Piramida lui Maslow

    România şi implicit judeţul Alba se află în aceste zile în plină campanie electorală pentru alegerile locale (alegerea primarilor, a preşedinţilor de consilii judeţene, a consilierilor locali şi a celor judeţeni). Aşadar, peste toate necazurile românilor, care de abia mai reuşesc să reziste de azi pe mâine, sufocaţi de preţurile exorbitante ale facturilor pe care le au de plătit lunar la utilităţi, regie, chirie, rate la bănci etc., şi pe lângă care mai trebuie să şi trăiască (!), se aşterne din nou valul de promisiuni ale partidelor politice, respectiv ale candidaţilor în alegeri.  Din capul locului trebuie să recunoaştem faptul că, în afara staff-urilor de campanie electorală ale partidelor precum şi a unor „nuclee dure” ale diverselor formaţiuni politice, care par a fi entuziasmate de bătalia pentru „ciolanul” alegerilor şi fac actualmente mare zarvă prin cartierele oraşelor sau uliţele satelor strigând în gura mare „votaţi-l (o) pe candidatul sau formaţiunea cutare”, marea majoritate a populaţiei este într-o stare de apatie aproape totală. Şi asta nu neapărat pentru că pe cei mulţi nu i-ar interesa viitorul ţării sau al comunităţilor din care fac parte, ci pur şi simplu pentru că viaţa le este atât de grea, problemele zilnice tot mai presante, de-a dreptul sufocante, astfel încât chiar că nici nu le mai rămâne timp şi nu mai au nici chef de aşa ceva.
Am observat, de la începutul acestei campanii electorale că, în oarecare măsură, au scăzut în intensitate promisiunile superpopuliste ce curgeau râuri, râuri în campaniile trecute, fără niciun fel de acoperire în fapte în viaţa reală (cu unele excepţii). Poate că aceşti ultimi ani grei pentru poporul român au reuşit cât de cât să-i mai responsabilizeze şi pe oamenii politici. Şi unii dintre candidaţi se observă că au căutat şi caută în continuare soluţii de viitor pentru comunităţile pe care le reprezintă acum sau cărora vor să le conducă destinele în viitor. Sunt interesaţi de crearea locurilor de muncă şi implicit de modernizarea infrastructurii locale, de  construcţia de şcoli şi spitale noi etc. Dar, în  foarte multe cazuri, cel mai important lucru pentru mii de români este de a putea pune zilnic o pâine pe masă copilaşilor şi de a avea un adăpost.
Ceea ce ar trebui însă să înţeleagă acum, mai mult ca oricând, politicienii noştri, este faptul că, în România, şi la ora actuală sunt încă pături largi ale populaţiei atât de sărăcite şi de spoliate de criză, încât efectiv nu au cu ce să trăiască de azi pe mâine, decum să se mai gândească la viitor. Statisticile oficiale ne spun că există peste 3 milioane de români care trăiesc într-o sărăcie cruntă. Ce facem cu aceştia, stimaţi politicieni – candidaţi? Sunt mii de pensionari cărora pensiile de mizerie nu le asigură nici măcar o pâine zilnică pe masă şi medicamentele necesare. Mai mult, există la sate mii de oameni bătrăni şi sărmani, care chiar nu au niciun venit, trăind doar cu ce le oferă  „mama natură” sau unii vecini mai milostivi. Despre ce vreţi să le vorbiţi acestora? Despre proiectele Uniunii Europene? Despre democraţie şi libertate individuală, în condiţiile în care ei nu au asigurat cel mai elementar drept universal (constituţional!): dreptul la viaţă! Se ştie bine, motivaţia unui comportament uman se face prin satisfacerea trebuinţelor. Una dintre cele mai importante teorii în domeniul acesta a fost  elaborată de către A.H. Maslow, conform căreia trebuinţele umane de bază care creează motivaţia sunt structurate ierarhic după cum urmează: trebuinţe fiziologice, de securitate, sociale, de statut social şi de autorealizare. La baza piramidei stau aşadar, trebuinţele fiziologice. Omul (românul!) trebuie în primul rând să aibă asigurate cele mai elementare trebuinţe existenţiale: hrană, apă, lumină, căldură, odihnă etc. Dorinţa de a citi o carte, de a vedea un spectacol, de a-i asculta pe guvernanţi cu toate pălăvrăgelile lor pur şi simplu nu există la acest nivel de sărăcie. „Însuşirile care nu servesc scopului devenit principal (HRANA) zac adormite” – spune Maslow. Abia atunci când trebuinţele fiziologice de bază sunt satisfăcute, pot apărea cu adevărat trebuinţe superioare care se cer realizate şi care pot în cele din urmă motiva comportamentul.
Aşadar, domnilor politicieni, domnilor candidaţi, înainte de toate, milioanele  de români saraci au încă nevoie imediată de adăpost, de hrană, de îngrijire medicală, de locuri de muncă. Şi apoi vor veni încet, încet şi celelalte. Nu vă mai gândiţi doar la modul cum să le smulgeţi votul, ci în primul rând cum puteţi să-i ajutaţi!

Tinu MATEŞ

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI