Mai mulţi copii născuți prin cezariană, decât pe cale naturală! Evoluţia fenomenului între 1989 și 2014 la Spitalul Judeţean Alba. Cauze şi recomandări!

În ultimele două decenii, rata naşterilor prin operaţie de cezariană a crescut semnificativ în aproape toate ţările cu venituri ridicate din lume, iar cel mai recent Raport European privind Sănătatea Perinatală confirmă tendinţa crescătoare a acestui fenomen (Raportul Euro-PERISTAT este cel mai amplu studiu despre naştere şi  îngrijire maternă din Europa – proiectul este finanţat prin Programul de Sănătate al Uniunii Europene).

România ocupă un loc fruntaş în Europa în ceea ce priveşte rata naşterilor prin cezariană, situându-se pe locul III, cu un procentaj de 36,9%, potrivit studiului citat. Ţara noastră este depăşită la acest capitol doar de Cipru, unde peste 52,2% dintre femei au născut în 2010 printr-o procedură chirurgicală, şi de Italia, unde rata naşterilor prin cezariană este de 38 de procente (raportul publicat în 2013 prezintă cifrele pentru anul 2010). În Germania, Ungaria, Luxemburg, Malta, Polonia şi Elveţia, rata cezarienelor este de 30 şi peste 30 de procente. În toate celelalte state din Europa, numărul naşterior pe cale naturală depăşeşte 70 la sută.

La Spitalul de Urgenţă Alba, începând cu anul 2013, numărul copiilor născuţi prin operaţii de cezariană îl depăşeşte pe cel al bebeluşilor aduşi pe lume pe cale naturală – 613 faţă de 577 în anul 2013, respectiv 557, faţă de 550 în 2014. Astfel, dacă în anul 1989, în principala instituţie medicală din judeţul Alba rata cezarienelor reprezenta 5 la sută din totalul naşterilor realizate, în anul 2000 ajunge la 24 la sută (numărul naşterilor scade la jumătate faţă de ‘89), pentru ca în 2013 procentajul să ajungă la 51 la sută.  Observăm, astfel, că tendinţa din anii ‘89 s-a păstrat până în anii 2000, când a început să înregistreze o creştere constantă, ajungând ca în 2013 numărul de cezariene să depăşească numărul naşterilor normale.

Practic, naşterile prin operaţie au ajuns să reprezinte norma, şi nu excepţia. Şi având în vedere faptul că acest fenomen îşi păstrează tendinţa de creştere, nu ar fi de mirare ca în următoarele decenii copii născuţi pe cale tradiţională să fie atât de rari încât să reprezinte o ciudăţenie. Felul în care nasc femeile poate fi un indicator al mediului social şi cultural, în condiţiile în care cei mai mulţi născuţi pe cale naturală provin din familii sărace, din familiile de etnie romă, sau cele foarte religioase. Abordarea cu privire la modalitatea de naştere, în afara cazurilor unde cezariana este clar justificată medical, diferă în funcţie de oraş, spital şi mai ales de medicul specialist în obstetrică-ginecologie care se ocupă de consilierea şi informarea viitoarei mămici.

Ce spun specialiştii din organizaţiile medicale internaţionale, acele organisme profesionale care dau ora exactă în domeniul practicilor medicale şi sănătăţii populaţiei?

 În 1985, Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) concluziona, cu titlu de recomandare: „Nu există nici o justificare pentru orice regiune a avea rate mai mari ale naşterilor prin cezariană de 10-15 %”.

Cercetătorii şi medicii continuă să îşi exprime îngrijorarea faţă de acest fenomen în creştere şi faţă de impactul pe care naşterile prin cezariană îl au asupra sănătăţii mamelor şi nou-născuţilor, se arată în Raportul Euro-PERISTAT.

În timp ce operaţia de cezariană poate fi o intervenţie de salvare a vieţii, atât pentru mamă, cât şi pentru copil, este asociată totuşi cu rezultate adverse semnificative din punct de vedere al sănătăţii neonatale şi materne, în comparaţie cu naşterile vaginale. Studiile asociază, de asemenea, operaţia de cezariană cu complicaţii la sarcinile ulterioare pentru femei (afecţiuni la nivelul placentei, rupturi uterine şi naşterea unui copil mort), precum şi rezultatele negative pe termen lung privind starea de sănătate a copilului, cum ar fi astmul sau diabetul tip -1.

Pentru mamă creşte riscul de afecţiuni tromboembolice, riscuri de infecţie, de sângerare, de lezare a altor organe interne în timpul operaţiei, perioada de recuperare post-natală este mai lungă etc.

Pentru copil, în cazul cezarienei există riscul de prematuritate, căci de multe ori se poate estima greşit termenul la care este o sarcină sau poate apărea riscul de lezare a copilului în timpul manevrelor de extragere din uter. În concluzie, la nivelul specialiştilor în domeniu există un consens cu privire la faptul că naşterea prin intervenţie chirurgicală (n.a. – cu excepţia celor unde situaţia medicală o impune) sunt  nejustificate, în condiţiile în care o operaţie este, de regulă, mai riscantă pentru mamă şi copil decât naşterea naturală.

Două din principalele cauze care contribuie la tendinţa de creştere a cezarienelor sunt legate de recomandările medicilor ginecologi şi decizia viitoarei mămici, bazată adesea pe frica de travaliu şi durerile asociate de naşterea pe cale naturală.

Unii medici preferă cezariana din două motive simple: stimulentul financiar, semnificativ mai mare (suma oferită ca atenţie medicului, în astfel de cazuri, este cuprinsă între 200 şi 500 de euro) şi faptul că intervenţia este programată, ieşind astfel din calcul posibilitatea ca ginecologul să fie solicitat spontan, uneori chiar în miezul nopţii.

Un alt aspect ce merită a fi amintit este legat de costuri. Dacă pentru o naştere unică prin cezariană Casa Naţională de Asigurări de Sănătate din România decontează 2050 de lei, pentru o naştere pe cale vaginală, spitalul primeşte doar 1370 de lei.

 În concluzie, costuri mai mari pentru cezariene. Iar având în vedere că un procentaj semnificativ dintre naşterile chirurgicale nu sunt justificate din punct de vedere medical, presiunea pe bugetul asigurărilor de sănătate este nejustificat de mare.

Cu alte cuvinte, diferenţa de bani cheltuită pentru cezarienele nejustificate ar putea fi folosită în alte zone, precum analize medicale decontate, medicamente, dotări cu aparatură medicală performantă etc.

Având în vedere aceste riscuri şi îngrijorarea cu privire la utilizarea optimă a resurselor din domeniul sănătăţii, organizaţiile profesionale din ţările dezvoltate recomandă strategii de reducere a numărului de cezariene nejustificate medical.

Dincolo de aceste considerente, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a decretat în decembrie 2010 că naşterea reprezintă un drept fundamental, iar femeile au dreptul să decidă cum, unde şi cu cine doresc să nască. Curtea susţine că guvernele nu au dreptul să uzeze în niciun fel de legile naţionale pentru a schimba opţiunea viitoarei mame (n.a. – cu referire în special la naşterea acasă, cu moaşă).

Opinia psihologilor:

“Esenţial este ca mama să participe în mod direct şi constient la luarea deciziei, pentru a reduce riscul unui posibil distres emoţional. Aceasta trebuie să vină după o informare corectă, în urma căreia mama să înţeleagă avantajele şi dezavantajele pe care fiecare opţiune le are.

Rolul medicului este foarte important, iar informarea pe care o oferă viitoarei mame ar trebui să fie obiectivă şi nondirectivă. Sugerarea unei anumite opţiuni, în situaţia în care aceasta nu este o necesitate medicală, ar putea determina mama să ia respectiva decizie tocmai pentru că sugestia vine din partea unui specialist. Însă, în aceste situaţii decizia este mai degrabă sugerată, dacă nu chiar impusă şi nu una gândită şi asumată. Doar după o informare corectă şi având la dispoziţie o perioadă de gândire, mama ar trebui să fie cea care ia decizia, iar medicul ar trebui să fie suportiv şi din punct de vedere emoţional faţă de mamă, oricare ar fi decizia acesteia”, susţine Nicoleta Popa, psiholog şi specialist în consiliere genetică.

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI