NOUL MINISTRU AL SĂNĂTĂŢII, RITLI LADISLAU, ALTĂ MĂRIE CU ACEEAŞI PĂLĂRIE

Sănătatea este unul din drepturile fundamentale ale omului, este o valoare universală a societăţii, în general, şi a societăţii româneşti, în special. Acest lucru este înscris în Constituţia statului român. Sănătatea cetăţeanului unei ţări formează un tot unitar cu dezvoltarea economică a ţării, integrându-se comandamentelor politice şi economice ale ţării respective. Sectorul sanitar este un sector productiv la fel de important ca sectoarele industrial, economic, agricol sau bancar fiindcă produce cel mai drag şi cel mai scump produs al omului care se numeşte sănătate.
Pentru monitorizarea calităţii serviciilor medicale de sănătate din ţara noastră există structuri implicate care ar trebui să aibă interconexiuni între ele. Cele mai importante structuri sunt Ministerul Sănătăţii şi Casa Naţională de Asigurări de Sănătate (CNAS).
Ministerul Sănătăţii, ca instituţie guvernamentală ce garantează realizarea programelor de sănătate acceptate de guvern privind sănătatea populaţiei, este considerat organismul principal ce organizează şi răspunde de nivelul de funcţionare la nivel calitativ corespunzător a tuturor serviciilor de sănătate, publice sau private, din România. Pe lângă programele naţionale de sănătate ca: diabetul, bolile cardiovasculare, TBC, SIDA etc, Ministerul Sănătăţii are controlul absolut al achiziţionării de aparatură medicală de înaltă performanţă şi o distribuţie nediscriminatorie a acesteia spre spitale. Deţine şi funcţia cheie în ceea ce priveşte personalul medical şi numărul de paturi în spitale sau numărul de ambulatorii de specialitate. De asemenea mai deţine şi funcţii importante în domeniul perfecţionării profesionale.
Ce a lăsat în urmă fostul ministru la sănătăţii: spitale desfiinţate, numărul de paturi de spital decimate, locuri de muncă în spitale micşorate şi posturi blocate, salariile halatelor albe micşorate cu 25%, educaţie sanitară profilactică aproape nulă, programe de sănătate fără susţinere financiară. Nu poţi să faci reformă chiar dacă eşti ministrul sănătăţii cu o finanţare de 3 la sută din PIB, motiv pentru care Attila, biciul lui Dumnezeu, şi-a dat demisia. Noul ministru al sănătăţii Ritli Ladislau este medic, şi asta este bine, vine din sistem, şi asta este bine, dar vine din sistem compromis, fiind după unii responsabil de moartea a cel puţin 12 bebeluşi din Oradea, în urmă cu câţiva ani el fiind directorul Direcţiei Sanitare, care era o funcţie cu rol de ministru în judeţul său. Bani n-o să fie mai mulţi, aceasta văzându-se din declaraţiile preşedintelui Traian Băsescu, iar închiderea „robinetelor” prin care se consumă în sistem va însemna din nou criză şi iar criză.
CNAS, sub conducerea domnului Lucian Duţă, are o singură funcţie şi aceasta este cea mai importantă, de a finanţa serviciile de sănătate după principii ce rezultă din respectarea legii. Deocamdată CNAS nu este independent şi este subordonat politic, şeful CNAS fiind numit de primul minstru. Până când banii „recoltaţi” de la cetăţeni şi instituţii vor trece pe la Ministerul Finanţelor, în sănătate nu vor fi bani. Eliminarea acestui cerc vicios şi mai ales subordonarea CNAS direct Parlamentului este un gest care ar putea urni „căruţa căzută în şanţ” numită sănătate. O schimbare a ministrului sănătăţii, fără fond, este vorba proverbului românesc: „O altă Mărie, cu aceeaşi pălărie”.
dr. Mircea FRENŢIU
Medic primar chirurg

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI