Politica şi şcoala

Toţi directorii şi directorii adjuncţi de şcoli din judeţul Alba au fost schimbaţi din funcţie odată cu venirea la guvernare a Uniunii Social-Liberale. O schimbare… tradiţională, deoarece cam la fel s-a procedat şi pe vremea guvernărilor anterioare. Nu contează performanţa şcolară, câţi elevi au reuşit la examenele de admitere în licee, la cele de bacalaureat, în facultăţi ori câţi au fost premiaţi la concursurile şi olimpiadele şcolare şi nici dacă şcolile au avut parte de investiţii masive ori de proiecte europene, accesate datorită managementului de succes al directorilor de şcoli. Nici corpul profesoral şi nici părinţii nu au un cuvânt de spus în numirea directorilor, căci de alegeri nici nu poate fi vorba. A contat şi contează doar apartenenţa la o anumită culoare politică de parcă 2×2 nu fac patru, indiferent dacă directorul este în PDL, PSD ori PNL, sau în UNPR. Se pare că în politica şcolară primează altfel de calcule, mai mult electorale, căci doar vin alegerile şi din patru în patru ani România trebuie musai să stea pe loc, iar şcoala, temelia oricărei naţiuni, a progresului şi prosperităţii ei, trebuie implicată în bătălia şi bălăcăreala politicienilor. Şi când politica îşi vâră coada în procesul de învăţământ se întâmplă ca majoritatea elevilor să treacă prin şcoală ca gâsca prin apă iar când ajung la BAC să nu ştie să scrie sau să socotească.
Drept este că şi programa de învăţământ este tot mai sofisticată, mai complicată, mai pliată pe buchiseală decât pe formarea unor deprinderi şi competenţe. Aşa, de exemplu, matematica trebuie învăţată şi însuşită după reguli şi norme academice, nu după regula matematicii cea de toate zilele. Adică, un absolvent de liceu, atunci când susţine examenul la matematică (disciplina care a făcut ravagii în rândul liceenilor) şi a făcut o tonă de exerciţii, nu-i dai subiecte din 2 tone de exerciţii, ci din 100 de kg, adică la nivelul matematicii de zi cu zi. Ca şi în America, unde integralele se studiază în anul al III-lea de facultate, nu în liceu! Examenul de BAC este şi trebuie să devină unul de absolvire, de certificare a unor cunoştinţe pentru viaţa cea de toate zilele, nu unul de triere, de top, de performanţă, de olimpiadă şcolară. Un examen normal şi nu o sperietoare, în care matematica cea de toate zilele şi nu cea academică să primeze!
Dar cine să facă reforma în învăţământ, când din patru în patru ani, mai bine de două decenii, toţi şefii şcolii româneşti au fost promovaţi pe criterii politice? Ce se poate face ca politica să nu îşi mai bage coada în treburile şcolii? Am să dau un exemplu din care am putea învăţa cum se implică comunitatea în educaţie. În Elveţia, ţara cu cele mai mari investiţii în educaţia copiilor, există aşa numitele alegeri şcolare care au loc odată cu alegerile locale pentru primari şi consiliile locale. Atunci, cetăţenii dintr-o anumită comună sau oraş îşi aleg şi un consiliu format din părinţi şi cadre didactice, inclusiv directorul care administrează problemele şcolii, tocmai pentru ca politicienii să nu poată interveni sub nicio formă în viaţa şcolii. La noi, tot staff-ul şcolilor este politizat, atât profesorii cât şi părinţii neavând niciun cuvânt de spus vizavi de numirea şi nu alegerea directorilor de şcoli! De aici se trage numirea pe criterii pur politice a conducătorilor unităţilor de învăţământ. Cum conduc se vede şi se probează la examenele de BAC, care ar trebui să asigure tinerilor o direcţie şi un scop, atinse şi nu precare, nedefinite ca în prezent. Adică, cum îi politica şi sistemul, aşa şi elevii care dau rateu după anii de şcoală ce, asemenea politicienilor, nu au nicio tangenţă cu viaţa reală şi adevărată.

P.S. Directorii schimbaţi, unii cu performanţe deosebite, ar trebui felicitaţi sau măcar să li se strângă mâna, nu daţi afară, cu piciorul în fund, ca ultimii oameni, după 10-15 ani de management eficient şi onest!

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI