Nașterea Domnului, sărbătoarea creștină celebrată de la începutul creștinismului: Zi de bucurie pentru întreaga Biserică

Nașterea Domnului, sărbătoarea creștină celebrată de la începutul creștinismului: Zi de bucurie pentru întreaga Biserică

Nașterea Domnului, sărbătoarea creștină prăznuită la data de 25 decembrie, este celebrată încă de la începuturile creștinismului, fiind o zi de mare bucurie pentru întreaga Biserică, sărbătorindu-se Naşterea în Betleemul Iudeei a Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Prunc Tânăr, Dumnezeu, Cel mai înainte de veci, după cum aflăm din condacul acestui praznic împărătesc.

Citește și: MESAJE de CRACIUN. Texte frumoase cu URARI şi FELICITARI de Crăciun

Din imnografia acestei sărbători ştim că Naşterea Ta, Hristoase, Dumnezeul nostru, răsărit-a lumii lumina cunoştinţei, adică lumea a primit cunoaşterea adevărurilor revelate de Dumnezeu, care s-au împlinit prin Întruparea Fiului Său.

Naşterea Domnului Iisus Hristos este un eveniment biblic despre care aflăm din Sfintele Evanghelii de la Matei şi Luca. În acelaşi timp, despre Naşterea Domnului avem informaţii pe care le găsim în Tradiţia Bisericii. Pe lângă aceste elemente avem şi certitudinea istorică a realităţii Naşterii Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Acest lucru îl desprindem din faptul că Hristos Se naşte în timpul primului împărat al Imperiului Roman, Octavian Augustus, şi al regelui iudeu Irod.

Un alt personaj istoric menţionat în Sfânta Evanghelie de la Luca este Quirinius – legatul roman al Siriei, care împlineşte decretul imperial al împăratului Octavian Augustus de recenzare a populaţiei din spaţiul guvernat de el în numele Romei. Chiar dacă Iudeea era doar un regat asociat al Imperiului Roman şi nu o provincie, trebuia să împlinească acest decret imperial. În baza acestei porunci, toţi locuitorii erau nevoiţi să meargă să fie recenzaţi în localitatea de origine a familiei lor.

Citește și: Bradul de Crăciun. Cum și când se împodobește. Istoria împodobirii bradului

Dreptul Iosif împreună cu Sfânta Fecioară Maria, „care era însărcinată” (Luca 2, 5), au fost nevoiţi să plece din „cetatea Nazaret, în Iudeea, în cetatea lui David, care se numeşte Betleem, pentru că el era din casa şi din nea­mul lui David” (Luca 2, 4). Din textele biblice ştim că Preasfânta Fecioară Maria era logodnica Dreptului Iosif, iar din cele aghiografice aflăm că el era un bărbat în vârstă (de la Părinţii Bisericii ştim că avea 80 de ani).

Ei ajung în Betleem, unde, din cauza mulţimii celor care au venit pentru recenzare, nu găsesc loc pentru găzduire şi se adăpostesc în afara micului oraş din Iudeea, în una din peşterile de lângă această localitate. Despre această peşteră aghiograful ne spune că aparţinea „Salomeei, care locuia acolo în Betleem și care era rudenie a amândurora, adică a Fecioarei Maria și a lui Iosif”. Şi tot el continuă relatând naşterea supranaturală a Domnului Iisus Hristos: „Când s-a apropiat Iosif de cetate, s-au împlinit zilele ca să nască… Preacurata și Preabinecuvântata Fecioară, în miezul nopții (…) a născut fără durere pe Domnul nostru Iisus Hristos (…).

Citește și: 24 decembrie, Ajunul Crăciunului: Obiceiuri, tradiții și superstiții pe care creștinii le respectă în această zi

După aceasta, Născătoarea de Dumnezeu cea fără de prihană și singură slujitoarea nașterii Sale, înfășând pe dulcele său Fiu cu scutece albe, curate și subțiri, ce erau pregătite mai înainte și aduse cu sine din Nazaret și, punându-L în ieslea ce era într-aceeași peșteră, s-a închinat Lui ca lui Dumnezeu, Ziditorul Său. (…)

Apoi Iosif s-a închinat Celui născut, cum și aceleia ce L-a născut, căci atunci a cunoscut că Cel născut dintr-însa este de la Duhul Sfânt”. Despre acest eveniment unic sub soare, după cum îl numeşte Sfântul Ioan Damaschin, Sfântul Evanghelist Luca ne relatează: „Dar pe când erau ei acolo, s-au împlinit zilele ca ea să nască. Şi a născut pe Fiul său, Cel Unul-Născut, şi L-a înfăşat şi L-a culcat în iesle, căci nu mai era loc de găzduire pentru ei.

Şi în ţinutul acela erau păstori, stând pe câmp şi făcând de strajă noaptea împrejurul turmei lor. Şi iată îngerul Domnului a stătut lângă ei şi slava Domnului a strălucit împrejurul lor, şi ei s-au înfricoşat cu frică mare. Dar îngerul le-a zis: Nu vă temeţi. Căci, iată, vă binevestesc vouă bucurie mare, care va fi pentru tot poporul.
Că vi S-a născut azi Mântuitor, Care este Hristos Domnul, în cetatea lui David. Şi acesta va fi semnul: Veţi găsi un Prunc înfăşat, culcat în iesle. Şi deodată s-a văzut, împreună cu îngerul, mulţime de oaste cerească, lăudând pe Dumnezeu şi zicând: Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire!” (Luca 2, 6-14). Din acest text evanghelic vedem bucuria pe care o aduce întregii creaţii Naşterea lui Hristos.

Atât îngerii, cât şi oamenii slăvesc Naşterea Domnului. Cei care primesc vestea Naşterii lui Hristos sunt păstorii din Betleem. Ei îşi păşteau turmele nu departe de peştera în care S-a născut Domnul nostru Iisus Hristos. Dumnezeu rânduieşte ca oamenii simpli şi sărmani să fie primii care primesc vestea Naşterii Fiului Său şi chiar mai mult, ei sunt cei care vestesc poporului iudeu că în peştera din Betleem S-a născut Mesia.

Citește și: Renii lui Moș Crăciun. Povestea renilor lui Moș Crăciun. Care sunt numele lor și cum îi ajută aceștia pe Moșul

În peşterea smerită a Betleemului, prin Naşterea Domnului se împlinesc toate cele profeţite în Scriptura Vechiului Testament despre venirea în lume la plinirea vremii a lui Mesia, Care este Iisus Hristos, Mântuitorul neamului omenesc.

Despre minunea Naşterii lui Hristos, ieromo­nahul Macarie de la mănăstirea athonită Simonopetra, ne spune: „Dumnezeul ni-L trimite pe Fiul Său Cel Unul Născut prin Care a făcut veacurile (Evrei 1, 2) şi descoperă astfel lumii Marea Taină a mântuirii noastre, învăluită în tăcere şi păstrată nepătrunsă în sfatul cel de taină al celor trei Persoane ale Sfintei Treimi, mai înainte chiar de facerea lumii”. Astfel, noi, creştinii, de Crăciun, prin Naşterea lui Hristos descoperim Marea Taină a mântuirii noastre.

În Naşterea Domnului vedem deja Jertfa Sa de pe Cruce pentru mântuirea noastră şi mai ales slăvita Sa Înviere. De aceea sărbătoarea Naşterii Domnului este strâns legată de cea a Învierii Sale, ceea ce se vede şi din legătura simbolică dintre ele: „Peşterea preînchipuie mormântul, iar scutecele, giulgiul; aici, Hristos vine în lume fără să strice fecioria Maicii Sale, iar acolo biruie moartea şi iese din mormânt fără a-i strica peceţile; la Betleem, un înger este trimis păstorilor; la Ierusalim, un înger strălucitor de lumină vesteşte Învierea femeilor mironosiţe” (ieromonahul Macarie de la mănăstirea athonită Simonopetra, Sinaxarul, Vieţile Sfinţilor, luna decembrie).

Poporul nostru sintetizează bucuria Naşterii Domnului în frumoasele colinde româneşti: „O, ce veste minunată/ Din Vifleem ni s-arată!/ Astăzi S-a născut/ Cel făr’ de-nceput/ Cum au zis prorocii. /Că la Vifleem Maria,/ Săvârșind călătoria,/ Într-un mic lăcaș/ Din acel oraș/ A născut pe Mesia”.

Nașterea Domnului este momentul în care putem trimite mesaje de Crăciun pentru cei dragi. Pentru noi românii, născuţi creştini, la Betleem Se naşte de Crăciun Cel făr’ de-nceput, Fiul lui Dumnezeu, Care este Mesia Ce aduce vestea minunată a mântuirii noastre.

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI