DEZVĂLUIRI din rechizitoriul Revoluției: Grupul Iliescu a dorit menţinerea României în sfera de influenţă a URSS după înlăturarea lui Ceauşescu

Aşa-numitul „grup Iliescu”, cel care a preluat puterea politică în România în decembrie 1989, era format din civili şi militari căzuţi în dizgraţiile fostului regim, care aveau drept scop înlăturarea fostului dictator Nicolae Ceauşescu, dar menţinerea României în sfera de influenţă a fostei Uniuni Sovietice, se arată în rechizitoriul întocmit în dosarul Revoluţiei şi făcut public parţial.

Membrii grupului condus de fostul preşedinte Ion Iliescu, a cărui existenţă a fost „negată sau bagatelizată” de către acesta, sunt cei care au preluat puterea şi au continuat să deţină mulţi ani funcţii importante în statul român. „Ascunderea existenţei, filozofiei şi acţiunilor acestui grup a fost justificată de filosovietismul componenţilor grupului, începând cu Iliescu Ion. Aducerea la cunoştinţa opiniei publice a preexistenţei unui grup civilo-militar pro-sovietic şi care a apărut în primplanul politico-militar al zilelor Revoluţiei, ar fi fost în contrast evident cu dorinţa exprimată de noua putere de a fi percepută ca fiind o reală emanaţie a mişcării revoluţionare din decembrie 1989”, se arată în document.

Grupul existent în jurul lui Ion Iliescu în 1989, care a preluat puterea în statul român după evenimentele de la sfârşitul lunii decembrie, funcţiona de mai mulţi ani în România, fiind format din persoane marginalizate de către fostul regim al lui Nicolae Ceauşescu şi al căror scop era înlăturarea dictatorului, dar menţinerea României în sfera de influenţă a Uniunii Sovietice. Informaţia apare în rechizitoriul din Dosarul Revoluţiei, prin care fostul preşedinte Ion Iliescu a fost trimis în judecată, alături de Gelu Voican Voiculescu şi de fostul comandant al Aviaţiei Militare, generalul Iosif Rus, acuzaţi de infracţiuni contra umanităţii.

Conform procurorilor, „în mod constant, până în prezent, Iliescu Ion a negat în public sau a bagatelizat existenţa acestui grup pe care, în realitate, aşa cum o arată probatoriul, l-a condus”, noua conducere a ţării care a preluat puterea în decembrie 1989 susţinând că este „emanată” de Revoluţie.

„Probatoriul administrat a relevat că pe fondul degenerării relaţiilor bilaterale dintre RSR şi URSS (degradare survenită ulterior momentului „Praga 1968″), urmare, inclusiv, a gravelor erori de politică internă (ce au produs o stare de nemulţumire profundă şi generală) s-a format şi a evoluat în timp o grupare dizidentă care a avut drept scop înlăturarea fostului preşedinte Ceauşescu Nicolae, dar menţinerea României în sfera de influenţă a URSS. Această grupare a fost formată atât din civili (latura politică), cât şi din militari (latura militară), cu toţii marginalizaţi într-un fel sau altul prin deciziile fostului preşedinte. Componenţii grupului au aparţinut principalelor două filoane militare (MApN şi DSS), de la nivel mediu până la vârf, dar şi structurilor civile ale statului român. Desigur, nu doar membrii acestui grup au manifestat atitudini ostile regimului Ceauşescu, însă prin funcţiile deţinute (implicit, influenţele exercitate), dar mai ales prin raportare la evoluţia istorică (începând cu 22 decembrie 1989), se poate afirma, fără echivoc, faptul că acest grup s-a dovedit eficient în demersul său”, susţin procurorii în rechizitoriu.

Ancheta derulată de-a lungul anilor în dosarul Revoluţiei relevă că, de-a lungul timpului, persoane cu importante funcţii de decizie în statul comunist – la nivelul Ministerului Apărării, al fostei Securităţi sau al serviciilor de informaţii – aveau cunoştinţă despre existenţa grupului din jurul lui Ion Iliescu şi că membrii acestuia discutau, cu ani înaintea evenimentelor din 1989, despre preluarea puterii.

De altfel, un martor în dosar a relatat că încă din 1987 se ştia despre existenţa unei „organizaţii clandestine denumită Comitetul sau Consiliul Salvării Naţionale care avea ca scop desfăşurarea de acţiuni împotriva regimului Nicolae Ceauşescu”, formată dintr-o componentă politică şi una militară, din care făceau parte Ion Iliescu, Virgil Măgureanu, dar şi generalii Nicolae Militaru şi Ion Iăniţă.

Fostul ministru al Apărării din perioada 1980-1985, Constantin Olteanu, a declarat că în 1988 a purtat o discuţie cu generalul Iulian Vlad, şeful Departamentului Securităţii Statului, în urma căreia a aflat de la acesta faptul că în mod periodic Ion Iliescu, generalul Nicolae Militaru şi alţii se întâlneau şi purtau discuţii despre formarea unui nou guvern, în eventualitatea pierderii puterii de către Nicolae Ceauşescu. Într-o astfel de ipoteză Militaru viza funcţia de ministru al Apărării Naţionale.

Un fost şef al unităţii de contraspionaj pentru ţările socialiste a declarat şi el, în calitate de martor în dosar, că generalul Nicolae Militaru, care a fost numit ministru al Apărării în 26 decembrie 1989, fusese trecut în rezervă în perioada comunistă pentru că în ceea ce îl priveşte serviciile de informaţii româneşti demonstraseră „un anumit ataşament faţă de GRU”, serviciu secret rusesc. În acelaşi timp, un ofiţer de contrainformaţii militare a declarat că „generalul Militaru Nicolae fusese atras la colaborare de către Serviciul de Informaţii al Armatei Sovietice într-o perioadă în care se afla în Dobrogea, unde se desfăşura o aplicaţie pe hartă cu statele majore ale armatelor ţărilor din cadrul Tratatului de la Varşovia”.

„Nu cunosc motivele pentru care generalul Militaru a fost readus din rezervă după o lungă perioadă de timp în care nu a mai avut contact cu actul de comandă şi a fost numit ministru al apărării naţionale de către domnul Ion Iliescu (….) Cred că numirea sa a avut legătură şi cu participarea acestuia încă din anii 1981-1984 la anumite forme de rezistenţă împotriva regimului Ceauşescu. Cunosc că se afla în legătură cu alte cadre militare active sau în rezervă, într-o activitate ce poate fi numită un complot împotriva regimului Ceauşescu în interiorul căruia Militaru dorea răsturnarea sa pe o cale violentă. Aşadar este posibil ca numirea sa în funcţia de ministru al apărării de către Ion Iliescu să fie o acţiune de recunoaştere a unor merite anterioare. De altfel, Ion Iliescu era la curent cu acţiunile unor grupuri, însă a manifestat tot timpul o prudenţă deosebită”, declara, la rându-i, fostul şef al SRI Virgil Măgureanu, martor în dosar.

Coroborând declaraţiile martorilor, anchetatorii vorbesc despre „filosovietismul componenţilor grupului dizident”, în cadrul căruia aripa politică, conducă de Ion Iliescu, îşi subordona aripa militară.

„Din perspectivă istorică se constată că membrii grupului, aflaţi în viaţă la data de 22 decembrie 1989, s-au organizat rapid şi eficient şi au avut un rol esenţial în evoluţia ulterioară a evenimentelor. Cu toţii s-au regăsit şi au conlucrat în locaţiile cheie ale zilei de 22 decmebrie 1989 şi intervalul următor de timp. (…) Toţi componenţii «grupului Iliescu» au preluat puterea totală în stat. Iliescu Ion a fost preşedintele României pentru o perioadă de 10 ani”, notează anchetatorii, care subliniază că apropiaţii lui Iliescu au continuat să deţină, după 1989, pentru perioade lungi de timp, funcţii importante în stat.

Procurorii explică şi de ce existenţa acestui grup a fost ascunsă sau negată în tot acest timp.

„Ascunderea existenţei, filozofiei şi acţiunilor acestui grup a fost justificată de filosovietismul componenţilor grupului, începând cu Iliescu Ion. Aducerea la cunoştinţa opiniei publice a preexistenţei unui grup civilo-militar pro-sovietic şi care a apărut în primplanul politico-militar al zilelor Revoluţiei, ar fi fost în contrast evident cu dorinţa exprimată de noua putere de a fi percepută ca fiind o reală emanaţie a mişcării revoluţionare din decembrie 1989. Mai mult, o devoalare a adevărului ar fi putut însemna pentru „grupul Iliescu” o periclitare privind preluarea şi păstrarea puterii în stat, dar şi legitimarea în faţa opiniei publice, fiind cunoscută atitudinea anti-sovietică a majorităţii opiniei publice din România”, se arată în documentul citat.

Sursa: stiripesurse.ro

Nou pachet social pentru românii cu venituri mici. „Eu cred că este obligatoriu, după ce vom vedea puterea de cumpărare”

Marcel Ciolacu, președintele PSD, a anunțat faptul că marți va avea loc o ședință a coaliției, infirmând existența unei tensiuni între partide, în contextul absenței acestuia la ceremoniile de luni dedicate Zilei Marinei Române.

Preşedintele PSD, Marcel Ciolacu a declarat, marţi, despre pregătirea unui nou pachet de măsuri pentru sprijinirea populaţiei, că este obligatoriu, după ce va fi analizată puterea de cumpărare, în urma datelor INS. Despre compensarea cu 50 de bani a preţului la combustibil, liderul PSD a spus că acest moment s-a intrat într-o zonă predictibilă şi nu crede că mai este oportun.

”Eu cred că este obligatoriu, după ce vom vedea puterea de cumpărare. Acum s-au cam reglat şi preţurile la combustibil, să vedem (..) componenta de la INS, o să vină tot energia aproape peste 50%, influenţa avută în coeficientul de inflaţie, care aţi văzut că s-a stopat şi chiar a scăzut, deci am intrat pe alt trend. Categoric, vor trebui luate şi alte măsuri”, a spus Ciolacu, precizând că important este trendul.

Liderul PSD a mai spus că influenţa în preţurile alimentelor se datorează şi secetei. ”Iarăşi este o emoţie, fiindcă totuşi mâncăm din producţia din primăvară, dar o să se regleze”, a mai spus el.

Despre păstrarea măsurii privind compensarea cu 50 de bani a preţului la carburanţi, Marcel Ciolacu a arătat că nu a avut această discuţie.

Întrebat dacă impactul aceste măsuri a fost unul bun, el a răspuns: ”A fost o măsură pe care a luat-o Guvernul, într-un moment nu neapărat de de scumpiri foarte mari, dar de emoţie”. ”În acest moment s-a intrat într-o zonă predictibilă şi eu nu cred că mai este oportună”, a spus el.

Preşedintele PSD, Marcel Ciolacu, afirmă că partidul susţine ”cu certitudine” o ”reglementare” a tarifelor la energie pentru consumatorii casnici şi pentru instituţiile publice, precum şcoli, spitale aflate în subordinea autorităţilor locale. El anunţă că PSD va face propuneri în acest sens în următoarea perioadă.

”Vom veni cu variantă într-o perioadă scurtă de timp. E o discuţie – dacă doriţi, nu am nicio problemă – e de ore. Suntem într-o situaţie creată de fostul Guvern de dreapta unde trebuie să găsim soluţiile cele mai bune. Sperăm să avem capacitatea de a veni. Există şi zona de reglementare, poate o semi-reglementare.

Cu certitudine, atât eu cât şi specialiştii Partidului Social Democrat dorim o reglementare în zona casnică şi nu numai; în zona administraţiei locale şi aici mă refer în primul şi în primul rând la spitale, şcoli, grădiniţe şi sistemul de încălzire”, a afirmat Marcel Ciolacu vineri, într-o conferinţă la Bistriţa, întrebat fiind care este varianta susţinută de PSD în ceea ce priveşte compensarea preţului la energie.

Sursa: romaniatv.ro

Cu fiecare sezon de înot, piscinele din fibră de sticlă devin din ce în ce mai populare. Încă de la debutul lor la sfârșitul anilor ’60, piscinele din fibră de sticlă au bulversat piața, oferind o alternativă mai „verde” la piscina tradițională.  Imaginează-ți o piscină care necesită jumătate din întreținerea piscinelor normale, se instalează mai repede și durează mai mult. Aceasta este, pe scurt, o piscină fibră de sticlă. În acest articol, răspundem la cele mai frecvente întrebări despre piscina fibră de sticlă și îți spunem tot ce trebuie să știi înainte de a cumpăra.

Ce este o piscină fibră de sticlă?

Piscinele din fibră de sticlă sunt „piscine dintr-o singură bucată”. Ele sunt pre-fabricate dintr-o matriță într-o fabrică și sunt expediate la locație.

Și, în caz că te întrebi, piscinele din fibră de sticlă nu sunt făcute doar din fibră de sticlă.

Piscina este compusă din mai multe straturi care adaugă rezistență și suport. Straturile fuzionează împreună pentru a forma o carcasă din fibră de sticlă rezistentă și flexibilă.

Piscinele din fibră de sticlă sunt disponibile într-o varietate de forme, de la dreptunghiuri și cercuri până la forme combinate cu scaune și trepte încorporate.

Ce întreținere are nevoie o piscină fibră de sticlă?

Dintre toate tipurile de piscină exterioară, piscinele din fibră de sticlă necesită cea mai puțină întreținere. Și cu o marjă mare.

Vorbim de mai puțin de jumătate din lucrările de întreținere pe care ar trebui să le faci pentru beton sau vinil.

Și totul se datorează acoperirii cu gel impermeabil de pe suprafața tuturor piscinelor din fibră de sticlă. Acest strat creează un strat neporos care face aproape imposibilă absorbția apei sau a substanțelor chimice – o problemă frecventă în cazul piscinelor din beton și vinil.

În plus, stratul de gel acționează, de asemenea, ca un scut împotriva algelor din piscină și a micro-deșeurilor. Deoarece este în mare parte neporos, este mai greu pentru contaminanți precum algele să se agațe de pereți și să se răspândească.

Concluzie: Cu o piscină din fibră de sticlă, nu trebuie să periați, să speli sau să adăugați substanțe chimice la fel de mult ca în cazul unei piscine din beton sau vinil.

Din ce sunt făcute piscinele din fibră de sticlă?

Piscinele din fibră de sticlă sunt alcătuite din 6 straturi diferite. Am menționat deja de câteva ori stratul de gel al piscinelor din fibră de sticlă. Și, deși este cu siguranță unul dintre cele mai proeminente straturi ale piscinei, există cel puțin încă 5 straturi în spatele acestuia. Și fiecare strat este realizat dintr-un material diferit care se combină cu celelalte pentru a forma carcasa piscinei.

Cât durează piscinele din fibră de sticlă?

Piscinele din fibră de sticlă durează mai mult de 30 de ani, cu ușurință.

Mai devreme am menționat că piscinele din fibră de sticlă au apărut abia în anii ’60. Ei bine, multe dintre aceste piscine sunt folosite și astăzi.

Desigur, în ciuda durității lor, o piscină de fibră de sticlă necesită o anumită întreținere. Deși nu trebuie să fie refăcută sau căptușită din nou, ea are nevoie de o înlocuire a stratului de gel la fiecare 15 ani.

Din fericire, acest lucru este incredibil de ieftin în comparație cu întreținerea necesară pentru piscinele din beton și vinil.

Și, din acest motiv, este ușor să păstrezi o piscină fibră de sticlă în familie timp de zeci de ani, deoarece necesită doar puțină întreținere pentru a-și face treaba.

Ce tip de piscină este cel mai puternic?

Piscinele din fibră de sticlă sunt cele mai durabile și mai rezistente la deteriorări.

Piscinele din beton arată frumos și pot lua o multitudine de forme. Dar sunt susceptibile la o problemă foarte supărătoare: fisurile. În cele din urmă, tencuiala de pe pereții unei piscine din beton va începe să se crape din cauza anilor de expunere la substanțe chimice, a mișcării solului și a uzurii generale.

Dar cu o piscină fibră de sticlă, nimic din toate acestea nu reprezintă o problemă. Și totul se datorează structurii lor unice cu 6 straturi pe care am menționat-o mai devreme.

Piscinele din fibră de sticlă sunt flexibile în comparație cu piscinele din beton și, din acest motiv, sunt aproape imune la crăpare. Orice fisuri care apar sunt doar fisuri de suprafață pe stratul de gel. Toate acestea sunt ieftin de reparat și, de obicei, apar doar la fiecare 10 ani sau cam așa ceva.

Și, deoarece stratul de gel al piscinelor din fibră de sticlă este, de asemenea, neporos, oferă mai multă protecție împotriva deteriorării chimice și a apei.