-a discutat foarte mult despre rezultatele bacalaureatului 2011. În fapt, orice persoană poate recunoaşte că rezultatele nu sunt decât o fidelă radiografie a învăţământului românesc. Poate fi acesta un moment 0 pentru educaţie?
– Cred că momentul 0 pentru învăţământul românesc l-a reprezentat intrarea în vigoare a Legii Educaţiei Naţionale. Momentul bacalaureatului este, în primul rând, unul al adevărului şi impune pasul mobilizării. Nu putem fi pasivi în faţa adevărului şi, tocmai de aceea, aplicăm în acest an şcolar un set specific de măsuri. Una dintre cauzele nereuşitei o reprezintă supraevaluarea la clasă, de aceea o măsură – evaluarea iniţială – este primul gest de realism. Adaptarea programei la specificul elevilor şi la nivelul lor real este cheia reuşitei. Nu ne mai putem face că nu ştim ceea ce se ştie.
– Care sunt cele mai dragi proiecte ce vă leagă de noua şcoală românească?
– Proiectul meu este întoarcerea la normalitate. De prea mult timp, celor din preuniversitar ni s-au vândut himere. Şcoala de masă nu are voie să aibă o abordare elitistă. Găsirea resursei individuale pentru propria reuşită este singura care a dat roade până acum. De aici şi principiul şcolii incluzive, pe care îl inducem în cancelarii, săli de clasă şi chiar în familiile copiilor. Cu astfel de paşi construim comunitatea în care dorim să trăim cu toţii. Apoi, pentru că punem accentul pe munca la clasă, ne întoarcem către cei merituoşi. Recompensa se va acorda nu celor care sunt zilnic într-o goană după hârtii, ci acelora care, prin eforturi uneori titanice, deschid destine. De prea mult timp, aceştia sunt tăcuţi sau izolaţi. Aici adresez un apel dascălilor autentici: recâştigaţi cancelariile, timpul nu mai are răbdare cu noi!
A consemnat
Robert GHERGU

---

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI

---

---