„Ne-am dori minerit şi la Baia de Arieş”

Primarul localităţii Baia de Arieş, Gheorghe Bora, regretă vremurile în care mineritul încă mai funcţiona, perioadă despre care spune că e singura în care în zonă a existat cu adevărat bunăstare. Astăzi, confruntat cu un şomaj de aproape 60%, edilul încearcă să atragă investiţii şi nu ezită să recomande deschiderea de exploatări de aur precum cele propuse în alte comune, cum este Roşia Montană, unde, spune primarul, se văd deja semne ale revirimentului economic
– Cum a rămas Baia de Arieş fără industrie minieră?
– În anul 2004, când s-a închis mina, se lucra cu tehnologie din anii ’70. Nu puteai să mergi mai departe, să rezişti într-o economie de piaţă, în asemenea condiţii. Cu o infuzie de capital, de tehnologie nouă, mineritul putea continua şi astăzi, mai ales în condiţiile goanei după aur prefigurată de cererile de aur pe piaţa mondială. Anul trecut a fost o creştere de 25%, anul acesta 23% şi, anul viitor, am înţeles că se va ajunge la 45% creştere a cererii de aur pe piaţă. Suntem nostalgici după vremurile care au fost, pentru că atunci era bunăstare, dar trebuie să ne adaptăm la ceea ce există acum.
– De ce ar fi fost nevoie ca mineritul să continue în Baia de Arieş?
– Erau lucruri simple şi pentru un necunoscător al mineritului, şi mă refer aici la investiţii, precum maşini de încărcat multi-funcţionale, dar probabil aşa s-a dorit să fie. Din păcate, trebuie să spun, un rol deosebit l-au avut şi sindicatele. Nu sunt un fan al lor, pentru că în loc să se bată pentru interesele pure ale mineritului, au urmărit alte interese.
– Care e acum rata şomajului?
– Şomajul e destul de ridicat, undeva la 50 – 60%. O cifră alarmantă. Oamenii îşi duc viaţa de pe o zi pe alta.
– Cum poate trăi o comunitate în care cel puţin jumătate din oameni nu au un loc de muncă?
– Unul dintre lucrurile „bune” de la noi este că populaţia e îmbătrânită, sunt mulţi pensionari care au pensii din care pot întreţine o familie. Sunt pensii de subteran, care susţin – la limita de subzistenţă! – o familie de 2-3 persoane, de 1.400 – 1.500 de lei, ceea ce elimină oarecum multe probleme. Mai avem şi o fabrică de confecţii, dar cam atât.
– V-aţi dori să mai existe minerit în Baia de Arieş?
– La noi mineritul durează, ca prelucrare, din vremea dacilor şi romanilor, dar din vremea lui  Carol Robert de Anjou, 1325, s-a concesionat terenul în vederea exploatării de către saşi.

Au fost probleme şi atunci, dar s-a trecut peste ele şi mereu s-a reluat mineritul. Pe mine mă obsedează un lucru important: nimeni nu dă semne că şi-ar îndrepta privirile şi înspre Baia de Arieş. Au rămas resurse importante de minereu în zonă la noi. La Baia de Arieş a fost centrul de dezvoltare al industriei extractive în zona Munţilor Apuseni, iar acum se neglijează chiar zona noastră! Suntem la 40-50 de kilometri de Roşia Montană, dar lanţul aurifer continuă inclusiv aici.
– Care sunt priorităţile dumneavoastră pentru dezvoltarea oraşului?
– Investiţiile şi locurile de muncă sunt problema primordială, una care mă face să mă gândesc zi de zi la o strategie de dezvoltare. Noi trebuie să hotărâm, la Baia de Arieş, pe ce direcţie mergem. Fiind zonă de deal şi munte, ar fi posibilitatea creşterii animalelor, dezvoltarea zootehniei, producţiei de lapte, ca o primă şansă. A doua posibilitate este ca cineva să vină înspre noi şi cu prospecţiuni geologice, să-şi dea seama că e interesantă şi Baia de Arieş pentru exploatarea minereurilor în continuare.
– La Baia de Arieş se făcea cianuraţie cu ani în urmă. Ce a mai rămas din ea?
– A fost o uzină mare de cianuraţie, de capacitate mare, care e la fier vechi momentan. Pentru apa care venea din mină, chiar acum se lucrează la canalele de colectare şi la o staţie de epurare. S-au ecologizat toate cele trei decantoare, sunt la standarde care nu mai implică probleme de mediu, cu excepţia Brăzeştiului, care mai presupune anumite lucrări. Canalele din vechea mină duc în râu, la Arieş, motiv pentru care se lucrează la staţia de epurare.
Avem un decantor pe Valea Hermănesei, în care într-adevăr bălteşte o apă pe iaz, dar astăzi oamenii se desfată cu pescuitul acolo. Sunt peşti, deşi apa provine din locul în care s-au decantat reziduurile din activitatea de cianuraţie. Chiar vă invit să veniţi să vedeţi! Noi ştim că, dacă se respectă tehnologia de fabricaţie, cantităţile şi concentraţiile de cianură care trebuie folosite, nu sunt probleme, după cum vedem.
– Care e situaţia bugetului local şi a colectării taxelor şi impozitelor?
– Aici intervine o problemă despre care nu pot să spun dacă este benefică pentru comunitate sau este împotriva ei. Conform unei hotărâri de Guvern din 1996, zona a fost declarată defavorizată, iar guvernanţii de atunci au decis ca oamenii să plătească doar 50% din cuantumul taxelor şi impozitelor locale, ceea ce ne împiedică să avem un buget normal, mergem la jumătate. Oamenii vin să plătească, fiind nişte impozite şi taxe acceptabile. De aici zic – o fi în favoarea sau defavoarea lor, ei trebuie să considere. Dacă erau mai mulţi bani, lăsam iluminatul să meargă toate noaptea, făceam şi alte lucruri care se pot face din bugetul local, nu din surse extra-bugetare, dar suntem opriţi de acea hotărâre de guvern. Acum, iluminatul are program până la 23:30 sau miezul nopţii, dimineaţa din nou ca oamenii să meargă la serviciu, în rest – întuneric. Pentru că nu ne permitem.
– Cum vedeţi viitorul Băii de Arieş?
– O şansă pentru noi ar fi să se dea drumul la exploatarea din Roşia Montană. De la Abrud până la Lupşa, ar rezolva problemele, şi o să mai rămânem noi ca „localităţi-problemă”: Baia de Arieş, Sălciua, Ocoliş, Poşaga. Dar sunt optimist şi cred că o să se rezolve şi problemele noastre. Şi turistic, şi din punct de vedere al interesului privind mineritul.
Avem un capital care cred că pe viitor o să fie salvarea noastră. Avem 10 hectare de teren amenajate, ecologizate, în incinta fostei exploatări miniere, pe care sunt convins că cineva va fi interesat să facă o hală, să absorbim 100-300 de locuri de muncă. Avem semne încurajatoare, s-au cumpărat câteva clădiri mari acolo, deci sunt câţiva investitori. Cu răbdare, pentru că toate durează şi trebuie să ne plasăm pe culoarul acesta de dezvoltare.
– De ce v-aţi dori să pornească proiectul de la Roşia?
– Una peste alta, gândindu-ne la beneficiile pentru zonă, proiectul Roşia Montană ar elimina cel puţin o parte din problemele cu care se confruntă oamenii: legate de venituri, de locuri de muncă. Practic, o să creeze bunăstare. Nu trebuie să fim invidioşi pe această zonă, în care se văd deja semne de bunăstare. Ne bucură orice se creează în zona noastră, în ţara noastră, în lumea noastră. Cu atât mai mult cu cât e în vecinitate, iar prin activităţi conexe o să fim şi noi beneficiari ai proiectului minier de la Roşia Montană, mai ales că e o activitate care nu trebuie neglijată în condiţiile zilei de astăzi, în care vedem că poate fi o salvare pentru bugetul zonei, al ţării.
– Vorbiţi de bunăstare la Roşia; ce semne de reviriment aţi văzut?
– Am văzut autobuze ca în vremurile bune, oameni care fac naveta. Asta înseamnă că oamenii au iar de lucru! Apoi, am văzut ce se întâmplă în comună, se modernizează centrul istoric, se pune în valoare patrimoniul. Pentru toate astea e nevoie de bani. Şi noi, comunităţile locale, simţim un important sprijin de acolo! (A.P.)

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI