Mulţumesc, domnule Paleologu!

Un prieten drag şi foarte special, autoexilat în Germania înainte de 1989, mi-a spus că editorialele mele din ultima vreme par să fie expresia pierderii oricărei speranţe cu privire la România. Ca multe alte păreri pe care mi le-a împărtăşit de-a lungul timpului, şi aceasta m-a pus pe gânduri, concluzia la care am ajuns fiind că are dreptate şi că s-ar cuveni să îndrept lucrurile, concentrându-mă asupra părţii pline a paharului, evident în cazul în care paharul chiar are aşa ceva în el. Prin voia lui Dumnezeu, cred, chiar a doua zi, mi s-a oferit ocazia de a-mi pune planul în aplicare. Astfel, după ce luni m-am umplut de tristeţe şi lehamite văzând cum Birourile Permanente reunite ale Camerei Deputaţilor şi Senatului au respins propunerea parlamentarilor PNL privind invitarea Regelui Mihai în Parlament pe 25 octombrie a.c., respectiv în ziua în care MS împlineşte 90 de ani, marţi, Legislativul m-a făcut să văd partea plină a paharului. Mă refer, desigur, la votul prin care a fost decisă invitarea Regelui la o şedinţă solemnă a Parlamentului, organizată în cinstea lui: 191 de voturi „pentru”, două „împotrivă” şi 113 abţineri. Unul dintre cele două voturi împotrivă i-a aparţinut deputatului PDL de Alba, Clement Negruţ, lucru care nu mă surprinde deloc. În orice caz, fermentul voturilor din zona puterii, date nu pentru Regele Mihai sau pentru ideea de monarhie ci pentru normalitate, pentru decenţă, pentru bun simţ pur şi simplu şi pentru bun simţ istoric, a fost Theodor Paleologu, deputat PDL şi vicepreşedinte al principalului partid de guvernământ. Fiul ambasadorului golanilor, Alexandru Paleologu, a arătat încă o dată, dacă mai era nevoie, la ce sunt buni intelectualii. Şi a făcut acest lucru fără a-şi trăda nici partidul şi nici pe preşedintele Traian Băsescu, pe care mulţi colegi ai domniei sale au încercat să îl menajeze, dacă nu chiar să îl încânte, punând instituţia Parlamentului într-o lumină foarte proastă, aşa cum de atâtea ori până acum a făcut-o Legislativul însuşi, „ajutat” în mod repetat şi premeditat de preşedintele ţării. „Tocmai pentru că Traian Băsescu a spus ceea ce a spus în iunie (că regele a fost „slugă la ruşi” şi trădător de ţară – n.a.) este o chestiune de obraz să votăm invitarea Regelui (…) Este o chestiune de întâlnire cu istoria noastră”, a spus Paleologu de la tribuna Parlamentului. Direct, cu demnitate, cu acel curaj pe care ţi-l dau caracterul şi fermitatea principiilor. Eu n-am crezut niciodată, iar acum cu atât mai puţin, că  tânărul Paleologu este un „bufon”, aşa cum l-au etichetat cu dispreţ prostesc o serie întreagă de „ghiolbani” dintr-o aripă sau alta a FSN-ului ori din orice altă zonă politică. Marean Vanghelie, surpriză, nu face parte dintre ei. Dovada? Primarul sectorului 5 al Capitalei l-a invitat pe Theodor Paleologu să facă parte din Consiliul de Onoare Bucureşti – Diaspora în calitatea lui de „intelectual de remarcă”. Vanghelie a spus răspicat şi cu tâlc că nu vrea alături de el, în consiliul cu pricina, „un pesedist care nu ştie româneşte şi nu are chef şi crede că lucrurile sunt decât aranjate”.
Într-adevăr, nu întotdeauna aranjamentele au efectul scontat de sforari iar, când acestea sunt mizerabile precum acţiunea de luni a unor parlamentari ai puterii portocalii, eşecul lor poate fi perceput ca partea plină a unui pahar la umplerea căruia a contribuit şi voinţa divină. Căci nu degeaba Regele este unsul lui Dumnezeu pe pământ. Poate că simplitatea, modestia şi, nu mă feresc s-o spun, măreţia Regelui Mihai, al cărui destin s-a împletit până la osmoză cu acela al poporului său, vor aduce un aer mai curat în Palatul Parlamentului, ce a moştenit de la Casa Poporului o armată nevăzută dar sângeroasă de duhuri rele. Calităţile enunţate mai sus ale Regelui Mihai, plus inteligenţa pătrunzătoare se regăsesc în toată plenitudinea în cele două cărţi de interviuri realizate de Mircea Ciobanu sub titlul „În faţa neamului meu”. De acolo rezultă clar că orice dificultăţi de vorbire ar avea MS, gândirea şi sufletul lui au toate atributele regalităţii autentice aflate în relaţie cu transcendenţa.
Maria Lucia MUNTEANU

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI