Ministrul Educaţiei ne vrea analfabeţi?

    Ministrul Educaţiei, Daniel Funeriu a început în forţă anul. Încă din prima zi lucrătoare a lui 2012 am aflat că mai marele peste învăţământul românesc le-a pus gând rău manualelor şcolare. De ce? Pentru că suntem în epoca digitală şi dotat cu ultimul gadget la modă – tableta, domnul ministru nu pare a şti că nu tot poporul, mai ales cel şcolar, are acces la astfel de sisteme. De aceea, ne-a spus domnul ministru trebuie „să să ieşim din logica dictaturii manualului şcolar, în care manualul şcolar este Biblia învăţării. De peste 20 de ani, toată lumea se raportează la manual. Toată lumea este obsedată de manualul şcolar”. Ei da, eu aş spune că obsesia manualului şcolar nu este una negativă şi oricum ea nu datează doar de douăzeci de ani. În urmă cu două decenii s-a deschis, prin înţelegerea eronată a conceptului de „libertate”, o înţelegere care confundă „libertatea” cu „liberul arbitru”, posibilitatea apariţiei manualelor alternative, care au devenit una dintre pacostele de primă mână ale sistemului educaţional din România. Ni s-a spus atunci că manualele alternative vor avea acelaşi conţinut, doar cu prezentări diferite uşurând astfel munca dascălilor şi crescând procentul de absorbţie a cunoştinţelor de către elevi. N-a fost să fie aşa, manualele alternative contribuind din plin (alături de desele schimbări de metodologie şi concept) la brambureala care au devenit examenele de final de ciclu de învăţământ, mai ales examenul de bacalaureat.
Pentru că am amintit de acest examen important, trebuie să-i recunosc domnului ministru Funeriu meritul de a fi organizat un examen în care posibilităţile de fraudă au fost reduse simţitor şi care a arătat astfel că şcoala românescă nu are performanţa cu care era creditată. Repet, la scăderea performanţei au contribuit şi manualele alternative. Cum poţi să faci subiecte unitare, o evaluare unitară a cunoştinţelor dacă elevii învaţă după manuale alternative. O să se contraargumenteze că forma nu contează atunci când fondul este acelaşi. Oare? Ce-ar fi să vedem ce afacere uriaşă au devenit aceste manuale şi mai ales cine sunt unii dintre autorii lor. Din această perspectivă înţeleg lupta domnului Funeriu cu manualele, dar cred că finalitatea ei ar trebui să fie revenirea la manualul unic pentru o materie, clasă şi profil. Dar nu, domnul ministru vrea să treacă toţi elevii în pas cu dumnealui în era digitală şi să primească informaţiile prin Internet, să le descarce direct pe calculatoarele personale sau pe tablete. Doar că mulţi dintre elevi nu-şi permit calculatoare personale, iar în unele localităţi nici măcar nu este energie electrică. Ce vor face aceşti copii? Vor veni la oraş sau la şcolile din centrul comunei? Pot părinţii lor trăitori în aceste localităţi extrem de sărace şi de izolate să susţină financiar şederea fiilor lor la învăţătură în internate sau la gazdă? S-a gândit domnul ministru ce va face cu aceşti elevi? Eu cred că în lipsa manualelor sunt condamnaţi la analfabetism.
Nu vreau să fiu rea, spun doar că persoanele cu un nivel scăzut de educaţie sunt extrem de uşor de manipulat. Este lupta cu manualele parte a unui plan extins pe o perioadă mai lungă de timp, sau este doar expresia zelului de a se înscrie în directivele guvernamentale de reducere a cheltuielilor şi economisire, alea prin care se argumentează şi comasarea alegerilor? Sau poate că la Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului se ia în serios addenda tot mai des întâlnită în mesajele Internet care ne îndeamnă să nu mai folosim hârtie pentru a contribui astfel la sănătatea planetei. Aiurea! Dar energia utilizată pentru funcţionarea calculatoarelor, a serverelor a întregii reţele este energie verde? Nu cred! Aia ajunge doar la „băieţii deştepţi”.
Anca DINICĂ

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI