Marele nostru erou naţional batjocorit de un criminal hortist „modern”

Dragi români de etnie maghiară, să ne înţelegem bine, cu sinceritate, noi nu suntem împotrivă ca voi să sărbătoriţi ziua de 15 martie, ca Zi Naţională a Ungariei, să vă bucuraţi pentru respiraţia ei în lume, dar să procedaţi cinstit, frumos, fără să recurgeţi la fel de fel de tertipuri care au finalitate jignirea poporului român. Iată, bunăoară, ziua de 15 martie, nucleul sentimentului vostru sărbătoresc, ne-a aruncat în bezna istoriei, acolo unde hortiştii au dezlănţuit teroarea printre români, în special în Transilvania, dedându-se la cele mai cumplite atrocităţi, presărând chinuri şi moarte, batjocură, ură, trageri pe roată, spânzurători, denigrându-ne pe planeta Pământ. Este inexplicabil că un criminal modern hortist, un ins al gărzii maghiare din Miercurea Ciuc, dintr-o Harghită înfierbântată, trăgea spre spânzurătoare, cu ştreangul de gât, cu sânge rece un trup de păpuşă în costum moţesc, care se dorise a fi al lui Avram Iancu, în văzul unor copii surprinşi de acest joc. Cu meticulozitatea criminalului, cu sânge rece l-a agăţat ca de o grindă să fluture în văzduh. Acesta este un procedeu al magiei negre, inadmisibil pentru asemenea clipe într-o ţară civilizată, în care drepturile minorităţilor sunt benefice, susţinute parlamentar, ca niciodată. Ce zi a ales acest criminal! Ce zi în care să batjocorească chiar floarea cea vestită a Revoluţiei Române din 1848, devenit împăratul românilor, un erou al timpului său, cel ce ar fi putut distruge din temelii, pentru totdeauna armata năvălitorilor în Sfânta Ţară a Moţilor, în venele poporului român. Iată pentru ce ne întrebăm. Ce trebuie făcut? Unde ne aflăm în istorie, unde în politica actuală a colaborării, a înţelegerii, a felului în care trebuie să punem umerii la redresarea pe multiple planuri a României hărţuită de incompetenţă, trădare şi vânzare de patrie, de fals patriotism. Doar de dragul de a te menţine la putere, la guvernare, un partid uită că reprezintă chiar poporul român, se face că nu aude, că nu vede, că nu bagă de seamă revanşardismul maghiar, pe Tokes, acest altfel de cavaler al magiei negre, pe miniştri şi membri ai guvernului ce-au delapidat bogăţiile ţării, defrişând munţii, subsolul rădăcinilor de neam. Întâmplarea din 15 martie este un exemplu edificator al faptului că maghiarii nu se mai tem de nimic, ne denigrează pe faţă, ridică steagul secuiesc pe-o instituţie fundamentală, permite unui vicepreşedinte al Ungariei să se laude că susţine autonomia, că ea va veni oricum la noi în ţară. Este o lecţie de cinism fără precedent. Ce mai aşteptăm? Să ne trezim cu autonomia în prag? O asistentă de la un spital din Covasna a spus unui român sosit la tratament: „După ce vom fi autonomi, voi nu mai aveţi ce căuta pe aici!” Incredibil! Să fim sinceri. Evenimentul va trece ca şi altele impardonabile; dorinţa de-ai satisface pe maghiari să stea în actuala coaliţie nu poate fi pusă la îndoială, altfel ei s-ar retrage de la guvernare şi guvernul ar cădea. Ce copilărie politică! Unde-i demnitatea românească? A ierta până unde, şi mai ales ce? Apropo: parlamentari ai Transilvaniei, e bine să continuaţi ruptura de popor, crezând că puterea e veşnică? Nimic mai periculos! Un lucru să nu uitaţi:
Cine ca vierme se – atinge
De trupul tău să rupă-un gram
Sub talpa lanciei pieri-va
Părinte-al meu, Iancu Avram
Să ţină minte stârpitura
Ce vrea să rupă flori din ram
C-această Ţară-i ţară sfântă
Cu numele-Ţi, Iancu Avram!
Ce ziceţi domnilor, curajoşilor, patrioţilor parlamentari? Pe cine veţi trage la răspundere sau vă e teamă? Ieşiţi-vă, imploru-vă, din propria criză morală!
Cu „scuze” amicale,
Ion AIUDEANU

---

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI

---

---