FOTO | Medicul Molnar Gheza, o viață în slujba pacienților, în satele de pe Transapuseana pe vremea când oamenii nici nu visau să fie asfaltată: Jumătate de veac cu stetoscopul în mână și aproape un milion de consultații

Medicul Molnar Gheza, o viață în slujba pacienților, în satele de pe Transapuseana pe vremea când oamenii nici nu visau să fie asfaltată: Jumătate de veac cu stetoscopul în mână și aproape un milion de consultații

Presa afirmă că, numai în ultimul an, mai bine de 100 de cabinete medicale și-au pus lacătul pe ușă, din lipsă de fonduri și în special din lipsă de personal. Se știe că tot mai mulți doctori de familie se pensionează și că cei tineri refuză să le ia locul, mai ales în mediul rural unde pacienții sunt puțini și retribuirea pe principiul „per capita” este mică, uneori insuficientă să susțină cheltuielile unui dispensar.

Puținele excepții le dau o rază de speranță suferinzilor de la sate, în special celor din zonele muntoase și mai izolate, care au atâta nevoie de îngrijire medicală. Ca exemplu numai în județul Alba 11 comune nu au, de ani de zile, un medic de familie. Dintre acestea șapte care suferă de ani buni, longevitatea o deține una dintre comunele montane în care de peste zece ani locuitorii nu au mai avut parte de un consult medical la ei acasă. Din această cauză mulți dintre medicii de familie activi, oameni care nu și-au uitat jurământul lui Hipocrate fac eforturi pentru a asigura asistența medicală la sate. Printre aceștia se numără și doctorul Molnar Geza în vârstă de „doar” 78 de ani, ce continuă să străbată drumurile comunei Râmeț pentru a acorda asistența medicală celor câțiva locuitori care trăiesc în zona stâncoasă a „Cheilor Râmețului”.

Pe data de 1 noiembrie 2024, medicul Molnar Gheza a împlinit 50 de ani de medicină de familie. A început la Râmeț, o practică la Râmeț și așa cum afirmă domnia sa, o va sfârși la Râmeț.

Colegii săi de breaslă îl consideră unul dintre cei mai buni diagnosticieni din județ. Pentru doctorul Geza (așa cum îi spun majoritatea pacienților) medicina a fost visul profesional încă de pe băncile școlii generale. I-a plăcut și îi place și acum la 78 de ani să stea de vorbă cu oamenii, să le afle necazurile și să le aline suferințele. Chiar el afirmă că întotdeauna a avut o pasiune deosebită pentru medicină și o atracție obsesivă pentru munte.

Și-a început cariera ca medic la dispensarul din comuna Râmeț și o încheie după peste 50 de ani tot în Râmeț și potrivit afirmațiilor lui se apropie de un milion de consultaţii acordate pacienţilor.

L-am găsit pe domnul Molnar Geza, în dispensarul din Râmeț. Singur. Aștepta pacienții. Stând de vorbă cu domnia sa am aflat istoria carierei sale, care a început în Râmeț și că va rămâne ca medic la Râmeț „până în ultima clipă”.

„Să știți că nu mă deranjează acest lucru. Din contră, îmi place, întotdeauna am fost atras munte. Îmi place muntele, îmi plac oamenii de la munte, îmi place ambiția lor de a trăi aici, în munte, în condiții care pentru un orășean ar fi de neacceptat. La terminarea facultății, la repartiție nu am comentat nimic. Am acceptat să vin aici, la acest dispensar care pe acea vremea nici nu exista. L-am construit de la zero”, ne-a declarat doctorul Geza.

„S-au dus 50 de ani de atunci. Îmi amintesc că eram nevoit să consult pacienții pe unde apucam, la început făceam consultațiile în clădirea școlii, într-o cămăruță sau pe la câte o casă de gospodar de prin cele 13 cătune ale comunei. Dispensarul l-am construit cu ajutorul unui om de ispravă, care în una din vizitele lui electorale făcute în comună, m-a întrebat unde am dispensarul. I-am spus că dispensarul nu este nicăieri, dar este pretutindeni. Atunci, primul președintele al Consiliului Popular Judeţean Alba de atunci, domnul George Homoștean, mi-a spus că în maximum șase luni situația se va rezolva și s-a și rezolvat. Chiar foarte repede.

În toamna aceluiași an am inaugurat dispensarul. O frumuseţe, ce să mai spun. Aveam cabinet de consultații, aveam sală de tratamente, sala de așteptare, grupuri sanitare, apartament pentru medic, cameră pentru asistentă. Ce să spun? Era super! Acum, după perioada în care am practicat medicina în municipiul Aiud, când am revenit aici, am găsit dispensarul «vai de mama lui». L-am refăcut atât cât s-a putut. Mi s-a spus că în primăvară Primăria Râmeț are o finanțare de reabilitare și modernizare a dispensarului. Nici nu vă dați seama cât mă bucură acest lucru. Doamne dă!”, ne-a spus doctorul Geza.

De ani buni comuna Râmeț este într-o continuă scădere demografică. Ne-a mărturisit că la început, în urmă cu 50 de ani, avea peste 1.300 de oameni în grijă. Acum mai are doar puțin peste 400 de asigurați, din care aproximativ 100 sunt măicuțele de la Mănăstirea Râmeț.

Când l-am întrebat ce își aduce aminte de pe vremea în care a venit ca medic în comună, despre prima lui zi de muncă pe munte, a răspuns prompt: „Așa ceva nu se uită. Era într-o seară de toamnă târzie. Au apărut două femei îmbrăcate gros de tot, care m-au întrebat la intrarea în școală unde este doctorul. Le-am spus că eu sunt. La început s-au uitat cam lung la mine, mai ales cea mai în vârstă, care mi-a și spus că a venit cu nora ei și că aceasta trebuie să nască. Când m-am uita la cealaltă femeie nici nu am sesizat că trebuia să nască, atâtea haine avea pe ea de nu se vedeaa că este însărcinată.

După aproximativ o oră, tânăra femeie a născut, în patul în care trebuia să dorm eu. Am avut emoții, era prima naștere la care am asistat. În facultate am făcut cursuri de ginecologie, dar nu am am avut voie să particip niciodată la o naștere. Atunci a trebuit să fac față la tot. S-a născut copilul, i-am tăiat cordonul ombilical și l-am pus în brațele mamei, iar eu, care ar fi trebuit să dorm în patul acela am făcut o noapte albă, lângă sobă, în colț, veghind mama și copilul, și alimentând cu câte un lemn focul”.

Una dintre dezamăgirile sale a fost faptul că la spitalul de la Aiud erau doar două mașini de salvare, care nu prea făceau față cerințelor și nici nu puteau ajunge în timp util la munte, dar ne-a spus: „Acum vreo patruzeci de ani, într-o seară de iarnă grea, am fost chemat la o naștere în unul dintre cătunele mai îndepărtate. Înotând timp de aproape trei ore, prin nămeți, am ajuns la casa respectivă pe la ora unu sau două din noapte. Norocul a fost că totul a decurs normal. Apoi, după câteva zile am plecat din comună. M-am mutat în Aiudul meu natal. M-a înlocuit un medic nou. Uite că acum după alți treizeci de ani m-am reîntors aici în Râmeț și ce să vezi? Femeia care născuse asistată de mine m-a căutat! Mi-a adus o sticlă cu afinată și mi-a spus că-i pare rău că nu a putut să mi-o dea atunci și că de atunci a tot așteptat și ea, și sticla, ocazia. M-a rugat să beau câte un pahar cu prietenii mei, în cinstea feciorului ei, care acum este domn mare la oraș”.

Când l-am întrebat cam câte consultații crede că a făcut în viaţa sa de medic Molnar Gheza ne-a spus zâmbind: „Fi serios omule! Ce medic ține o astfel de evidență? Cred că undeva aproape de milion. Nu am cum să știu cifra exactă deoarece niciun medic nu ține o astfel de socoteală. Principalul este că am reușit să tratez și să salvez viața multor oameni din Râmeț și nu numai. Cred că, până acum, am fost un om pe care Dumnezeu L-a iubit, că am avut ceva «pile» la Cel de Sus. Spun aceasta deoarece de multe ori au fost cazuri în care fără ajutorul Lui nu aș fi reușit nimic în condițiile și dotarea pe care o aveam pe acea vreme. Orice medic de țară, chiar dacă a fost bine pregătit pe băncile facultăților poate constata apoi că, una este ceea ce înveți și alta ceea ce întâlnești în practică”.

Apoi a adăugat: „Că tot mi-ați cerut amintiri frumoase… Am o amintire frumoasă tare de tot. Era o seară de vară. Plecasem cu mașina la Aiud să o văd pe mama. Să văd ce mai face. Am fost sunat la telefon și m-au chemat înapoi, la Râmeț. Am urcat în mașină și m-am dus direct acasă la cei care m-au chemat. Pe drum mi-am tot spus că nu ar fi fost o problemă mare dacă nu răspundeam la telefon numai că ceva nu-mi dădea pace. Eram și puțin supărat. Nu o mai văzusem pe mama de peste o lună, deși distanţa Aiud-Râmeț era de doar douăzeci și ceva de kilometri. Acolo am constatat că situația era mai mult decât gravă. Un copil de câțiva anișori se afla în comă și nu răspundea la niciun stimul.

L-am pus în mașină și am pornit în viteză spre Aiud, la spital. La doar doi sau trei kilometri parcurși mama copilului a început să strige că i-a murit copilul. I-am făcut resuscitare, masaj cardiac și respirație artificială. Când i-am făcut respirație artificială mi-am dat sema, după miros, de faptul că acel copil a fost intoxicat cu o substanță deosebit de periculoasă. A băut „Lindatox”. Nu mai știu de câte ori i-am făcut respirație artificială. La spital, copilul a ieşit din starea comatoasă. Nici nu vă pot spune cât de fericit am fost în acele momente”.

Pentru orice medic care lucrează în mediul rural, în special la munte, în satele izolate, satisfacțiile profesionale ar fi cu mult mai mari decât pentru medicii practicanți de la oraș. „Da! Sunt satisfacţii cu mult mai mari, numai că și insatisfacțiile sunt mari. Este greu, dar și frumos. După părerea mea să fi medic înseamnă să dăruiești și mai ales să te dăruiești acestei profesii. Mai nou, spre regretul meu, am cunoscut medici care, nu știu cum să spun… nu sunt medici. Ceea ce nu prea îmi place acum este faptul că, guvernanții nu se implică suficient în sănătate motivând că nu sunt bani sau cine știe ce alte minuni. Nu ar trebui să fie așa deoarece se știe că un popor needucat și bolnav este sortit pieirii.

Este adevărat că din cauza veniturilor mici mulți dintre absolvenți se feresc de mediul rural și mai ales de dispensarele de munte unde accesul este mai dificil. Toți vor la oraș, la asfalt, la civilizație, de parcă oamenii de la munte nu ar fi civilizați. S-o creadă ei! Nu este așa! Spre exemplu, municipiul Aiud are cam 30 sau 40 la sută locuitori proveniți din zonele rurale. Sunt aceștia necivilizați? Nu! Majoritatea au o gândire mai sănătoasă, mai pragmatică decât mulți orășeni!

Îi înțeleg pe unii dintre noii absolvenți, dar mă întreb oare, știu ei ce înseamnă un jurământ? Îi înţeleg că le este greu, numai că acum nu mai este cum a fost odinioară, acum 50 de ani. Țin minte că atunci când am început, prin anii ‘70, a fost o iarnă grea, am rămas blocați, aici, din cauza nămeților. Nu mai aveam mâncare și nu aveam niciun fel de medicamente. Pe atunci drumurile erau cum erau, nu exista ca în prezent asfaltul de pe „Transapuseana”. Am hotărât împreună cu câțiva profesori de la școală, să mergem cumva la Aiud, să facem aprovizionarea.

Cum nu aveam cu ce merge am plecat pe jos. După ore de mers prin nămeți eu am ajuns acasă la mama. Eram aproape degerat. A doua zi ne-am întors, tot pe jos, eu la dispensar, profesorii la școală. Trebuia să fiu acolo, deoarece în dispensarele de munte, în general nu prea sunt mijloace de investigare și orice clipă contează, iar medicamentația de urgență este mai mult decât necesară”, ne-a declarat doctorul Molnar.

La plecare l-am lăsat pe doctorul Molnar Geza singur, în dispensar. Aștepta niște pacienți care și-au anunțat vizita. Face acest lucru de 50 de ani. Pentru unii aceasta perioadă este o viață de om. Pentru el este un fel de a exista, un fel de a răsplăti încrederea celor din jur. Numărul tot mai mic de asigurați nu-i aduce veniturile necesare pentru a putea să se doteze cu aparatură modernă, dar se descurcă așa cum poate, cu dăruire. A jurat să fie aproape de oameni și să le aline suferinţele și așa și face.

Și, pentru că dispensarul doctorului Molnar este situat în imediata apropiere a clădirii care adăpostește Primăria Comunei Râmeț am intrat să cer o părere oficialităților. Primarul comunei, domnul Vasile Raica ne-a spus: „Omul acesta este fenomenal. Știe fiecare familie, știe de ce suferă fiecare locuitor, cunoaște toate drumurile și cărările comunei și este firesc să fie așa la experiența pe care o are la noi în comună. Știm că împlinește 50 de ani de activitate, că aici și-a început cariera și că aici o va și sfârși.

Este omul care pune suflet, omul care la vâsta sa nu pregetă să meargă acasă la bolnavii care nu se pot deplasa. În momentul în care nu va mai vrea să profeseze va fi greu de tot. Populația comunei este îmbătrânită și bolnavă. În ceea ce privește dispensarul pot să vă informez că administrația locală a obținut o finanțare pentru lucrările de modernizare a acestuia, iar lucrările vor începe în primăvara viitoare. Doctorului Molnar îi urăm să îl folosească cât mai mult!”.

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI