Mihaela Mih -Dehelean: Cum a devenit Laszlo Borbely un bun român

Privatizarea Cupru Min S.A. a fost discutată în toate modurile posibile în ultima perioadă, discursul public trecând de la înstrăinarea fără discernământ a resurselor naturale până la anularea acestei privatizări marcată oficial prin refuzul companiei canadiene de a constitui o garanţie pentru investiţiile de mediu în valoare de peste 30 de milioane de dolari. În tot acest timp marcat de discuţii de ordin tehnic, juridic, moral şi mai ales emoţional cineva din interiorul arcului guvernamental ridică vocea şi se opune clar condiţiilor impuse pentru privatizarea acestei companii. Ministrul Laszlo Borbely vorbeşte despre avizul de mediu, despre ce înseamnă o astfel de privatizare la acest moment ca impact asupra mediului şi anunţă că nu va elibera avizul de mediu în aceste condiţii. Sigur că surprinşi fiind de ceea ce aveau să audă, prietenii politici s-au hotărât să îi aducă aminte că încă de anul trecut, domnia sa are o problemă cu renovarea unui apartament. Aşa e prin viaţa asta, unii au probleme cu cuprul şi cu aurul din mâna altora, alţii cu faianţa şi gresia din locuinţa proprie. Una peste alta, atitudinea unui demnitar s-a lăsat cu o demisie de onoare, lăsând un post de ministru vacant şi senzaţia evidentă că acest om a făcut ceea ce trebuia să facă în acest caz deloc nou. Le reamintesc celor interesaţi de acest subiect că privatizarea Cupru Min S.A. a fost aprobată de către Guvern încă din 2006, o vreme în care rentabilitatea exploatării era clar pusă sub semnul întrebării. Zilele acestea privatizarea a eşuat, contractul cu canadienii rămânănd doar un subiect de presă şi nu unul cu impact asupra economiei naţionale, motivarea oficială fiind legată de constituirea acelei garanţii şi de refuzul companiei canadiene de a publica imediat contractul de privatizare ale cărui clauze lăsau clar să se înţeleagă cine avea de fapt de câştigat din privatizarea Cupru Min. E clar că eşecul acestei privatizări a fost legat de opoziţia clară a serviciilor de informaţii, cele care de-a lungul dezvoltării lor au atras atenţia asupra încălcării interesului naţional şi de reacţia unui om care nu a vrut să aibă pe conştiinţă o privatizare din care România nu ar fi avut mare lucru de câştigat. Ştim cu toţii că licitaţia a fost amânată, că această companie Cupru Min S.A. are nevoie de investiţii tehnologice şi de mediu care depăşesc 80 de milioane de euro pentru punerea în funcţiune a liniilor tehnologice (în acest moment funcţionează o linie din patru) dar mai ştim că interesul naţional a fost apărat de această dată cel puţin pentru moment. Făcând apel la istoria recentă, ştiţi mai bine decât mine că în 1990 această ţară avea la dispoziţie resurse pe care naţiuni din zonă nu le aveau, dar şi o mare dorinţă de a ceda organismelor suprastatale aceste bogăţii. Acum mare lucru nu mai avem, fiind dependenţi de deciziile celorlalţi la adresa noastră şi nu invers. Cazul Laszlo va rămâne pentru mulţi doar un fapt statistic, pentru mine însă rămâne un soi de atitudine pe care cred că ar trebui să ne o asumăm mai des, căci evident acest popor nu reprezintă paria unui continent. Capacitatea de reacţie a demonstrat de fapt lipsa complicităţii în cazul unui jaf evident la adresa resurselor acestei ţări şi pentru asta Laszlo Borbely a devenit un bun român, lăsând în offside un aparat guvernamental dispus la orice fel de compromis. Poate că acest exemplu ne va face să ne gândim ceva mai des la ideea asta de interes naţional şi de respect faţă de ceea ce bunul Dumnezeu a pus la dispoziţia noastră aici. Poate că acest exemplu de bun simţ ne va face să învăţăm ceva din responsabilitatea unui gest care să ne ducă gândurile şi acţiunile spre eficientizarea unor sectoare economice din care să câştige această ţară şi nu cine ştie ce companie străină al cărui principal beneficiu provine din metehnele unui stat slab şi a unui act de guvernare îndreptat împotriva cetăţenilor. Toate aceste lucruri scrise anterior au capacitatea de a fi puse în dezbatere publică, o dezbatere care din păcate găseşte un stat istovit şi lipsit de multe ori de reacţia necesară apărării interesului naţional, dar care şi aşa trebuie să existe. În tot ceea ce s-a întâmplat în aceste câteva săptămâni, România a câştigat un soi de demnitate în faţa intereselor externe şi poate că un bun român, prin persoana fostului ministru, Laszlo Borbely. Va urma… Jr. Mihaela

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI