Mircea Hava: „E timpul ca toți cei care nu acceptă că țări ca România, Bulgaria sau Croația trebuie să facă parte din spațiul Schengen să fie somați”

Fostul primar al orașului Alba Iulia, a scris o postare pe un site de socializare, în care își expune părerea față de spațiul Schengen și despre refuzul celor care nu acceptă țări precum România, Bulgaria sau Croația să facă parte din spațiul Schengen.

„Muncitorii sezonieri români, bulgari, polonezi, în general est europeni când, forțați de viață, aleg să își lase familiile în urmă și să lucreze în Germania, Italia, Franța sau UK, nu-și iau în bagaje speech-urile noastre. Și nici nu îi încălzesc cu nimic “îmbărbătările” de la tribune oficiale, iar în pauza de masă nu se uită după un scaun liber la masă, ci maxim după puțină umbră. Ei sunt cei care, tăcuți, umplu mesele bogaților europeni fără ca aceștia măcar să știe că în farfurie e parte din munca lor.

Ei sunt cei care au nevoie de un sigur lucru: protecție GA-RAN-TA-TĂ. În cazul românilor, mă voi implica personal în crearea unei entități a statului, coordonata de Ministerul Muncii, care să se ocupe doar cu asta. Să se asigure, să verifice, să monitorizeze, în principal agențiile private de plasare a forței de muncă și, în final, să răspundă pentru ce se întâmplă cu fiecare dintre sezonierii plecați la muncă în străinătate. De la urcarea în autocar sau avion până la reîntoarcerea la familiile lor. E normal ca la semnarea fiecărui contract de muncă să primească un formular cu drepturile și obligațiile lor, în limba română, alături de un telefon de tipul ”linie verde” unde, atunci când se pot aduce duce dovezi clare că acestea sunt chestiuni trecute doar pe foaie, să se poată plânge cuiva capabil să le rezolve problema. Nu sugerez că acest lucru ar trebui sa devină o practică în defavoarea angajatorilor, ci pur și simplu ca drumul lor să fie unul cu certitudini, iar dacă se spune ”oferim cazare” să nu însemne un loc unde strângi cu mâna de colțul acoperișului și vântul intră prin pereți căptușiți cu carton.

Cât despre ce înseamnă azi Uniunea Europeană în raport cu cei care sunt în afara spațiului Schengen, opinia mea e clară: o rafală de vorbe frumoase, regulamente și tratate care emană izul unei ipocrizii evidente. O ipocrizie care lasă mai mult întredeschisă poarta către vest, cu resturi de drepturi care țin în contracție marile promisiuni ale libertății de mișcare, incluzând muncitori, turiști, sezonieri sau transporturi. Pentru că și cei din urmă stau ore în șir în vămi, pentru a le transporta mărfurile. Da! Din 2011, de când România îndeplinește tehnic condițiile de aderare la spațiul Schengen, avem parte de lipsa de unanimitate din Consiliul de Justiție si Afaceri Interne. De ce? Pentru că, de câțiva ani buni, Olandei îi plac adjectivele ofensatoare, de stat care îngrădește libertăți, fără să bifeze faptul că țări ca Polonia și Ungaria au avut dovezi ample în acest sens. Acuzații folosite în exces și într-o manieră care să te facă să crezi că e nepoliticos sa nu fii de acord cu părerea lor. Probabil, primul strat de ipocrizie îl reprezintă chiar tratamentul discriminatoriu aplicat sezonierilor.

Cred că e timpul ca toți cei care nu acceptă că țări ca România, Bulgaria sau Croația trebuie să facă parte din spațiul Schengen să fie somați. Cum? Cel mai probabil prin integrarea forței de muncă în economiile naționale, în folosul mediului de afaceri autohton. Tocmai de asta programele finanțate cu fonduri europene în România trebuie să sprijine cu sume pe măsură repatrierea și adopția în piața muncii a celor plecați. Implicit, angajatorii.

Ca martor al acțiunilor și afacerilor europene dar, mai ales, ca unul căruia atunci când arată o problemă nu-i convine să nu fie rezolvată, îmi anunț colegii că e timpul să uităm de frisonul discursurilor în văzduh. Suntem datori să obosim bătând la uși, măcar jumătate din cât obosesc ai noștri, cu timp rămas doar pentru a se ruga duminica. Iar Uniunea Europeană trebuie să înțeleagă că nu e un moft de prim-plan al României. Că toți ne confruntăm cu îmbătrânirea populației, prin urmare nivelul contribuțiilor în economie scade, că soluția evitării unui dezastru se poate garanta doar cu investiții în calificarea forței de muncă, cu garantarea drepturilor, cu sisteme de sănătate echitabile. E momentul acțiunilor directe, nu al celor sporadice, lipsite de efect. Teoria lui Darwin, a supraviețuirii celui mai puternic prin ignorarea si folosirea celorlalți, le poate aduce eșecul celor care de fapt se sprijină pe noi și care, azi, ne consideră excepții.”, a spus acesta pe pagina sa de socializare.

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI