La război, ca la război!

Pentru câştigarea unui război orice metodă este acceptată. Asta este ceea ce am auzit pe tot parcursul zilei de miercuri, când Curtea Constituţională a României a luat decizia privind reprezentarea României La Consiliul European care a început ieri la Bruxelles. Adversari sunt preşedinte Traian Băsescu şi primul ministru Victor Ponta, iar bătălia de miercuri (parte a unui război mai îndelungat) a avut ca miză plecarea spre Bruxelles, de fapt stabilirea preeminenţei funcţiilor ocupate de cei doi. Constituţia noastră spune că suntem o republică semiprezidenţială şi de aceea preşedintele nu are un rol chiar decorativ ca în alte state. Nici prea „jucător” nu poate fi, dar preşedintele Băsescu a abuzat de posibilitatea limitată de a intra în teren reuşind să-şi ridice în cap majoritatea politicienilor dar şi opinia publică. Aşa se face că acum este considerat răul absolut al societăţii româneşti şi mulţi analişti (mă refer la ei pentru că este categoria de la care te-ai aştepta la mai multă obiectivitate) în argumentările prezentate public nici nu mai iau în considerare respectul pentru funcţie sau lege, ci îşi bazează întreaga teoretizare pe necesitatea dispariţiei răului. Adică, la război, ca la război! Faci orice pentru a câştiga. Da, dar dacă foloseşti aceleaşi metode pe care atunci când te-ai aflat în Opoziţie le-ai acuzat de nenumărate ori ca fiind la limita legalităţii sau chiar trecând-o, cu ce eşti mai bun decât „răul” pe care vrei să-l extirpi de pe corpusul social? Când ai mai şi declarat la instalare că vei fi conducătorul unui guvern al cinstei, corectitudinii şi fair play-iului, atunci cu atât mai judecat eşti.
Curtea Constituţională a României s-a pronunţat miercuri în favoarea preşedintelui Traian Băsescu decizând că el ar trebui să reprezinte ţara noastră la Consiliul European. O decizie previzibilă spun unii având în vedere că majoritatea judecătorilor CCR au fost numiţi de Traian Băsescu, deci i-ar fi îndatoraţi. Acest fel de axplicaţie este prin ea însăşi un atentat la Justiţie, susţinătorii ei lăsând să se înţeleagă că nu textele Constituţiei ar sta la baza deciziei CCR, ci servilismul. Chiar dacă ar avea dreptate, clamarea acestei situaţii aduce atingere unei instituţii importante a statului şi ideii de stat de drept. Prevăzând decizia CCR, guvernul a trecut în aceeaşi zi, zor-nevoie, Regia Autonomă Monitorul Oficial din subordinea Parlamentului (mai exact a Camerei Deputaţilor) în subordinea guvernului, îngreunând astfel publicarea deciziei CCR în Monitorul Oficial. Pe cale de consecinţă Traian Băsescu a rămas acasă, iar premierul a plecat la Bruxelles. Prin nepublicarea deciziei Curţii Constituţionale a României în Monitorul Oficial, Victor Ponta (asta ne-a explicat un fost ministru al Justiţiei, Tudor Chiuariu) nu poate fi acuzat de uzurpare de calităţi oficiale. Într-o declaraţie dată ieri la ora 14.30 Traian Băsescu preciza că un rol important în împiedicarea participării sale la Bruxelles aparţine Ministerului de Externe care nu a transmis Bruxelles-ului lista participanţilor aşa cum fusese ea primită de la Preşedinţie. El a mai precizat că tot ieri, pe la amiază a fost sunat de Victor Ponta cu solicitarea de a-i da un mandat de reprezentare, aşa cum spune Constituţia. Să interpretăm acest telefon ca o recunoaştere a justeţii deciziei CCR? Probabil temându-se de accelerarea demersurilor de suspendare, Traian Băsescu, deşi a declarat că România este reprezentată ilegitim la Consiliul European, a precizat că nu va depune plângere penală împotriva membrilor guvernului care l-au împiedicat să participe la consiliu.
De remarcat însă este că Victor Ponta a câştigat o bătălie în războiul cu Traian Băsescu, chiar dacă metodele nu sunt cu nimic diferite de cele pe care i le reproşa acestuia până de curând.

Anca DINICĂ

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI