Propunere cetăţenească pentru noi statui la Alba Iulia

În municipiul Alba Iulia au fost ridicate în ultimul timp mai multe statui, în special busturi, şi se preconizează să fie amplasate şi alte monumente, legate în special de aniversarea celor 100 de ani de la Marea Unire.

De asemenea, pe mai multe clădiri istorice au fost amplasate plăci comemorative ce amintesc de marile personalităţi locale ce şi-au pus pecetea asupra dezvoltării oraşului. În această ordine de idei, am propune ca la Alba Iulia să fie ridicate încă două statui, sau măcar busturi, care să eternizeze contribuţia hotărâtoare la dezvoltarea oraşului Alba Iulia şi a judeţului Alba adusă de doi oameni, de doi mari patrioţi, care, în funcţiile încredinţate, şi-au făcut cu brio datoria, prin fapte ce au propulsat Alba Iulia şi judeţul Alba pe orbita civilizaţiei.

Este vorba de fostul şef al judeţului Alba, George Homoştean, şi de actualul primar al municipiului Alba Iulia, Mircea Hava. Iată argumentele noastre.

Când George Homoştean a venit la Alba Iulia, în 1968, ca prim-secretar şi preşedinte de consiliu judeţean, Alba Iulia şi judeţul Alba erau cele mai slab dezvoltate comunităţi din ţară, parcă anume pedepsite pentru rolul jucat de Alba Iulia, alături de oraşul Blaj şi de zona Munţilor Apuseni, în istoria poporului nostru, căci aici au apărut, s-au dezvoltat şi împlinit ideile şi năzuinţele de unitate naţională şi tot aici s-au dat marile bătălii de la 1848 şi de la 1918, ce au dus la Marea Unire de la 1 Decembrie 1918.

În anul 1968, când s-a serbat la Alba Iulia semicentenarul Marii Uniri, judeţul Alba se afla la început de drum, format din rămăşiţele a 6 regiuni (Cluj, Mureş, Bihor, Arad, Hunedoara, Braşov) şi era o zonă provincială, prăfuită, uitată de autorităţile vremii, în care comuniştii unguri şi ţigani, ca şi securiştii de aceeaşi factură, deţineau puterea şi au pedepsit atât Alba cât şi Alba Iulia, lăsându-le în paragină şi bătându-şi joc, astfel că au fost „înnobilate” cu tot felul de spitale, cămine şi azile de bolnavi psihici, de handicapaţi şi de tuberculoşi. Alba Iulia avea doar două străzi asfaltate, Corso şi Anticorso în oraşul de jos, iar reţelele de apă şi canalizare lipseau, ca să nu mai vorbim de istorica Cetate, care a ajuns într-o stare jalnică, un fel de cazarmă înecată în gunoaie şi în rahat. Oraşul avea circa 19.000 de locuitori şi o singură fabrică mai răsărită, „Ardeleana”, de încălţăminte. Mai era şi „Refractara”, parcă anume împlântată aici ca să distrugă aerul tare, curat şi proaspăt ce venea dinspre Munţii Apuseni.

Tot un fel de pedeapsă pentru un oraş istoric, cu un trecut glorios. În mai puţin de 10 ani, oraşul, ca de altfel întreg judeţul aveau să renască, să înflorească, fiind create mii de locuri de muncă, ridicate circa 3000 de apartamente în fiecare an, astfel că, rând pe rând, au intrat în funcţiune fabricile „Porţelanul”, „Utilajul” şi „Turnătoria” numai la Alba Iulia, iar trusturile de construcţii au împânzit toate oraşele şi mai ales Alba Iulia, unde vor fi date în folosinţă circa 40.000 de apartamente, astfel că populaţia oraşului Alba Iulia a ajuns la 60.000 de locuitori, Casa de cultură a sindicatelor şi stadionul municipal, Bazinul Olimpic, noile licee şi şcoli profesionale, reţelele de apă şi canalizare au prins şi ele noi dimensiuni. Au fost puse în valoare locurile istorice, prin ridicarea statuii ecvestre a lui Mihai Viteazul şi reabilitarea Sălii Unirii, ca şi prin reînfiinţarea Episcopiei Ortodoxe de Alba Iulia, în amintirea Mitropoliei lui Mihai Viteazul.

Toate acestea şi multe altele în mandatul primului şef al judeţului Alba, domnul George Homoştean, un preşedinte de Consiliu popular judeţean extrem de popular, iubit şi respectat, renumit pentru aplecarea sa spre necazurile şi problemele oamenilor, astfel că toată lumea era mulţumită de modul în care rezolva problemele cetăţeneşti. Deci, George Homoştean ar merita din plin o imor­talizare sub forma unei opere artistice, la Alba Iulia, dacă nu o statuie, măcar un bust.

Există, de asemenea, şi un primar care în ultimii 20-25 de ani şi-a pus puternic amprenta asupra dezvoltării şi înnobilării edilitare şi cultural-istorice a municipiului Alba Iulia. Un primar cu o viziune clară şi un program, cu un proiect ambiţios, care, pornind de la statutul istoric şi emblematic al oraşului, a demarat o amplă bătălie pentru a pune în valoare marile comori şi tezaure ale unui patrimoniu cultural şi istoric de excepţie. Este meritul primarului Mircea Hava şi al echipei sale manageriale, că a conceput şi a crezut într-un viitor frumos al oraşului, clădit pe temelia anticului oraş roman Apulum şi a Bălgradului medieval, a superbelor vestigii istorice, de la daci, romani şi până la Cetatea cea mai impunătoare a unui trecut imperial care, cu bune şi mai puţin bune, cu jertfe şi eroism legendar, cu lancea ca Horea, ori cu tunul ca Avram Iancu, ce a lăsat amprente adânci în viaţa bimilenarului nostru oraş.

Ei bine, prin reabilitarea vechiului castru roman, a cetăţii medievale şi a fortăreţei militare de tip Vauban, construite de austrieci, primarul Mircea Hava a dat teoriei şi lecţiilor istoriei despre Alba Iulia un conţinut material şi substanţă, astfel că reabilitarea Cetăţii este astăzi aproape un fapt împlinit. Dar Alba Iulia s-a dezvoltat şi din punct de vedere edilitar, urbanistic, fiind puse în funcţiune sute de kilometri de reţele de apă, canalizare, gaze naturale şi electrice, ca să nu mai vorbim de modernizarea a sute de străzi şi a unor cartiere întregi, care au fost asfaltate ori pavate. Alba Iulia a devenit astfel un oraş frumos, plăcut, atractiv, admirat şi tot mai mult şi mai des frecventat de iubitorii de istorie, cultură şi turism.

Alba Iulia este astăzi un brand istoric şi turistic! Dar şi un oraş în care pulsează o viaţă culturală, universitară, spirituală, religioasă tot mai profundă, mai bogată, mai diversă şi mai spectaculoasă, mai implicată într-o civilizaţie de mare capitală autentic românească, dar şi multiculturală, deoarece Alba Iulia este şi oraşul în care se roagă şi se reculeg şi credincioşii de alte etnii, care vin să ia lumină de la catedralele şi bisericile romano-catolice, greco-catolice, mozaică sau protestantă ori aparţinând altor culte, mai nou prezente aici.

Toate acestea sunt strâns legate de mandatele de primar ale domnului Mircea Hava, de concepţia şi viziunea lui pentru dezvoltarea unui oraş istoric, ce a jucat un rol hotărâtor în viaţa românilor, fiind în mic ceea ce este în mare întreaga istorie a poporului român. Merită din plin eternizarea o asemenea personalitate. De aceea, eu propun ca dacă se vor ridica noi statui la Alba Iulia, atunci ar fi de datoria noastră să-i cinstim aşa cum se cuvine şi pe George Homoştean şi pe Mircea Hava.

Ştefan OLTEANU,
în numele unor cetăţeni băştinaşi venerabili

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI