La porţile Orientului…

Vreau să-mi exprim din nou toată admiraţia pentru domnul Pleşu, recunoscând că aştept cu sufletul la gură fiecare nou număr al „Dilemei vechi”, pentru a savura ce mai scrie la rubrica „Nici aşa, nici altminteri”. Dar nimeni nu-i infailibil, deci nici domnia sa, aşa că în ceea ce priveşte ultimul său articol, „Despre modă”, mă văd nevoit să-l contrazic. Chiar şi un subiect aparent banal cum este moda l-a determinat pe marele om de cultură să facă o analiză lucidă, ascunsă sub broderia unei ironii fine, a racilelor societăţii româneşti. În articolul cu pricina domnul Pleşu arată că moda este departe de a fi un moft „consumist”, o frivolitate oarecare, deoarece „vestimentaţia este o marcă subtilă a omenescului”. Prin urmare, „ea stimulează şi exprimă mutaţii importante ale imaginarului colectiv, ale răsturnărilor de mentalitate…”. Iar ca argument despre mutaţiile pe care le determină (!?) moda, Andrei Pleşu aduce în actualitate un text aparţinându-i lui Alecu Russo, intitulat „Studie moldovană”, un text care demonstrează că trecerea de la costumaţia orientală a sfârşitului de veac 18 la hainele „nemţeşti”, care au câştigat teren după 1848, nu a fost o simplă modificare de „ambalaj”, ci una de atitudine, de viziune civică şi politică, de comportament. Şi iată ce spunea Russo: „Ideea şi progresul au ieşit din coada fracului şi din buzunarul jeletcii; repejunea revoluţiei fu măreaţă, furioasă, dărmînd în dreapta şi-n stânga bunul şi răul, clătinând toate obiceiurile şi credinţele oamenilor vechi; şalvarii încurcau slobozenia mişcării, calpacele şi işlicele îngreuiau capul, de aceea rămaserăm în urma civilizaţiei (…) Înrâurirea morală a pantalonului a fost nemărginită… De când pantalonii, sistema educaţiei s-a schimbat! Frica, varga şi ciubucul au lipsit.”
Ei bine, nu-i aşa! Poate că de la 1848 încoace românii şi-au schimbat vestimentaţia, aliniindu-se la moda occidentală, dar gândirea lor a rămas de tip oriental. Ţara asta a rămas, vorba lui Mateiu Caragiale, tot la Porţile Orientului, „unde totul este luat uşor”. Boierii ciubucari de altădată, după cum vedeţi, nu s-au schimbat. Ei poartă tot calpace şi işlice care le îngreunează capetele, tot şalvari cărora le atârnă turul şi tot giubele sau dolmane greoaie. Chiar dacă astea nu se văd azi de sub costumele croite „nemţeşte”. Indiferent că se află în Parlamentul României sau în Parlamentul Europei, liderii noştri fac aceleaşi temenele orientale, au aceeaşi lăcomie fanariotă, sunt tot ciubucari şi intriganţi. Şi nu în cele din urmă, sunt tot dispreţuitori la adresa poporului pe care-l păstoresc, de fapt pe care-l jupoaie cu anasâna mai mult decât au făcut-o până acum toţi ocupanţii de alt neam. Poporul ăsta a rămas tot unul al iobagilor, al ţăranilor din Flămânzi, al satelor date danie cu locuitori cu tot, al robilor ţigani rămaşi cu gândirea în Evul Mediu, e tot ţara tuturor exploataţilor dintotdeauna, de neam românesc. Aşa că, domnu’ Pleşu, este o vorbă românească, din bătrâni, care defineşte perfect marile „schimbări”, „revoluţiile” şi „progresul” românesc: „Aceeaşi Mărie, cu altă pălărie…”
Ioan HĂNŢULESCU

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI