Moşteniri culturale la Lancrăm

În devălmăşita lume, ce se strecoară prin vămile începutului de secol XXI, se caută tot mai des ferestre de lumină, limpeziri prin care să ne revedem rădăcinile, începuturile şi tainicele poteci ce ne-au adus până în lumea modernă.
Este îmbucurătoare apariţia a tot mai multor monografii ale satelor din zona aceasta geografică, unde Dumnezeu a aşezat cu dărnicie, ape, munţi, dealuri şi lunci şi, mai ales, oameni cu deosebită tărie sufletească şi păstrători ai valorilor stirpei. Unul dintre aceştia este şi autorul monografiei de faţă – inginer VINTILĂ AVRAM, agronom – truditor al gliei şi dăruit memoriei sufletului satului cu nume rezonând a lacrimi.
Cu mintea şi cu sufletul, autorul ne poartă în misteriosul spaţiu mioritic ce ni l-a dat pe Blaga şi ne-a aşezat sub umbra lui de nepătruns şi de neuitat: „Pe-aici umbla şi el şi se-ntorcea mereu, contimporan cu fluturii, cu Dumnezeu”. (L. Blaga – Cântec pentru anul 2000)
Destinul unei comunităţi rurale, românească şi stabilă, ne este prezentat într-un mod organizat, detaliat şi foarte bine documentat. Păstrarea tradiţiilor şi a modului de viaţă, în comunitatea satului Lancrăm, este cu atât mai valoroasă când ne gândim că localitatea a dăinuit la graniţa a două regiuni administrative deosebite: cea a administraţiei maghiare şi cea a administraţiei germane din „Ţinutul Crăiesc” (direct dependent de Coroana Imperială) în care Sebeşul era unul din cele Şapte Scaune.
Apropierea de Sebeş cred că a adus în viaţa socială a satului lumina culturii europene şi a influenţat modul de gândire al ţăranilor, lăncrănjeni: Este unul din factorii motori a trimiterii copiilor la studii, a ridicării nivelului cultural şi profesional al populaţiei, generaţie cu generaţie. Fenomenul este comun tuturor localităţilor ce au venit în contact cu cultura germană, cu civilizaţia europeană. Asta mă face să afirm că Lancrămul a intrat în Europa, alături de Sebeş, în urmă cu aproape opt secole.
Întinderea şi adâncimea gândirii blagiene vine în sprijinul acestei afirmaţii. Lancrămul este european şi planetar, atât timp cât va exista opera lui Lucian Blaga şi lumina gândirii sale.
Alături de Titan, cei ce-şi lasă urmă pe pământ prin moşteniri culturale, prin cuvânt scris, asemeni autorului Avram Vintilă, vor bate la porţile veşniciei, ridicându-se din acelaşi lut cu gust de lacrimi, din care s-au născut cuvintele:
„Eu cred că veşnicia s-a născut la sat.
Aici orice gând e mai încet.
şi inima-ţi zvâcneşte mai rar,
ca şi cum nu ţi-ar bate în piept
ci adânc în pământ undeva”
(L. Blaga – Sufletul satului)
Felicitări autorului, pentru rezultatul trudei sale, cu speranţa că vom bate şi ni se vor deschide porţile veşniciei, prin gândul înalt germinat în spaţiul mioritic.
Maria – Cornelia POSTESCU

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI