Oana Badea, omul care face diferenţa
Pe Oana Badea, mulţi o cunosc. Tot atât de mulţi, sau poate mai mulţi, afirmă că o cunosc. Cine o ştie, cu adevărat, poate spune că Oana Badea a fost altfel, dintotdeauna. Fie că era vorba de familie, prieteni sau şcoală. Oana avea mereu ceva surprinzător. „Fata cu codiţe”, îi spuneau unii. „Printre micii şcolari se afla o fetiţă de statură mică, firavă, brunetă şi cu un păr împletit în două codiţe foarte bogate. Aceasta era noua mea elevă, al treilea copil în familia Badea, familie de intelectuali – jurist şi profesoară de limba română”, îşi aminteşte Magdalena Felea, învăţătoarea Oanei.
„Trebuia să devin parte dintr-un grup de copii cu care nu făcusem grădiniţa. Pentru că mama era profesoară de limba română la Colegiul „Bethlen Gabor”, şi acolo făcusem grădiniţa, când m-a înscris în clasa I la şcoala din Micro, cea din apropierea locuinţei, aveam în faţă o mare provocare”, spune Badea. Timpul le-a rezolvat pe toate. Devenise un fel de lider al clasei: „Foarte mulţi elevi au încercat să o copieze, să fie mereu alături de ea, să-i ceară sfatul, să-i ajute la pregătirea lecţiilor”, povesteşte învăţătoarea Magdalena Felea.
De Oana îşi aminteşte şi profesoara ei de franceză, Rodica Bărbat, cea care o cunoaşte pe şefa de la educaţie încă din clasa a II-a: „Perioada primilor ani de şcoală reprezintă vârsta când se conturează anumite trăsături de caracter, când iese în evidenţă temperamentul. Pe Oana o caracteriza ambiţia. Dorea cu toată ardoarea să fie în frunte, să obţină rezultate frumoase, atât la învăţătură, cât şi la alte activităţi la care participa. Colegii o îndrăgeau. Avea un fel de a fi care-i aduna pe toţi în jurul ei. Încă de atunci avea curajul opiniilor personale. Fără nici cea mai mică reţinere spunea colegilor, extrem de sincer, tot ce considera ea că trebuie spus.”
După gimnaziul făcut în Aiud, au urmat anii de liceu: pedagogicul din Blaj. De care Oana este extrem de mândră. Despre timpul petrecut acolo, alături de colege, apoi despre profesorii ei, despre internatul liceului are întotdeauna o poveste de spus. „Îmi amintesc, parcă ar fi acum, momentul în care, în sala Casei de cultură din Blaj, s-a întrerupt curentul. În bezna rece, corul liceului şi-a dus până la capăt recitalul, sub îndrumarea mereu veselă a profesorului Cisteian”, se destăinuie Oana Badea.
Directoare a Liceului Pedagogic „Gheorghe Şincai” Blaj între anii 1982-1990, Natalia Comşa îşi aminteşte bine de eleva de liceu Oana Badea. „O vioiciune a privirii trăda iuţeala gândului şi se concretiza într-o spontaneitate a comunicării intercolegiale sau în comunicarea cu profesorii, ceea ce a situat-o chiar din anul întâi între elevii de nădejde ai liceului. Competitivă, a făcut parte din lotul olimpic, reprezentând şcoala, anual, la concursurile şcolare, la mai multe discipline de învăţământ. Învăţa temeinic şi raţional, fiind între premianţii clasei în toţi cei patru ani. Obiectivă până la a sacrifica relaţiile cu unii colegi şi chiar cu unii profesori, „se bătea” pentru adevăr, dreptate, corectitudine şi, mai ales, pentru drepturile elevilor interni”, povesteşte, la rându-i, Natalia Comşa.
De la bancă, la catedră, nu a mai fost decât un pas pentru Oana Badea, proaspăt absolventă de pedagogic. Îşi aminteşte şi acum ziua în care a călcat în sala profesorală a Şcolii „Axente Sever” Aiud nu în calitate de elev, ci de colegă a foştilor profesori. „Emoţionante, dar şi delicate, primele experienţe alături de cei pe care îi ştiam din cu totul alte ipostaze”, îşi aminteşte Oana Badea.
Elevii pe care i-a îndrumat îţi povestesc cu drag despre Oana Badea. Asta, pentru că între ei s-a stabilit nu doar legătura ce ţine de şcoală, ci, mai ales, un soi de legământ, pentru depăşirea propriului dascăl. „Dacă ar fi să încep precum Creangă, aş zice: nu ştiu alţii cum sunt, dar eu, când mă gândesc la „doamna învăţătoare” realizez că am avut şansa, pe care alţii poate, nu au avut-o, de a porni la drum cu dreptul”, începe fosta ei elevă, Nicoleta Mariş, povestea despre doamna învăţătoare. „Doamna învăţătoare era mereu în ton cu vremurile, îi plăceau lucrurile inedite, spontane. Un lucru însă aş vrea să subliniez, încrederea pe care ne-o oferea nouă, elevilor, şi mie, personal. Mi-a dat un sentiment de siguranţă şi de încredere în mine care mi-a fost, ulterior, de mare ajutor”, continuă fosta elevă.
Perseverentă, aşa cum o cunosc prietenii şi colegii, Oana Badea a vrut mai mult şi a devenit studentă la Facultatea de Ştiinţe Economice din Cluj. Ca profesor pentru discipline economice la Colegiul Tehnic din Aiud, s-a bucurat nespus când o colegă, al cărei fiu i-a devenit elev, i-a confirmat că metoda de predare îl face pe copil să înţeleagă. De data aceasta, provocările au fost cu totul altele. Un singur lucru a păstrat însă: un alt fel de a preda.
Acum, Oana Badea este între cei care iau decizii pentru învăţământul preuniversitar românesc. Nu-i deloc simplu, dar e o responsabilitate pe care încearcă, zi de zi, să o ducă la bun sfârşit. „Mă pot întoarce oricând în sala de clasă, în faţa zecilor de perechi de ochi întrebători, şi pot susţine că hotărârile luate vor face şcoala mai bună. Nu m-am desprins niciodată de realitatea de la clasă şi îmi culeg feed-back-ul de la colegii cu care am dezbătut întotdeauna problemele şcolii. S-a stabilit un soi de încredere şi reciprocitate, care mă face să fiu mai sigură atunci când mă consult cu ei. E o construcţie de ani de zile. Pentru mine, Aiudul, cu amintirile şi prezentul lui, nu este niciodată departe”, adaugă Badea.
Prin natura funcţiei, de o vreme locuieşte la Bucureşti, dar e mereu cu gândul la Aiudul natal. Aici îi este familia, prietenii, locurile dragi ei. Şi întâmplările cele mai dragi ei, tot la Aiud s-au petrecut.
Despre Oana Badea, nu puţini sunt cei care au auzit. Doar o parte o cunoaşte. Însă, câţi o ştiu cu adevărat? Cei care o cunosc pot afirma că oriunde este Oana Badea, e omul care face diferenţa.
Adriana MUREŞAN
Secțiune Știri sub articolul principal
Urmăriți Ziarul Unirea și pe GOOGLE ȘTIRI
Știri recente din categoria Opinii - Comentarii
23 noiembrie 1940: România a semnat aderarea la Pactul Tripartit, alături de Germania, Italia și Japonia. Ce se urmărea prin acest act
23 noiembrie 1940: România a semnat aderarea la Pactul Tripartit, alături de Germania, Italia și Japonia. Ce se urmărea prin acest act La data de 23 noiembrie 1940 a avut loc aderarea României la Pactul Tripartit. Generalul Ion Antonescu, şeful statului român între 1940-1944, a semnat, la Berlin adeziunea României la Pactul Tripartit împotriva Uniunii […]
Secțiune Articole Similare
-
Opinii - Comentariiacum 3 zile
21 noiembrie: Intrarea Maicii Domnului în Biserică. Ovidenia, prima sărbătoare de la începutul Postului Crăciunului
-
Opinii - Comentariiacum 2 zile
21 noiembrie, Ziua Mondială a Salutului. Cel mai popular cuvânt de salut este „Hello”
-
Opinii - Comentariiacum 2 zile
21 Noiembrie: Intrarea Maicii Domnului în Biserică. Tradiţii şi superstiţii de Sărbătoarea Luminii
-
Opinii - Comentariiacum 11 ore
23 noiembrie 1940: România a semnat aderarea la Pactul Tripartit, alături de Germania, Italia și Japonia. Ce se urmărea prin acest act
-
Opinii - Comentariiacum 20 de ore
23 noiembrie – Zborul Marii Uniri: Povestea aviatorului mort în anonimat, care a zburat la -40 de grade cu documentele Marii Uniri de la 1 decembrie 1918
-
Opinii - Comentariiacum 4 zile
19 noiembrie: Ziua internațională a BĂRBATULUI. Tradiții în lume specifice sărbătorii