Începe luna IULIE sau CUPTOR, cu cele mai toride zile de vară: Curiozități și tradiții populare

Începe luna IULIE sau CUPTOR, cu cele mai toride zile de vară: Curiozități și tradiții populare

În tradiția populară, luna iulie este cunoscută drept ”Cuptor” datorită căldurii foarte mari, dar și pentru că e o lună plină de tradiții și este dedicată secerișului. Se spune că toți sfinții prăznuiți în această lună au puteri asupra recoltelor și le protejează, dacă sunt cinstiți cum se cuvine, sau de nu, le pot distruge. Luna iulie este a șaptea lună a anului în calendarul gregorian și are 31 de zile. Ziua are 14 ore, iar noaptea — 10 ore.

Luna iulie este, prin tradiție, consacrată secerișului, de aceea grija primordială a sătenilor este aceea de a-și aduna în pace recoltele de pe ogoare. Așa explică specialiștii existența în calendarul popular a numeroase zile în care este evitat lucrul, tocmai din dorința de a nu trezi mânia divinităților, răspunzătoare de producerea grindinei sau a incendierii grânelor.

Se spune că atât cât e de cald în luna lui Cuptor, tot atât va fi de frig în Faur.

Sărbători importante în luna iulie:

1 iulie – Cosmandinul (Sfinții Cosma și Damian);
8 iulie – Precupul;
16-18 iulie – Circovii de Vară;
20 iulie – Sf. Ilie (Sânilie);
21 iulie – Ilie Pălie;
27 iulie – Sf. Pantelimon (Pintilei călătorul).

Citește și: Mesaje de SFANTUL Ilie. Urări, SMS-uri şi felicitări pe care le poţi transmite celor îşi serbează onomastica

Iulie (lat. julius), inițial numită quintilis de la cuvântul quintus (al cincilea), deoarece a fost a cincea lună în vechiul calendar roman, a devenit ulterior iulius, în amintirea împăratului roman Iulius Cezar, care s-a născut la 13 iulie 100 î.Hr.

Denumirile și simbolurile lunilor s-au deformat în timp, unele chiar la intervenția bisericii.

Soarele și Luna

La începutul lunii, Soarele răsare la ora 5 h 35 m și apune la ora 21 h 04 m, iar la sfârșitul lunii răsare la ora 6 h 02 m și apune la ora 20 h 42 m.

La 23 iulie, longitudinea astronomică a Soarelui este de 120 grade, el intrând în semnul zodiacal Leul, potrivit www.eastrolog.ro.

Fazele Lunii: la 1 iulie — Luna la Primul Pătrar 03 h 51 m; la 09 iulie — Lună Plină 07 h 07 m; la 16 iulie — Luna la Ultimul Pătrar la 22 h 26 m; la 23 iulie — Lună Nouă 12 h 46 m; la 30 iulie — Luna la Primul Pătrar 18 h 23 m, potrivit www.astro-urseanu.ro.

Luna iulie în tradiția populară

Calendarul popular cuprinde mai multe sărbători și obiceiuri dedicate secerișului și forțelor potrivnice omului: Cosmandinul, Ana-Foca, Pricopul, Panteliile, Ciurica, Circovii de Vară, Marina, Sântilie, Ilie-Pălie, Foca, Opârlia, Sf. Ana, Pantelimon, Pintilie Călătorul, potrivit etnologului Ion Ghinoiu, în volumul ”Zile și mituri. Calendarul țăranului român” (2000).

Cele patru săptămâni din componența lunii se numesc în tradiția noastră populară: „Săptămâna secerișului”, „Săptămâna Pânteliilor”, „Săptămâna lui Sântilie” și „Săptămâna Verii”.

Prima săptămână, cea a secerișului, este dedicată muncilor agricole — seceratul grâului — și este, prin tradiție, o săptămână în care se muncește de la răsăritul până la asfințitul soarelui.

Cea de-a doua săptămână este dedicată „Panteliilor”, aprigele surori ale Sfântului Ilie, potrivit www.artatraditionala.ro. Târgul de Fete de pe Muntele Găina, cea mai vestită sărbătoare tradițională, care aparține calendarului agrar, se desfășoară în acest an la sfârșitul celei de-a doua săptămâni, în perioada 15-16 iulie. În zilele noastre, sărbătoarea a devenit o manifestare etno-culturală, cu cântece din folclorul românesc interpretate de artiști consacrați, cu parada portului popular, artificii, foc de tabără și un târg de obiecte populare tradiționale.

Săptămâna a treia îl are în centru pe Sfântul Ilie, zeul focului și al Soarelui, cel care leagă și dezleagă ploile, tună, fulgeră și trăsnește dracii ascunși pe pământ, plesnindu-i cu biciul lui de foc, oriunde s-ar ascunde în vârful arborilor, sub streașina casei sau în turla bisericii. El este atestat, prin numeroase tradiții, la românii de pretutindeni, în special în mediile pastorale.

Cea de-a patra săptămână este săptămâna dedicată anotimpului celui mai călduros al anului. Calendarul popular al lunii iulie se încheie cu sărbătoarea Ursul Mare pe 31 iulie, aceasta fiind denumirea populară a constelației Ursa Mare. Cele patru stele așezate în trapez alcătuiesc corpul, iar stelele în linie dreaptă formează gâtul și capul ursului. Pe timp de vară, Ursul Mare indică miezul nopții.

Obiceiuri de vară – Târgul la români

Târgurile erau așezate în locuri bine alese, fie la vadurile râurilor, fie la răspântie de drumuri. Multe dintre ele se desfășurau pe locul unor foste comunități, dispărute în negura vremurilor.

Târgurile aveau mare importanță etnografică, pentru că ele făceau posibilă întâlnirea și căsătoria tinerilor din zone altfel îndepărtate. Fetele și flăcăii veneau la eveniment, se cunoșteau, intrau în vorbă. De aici până la căsătorie nu mai era decât un pas. Se evitau astfel, încrucișările între rude apropiate, aducătoare de nenorociri, în tradiția populară.

Târgul de fete de pe Muntele Găina

Acesta datează de aproximativ două secole, prima atestare documentară fiind din anul 1816. Conform tradiției, acesta are loc în cel mai apropiat sfârșit de săptămână de ziua Sfântului Ilie, care este sărbătorit în 20 iulie.

Pe vremuri, târgul începea cu doi delegați, din partea moților din Vidra de Sus și doi delegați din partea crișenilor din Bulzești (sate aflate la baza muntelui) care trăgeau o linie de despărțire între moși și crișeni. Ritualul începea sâmbăta seara, când se adunau feciorii. Peste noapte, tinerii cântau și beau țuică. În zori, apăreau fetele și nevestele și toată petrecerea se muta pe creasta Găina. Dansul era obligatoriu astfel ca flăcăii să vadă că fata nu șchioapătă.

Nici negoțul nu era neglijat. Negustorii vindeau cireșe și miere, rachiu, ciubere sau oale smălțuite. Momentul cel mai important îl reprezenta ”târguirea” fetelor. Fetele care luau parte la târg se pregăteau ani întregi, pentru că se cerea să ia cu ele și zestrea. Părinții puneau pe masă plăcintă, găini fripte, pălincă, iar tatăl băiatului se înfățișa și începeau ”negocierile”.

După ce cădeau la înțelegere, fata era invitată la joc și apoi cântărită pe o scândură, în balans, la capătul căreia era pusă zestrea.

Târgul de fete s-a transformat, în timp, într-o nedeie populară, care are loc înainte de Sfântul Ilie.

Ca legendă, se povestește că, odată, în vârful muntelui, trăia o zână frumoasă fără seamăn și tare bogată. Ea avea o găină care făcea zilnic miraculoase ouă de aur. Și o dată pe an, zâna dăruia câte un ou de aur, ca zestre unei fete sărace și cuminți. Iar oamenii, când aveau nevoie de un sfat ori de un mic ajutor, apelau totdeauna la zână. Într-o bună zi însă, cinci tineri din Vidra, îmbrăcați în straie femeiești, s-au furișat la zâna muntelui și, iscodind unde se afla găinușa, au șterpelit-o, împreună cu un coș plin cu ouă de aur. Fugind de le scăpărau picioarele, unul dintre ștrengari scăpă coșul, ouăle rostogolindu-se până-n apele învolburate ale Arieșului. Flăcăii au ascuns găina în munții Abrudului, care, după cum se știe, sunt plini de aur. Supărată, ”crăiasa băilor de aur” a părăsit pentru veșnicie acele tărâmuri, plecând spre alte zări. De atunci, tinerii s-au învățat să urce, în a treia duminică a lui iulie, pe culmea platoului Găina, nădăjduind că, poate într-o zi, zâna va reveni în acele locuri.

Târgul Moșilor

Atunci când se strângea lume mai multă, la hramurile bisericilor ori la alte sărbători religioase și populare, apăreau și negustorii cu mărfurile lor, dar și mușterii doritori să cumpere. Asta se întâmpla mai ales în localitățile cu o populație numeroasă și cu dispoziție pentru a cumpăra și a vinde. De aici vine și denumirea de târg a unor orașe de odinioară, păstrată până azi: Târgu Ocna, Târgu Secuiesc etc.

Calea Moșilor, de pildă, denumirea unei artere bucureștene, vine de la drumul care ducea odinioară la un târg organizat cu ocazia sărbătorii populare zisă Moșii de Vară. Acest târg funcționa la marginea răsăriteană a Bucureștiului de atunci. Drumul, pavat cu lemn, care lega centrul Capitalei de acel maidan, s-a numit mult timp Podul Târgului din Afară. Acolo a fost și un târg de vite, de unde avem denumirea de Obor, păstrată și astăzi.

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI