”Moșii de vară” – sărbătoarea ortodoxă dedicată pomenirii morților

Sâmbătă, 18 iunie 2016, este sărbătoarea „Moşilor de vară”. Cu această ocazie, în toate bisericile ortodoxe se vor oficia Sfinte Liturghii urmate de slujbe de pomenire a celor trecuţi la cele veşnice.

Biserica Ortodoxă a consacrat sâmbătă, ca zi de pomenire a morţilor. Două dintre sâmbetele din cursul anului bisericesc sunt dedicate în chip special pomenirii generale a morţilor: Sâmbătă dinaintea Duminicii lăsatului  sec de  carne (a  Înfricoşatei Judecăţi) şi Sâmbăta  dinaintea  Duminicii  Pogorârii Duhului Sfânt (Sâmbăta Rusaliilor).

Ambele zile poartă în popor şi denumirea de „Moşi” (cea dintâi: „Moşii de iarnă”, cealaltă „Moşii de vară”), pentru că în ele facem pomenirea părinţilor, moşilor şi strămoşilor noştri cei adormiţi.

În Sâmbăta dinaintea Duminicii lăsatului sec de carne se face pomenirea morţilor, pentru că în duminica următoare Biserica a rânduit să se sărbătorească Înfricoşătoarea Judecată, la care ne vom înfăţişa cu toţii în lumea de apoi. De aceea, întrucât mulţi dintre drepţii Vechiului Testament au adormit fără să vadă pe Mântuitorul făgăduit şi aşteptat şi mulţi creştini au murit pe neaşteptate şi fără pregătirea sau fără pocăinţă necesară, Biserica face mijlocire pentru ei.

În Sâmbăta dinaintea Duminicii Pogorârii Duhului Sfânt (Sâmbăta Rusaliilor sau „Moşii de vară”), Biserica face din nou pomenirea generală a morţilor, rugându-se pentru ei, prin rugăciunile şi cântările  înscrise în slujba zilei din Penticostar, pentru că şi ei să se bucure de darurile Sfântului Duh, a Cărui pogorâre este prăznuita în duminica următoare.

*De ce facem pomenire morţilor?

Biserica îi numeşte pe cei trecuţi în viaţa de dincolo „adormiţi”, termen care are înţelesul de stare din care te poţi trezi. Ea nu vorbeşte de trecere într-o stare de nefiinţă, ci de trecere dintr-un mod de existenţă în alt mod de existenţă. Hristos îi va dărui cuvântului „adormit”, înţelesul care îl asociază cu învierea. Când Mântuitorul ajunge în casa lui Iair, a cărui fiica, de numai 12 ani, de abia murise, spune: „Nu plângeţi; n-a murit, ci doarme” (Luca: 8,52).

Potrivit Sfintei Scripturi, după moarte urmează Judecata particulară, în urma căreia omul ajunge să se împărtăşească fie de fericire, fie de suferinţă, stări date de modul vieţuirii pe pământ (unit cu Dumnezeu sau despărţit de El). Aceste stări nu sunt definitive, ele durează până la Judecată Universală, când va avea loc învierea întregului neam omenesc şi când vor avea loc hotărârile finale legate de starea de fericire sau suferinţă. Noi ortodocşii ne rugăm pentru cei morţi, pentru că avem credinţă că prin rugăciunile noastre, sufletul pentru care ne rugăm va ajunge la Judecată universală, într-o stare mai bună decât aceea cu care s-a despărţit de trup.

Părintele profesor Ene Branişte susţine că Biserica Ortodoxă, consacrând această sâmbătă pomenirii generale a morţilor, n-a făcut altceva decât să creştineze străvechea sărbătoare păgână de vară, numită Parentalia, prin care romanii îşi pomeneau şi cinsteau pe morţii (părinţii) lor (parentes, de unde Parentalia).

*Alte zile de pomenire a morţilor

În credinţă populară s-au statornicit în timpul mai nou – îndeosebi în Biserica românească şi în cea rusească – şi alte zile decât sâmbătă, din care unele cu data fixă, altele cu data variabilă pentru pomeniri ale morţilor.

Astfel, în Biserica rusă se îndatinează o astfel de pomenire în ziua de 6 august, când, fiind sărbătoarea Schimbării la Faţă a Domnului, Biserica se roagă ca şi cei morţi să se împărtăşească de lumină dumnezeiască a Taborului.

În Biserica rusească se practică, din timpuri mai vechi, o pomenire generală a morţilor, cunoscută sub denumirea populară de „Pastile Blajinilor”, care are loc după Duminică Tomii. Practică aceasta, care pare de origine foarte veche, a ajuns şi în partea de răsărit a ţării noastre (Moldova), ba chiar şi în unele regiuni din Ardeal şi Banat, unde „Pastile Blajinilor” se mai numesc şi „Moşii de Paşti”, şi se serbează fie luni după Duminică Tomii, fie în Duminica Tomii (în Banat) sau chiar în lunea din Săptămâna Luminată.

În Biserica românească se face pomenirea generală a eroilor, adică a tuturor celor morţi pe câmpurile de luptă, în Joia Înălţării Domnului, pentru că şi sufletele  celor care s-au jertfit să se înalţe, cu Domnul, în slava cerească. (Z.U.)

Sursa: creștinortodox.ro

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI