FOTO-VIDEO: Muzeul Naţional al Unirii Alba Iulia – „vârful de lance”al descoperirilor arheologice din România. Vezi exponatul lunii ianuarie şi află povestea lui

Exponatul lunii ianuarie este cel mai vechi obiect produs de om descoperit pe teritoriul judeţului Alba

Astăzi, începând cu ora 11.00, la Muzeul Unirii din Alba Iulia a fost prezentat exponatul lunii ianuarie. Aşa cum v-a obişnuit în 2012, şi în acest an Muzeul Unirii va aduce în fiecare lună, în faţa publicului, câte o piesă de rezistenţă din colecţiile muzeului. Exponatul acestei luni este un vârf de lance, un artefact cu o vechime de peste 40.000 de ani, fiind cel mai vechi obiect produs de om descoperit pe teritoriul judeţului Alba.

Vârful de lance a fost descoperit în anul 2009, la Pianu de Jos, în urma unor cercetări făcute de arheologii Muzeului Unirii, Ilie Lascu şi Cristinel Fântâneanu.

„Avem de-a face cu o unealtă paleolitică datată undeva,cu  aproximativ  50.000 -35.000 de ani înainte erei noastre. A fost descoperită în localitatea Pianu de Jos, în anul 2009. Această piesă a fost confecţionată iniţial pentru a fi folosită ca vârf de lance, de suliţă mai bine spus, iar apoi în urma unei deteriorări a fost folosită ca şi racloar, adică o piesă pentru răzuit blănuri. Piesa este realizată din opal şi  prin loviri repetate. De ce este atât de importantă? Locuirea umană în această perioadă paleolitică era destul de rară, şi a fost descoperită până acum în săpături arheologice efectuate în peşteri, ceea ce face ca această descoperire pe terasă să fie foarte importantă pentru cercetările ulterioare. Se doreşte realizarea unor fundaje arheologice pentru verificarea în zonă, să încercăm să identificăm existenţa unei aşezări paleolitice acolo”, a declarat arheologul Ilie Lascu.

CONTEXT
Descoperirile atribuite Pleistocenului din județul Alba, au un caracter fortuit și nu au fost verificate prin cercetări arheologice sistematice. Repertoriul descoperirilor paleolitice de pe cuprinsul județului Alba reține până în prezent 12 puncte, printre care: Aiudul de Sus, Ciumbrud, Colțești, Ormeniș, Presaca Ampoiului, Rahău, Sebeș, Sibișeni, Sohodol, Ungurei, Vălișoara și Alba Iulia. Din păcate, pe baza materialelor descoperite, nu se poate vorbi de o locuire umană atribuită paleoliticului, deoarece descoperirile de până acum constau numai din resturi fragmentare de paleofaună:Bison priscus, Mammuthus primigenius (fragmente de molari), oase de Ursus spelaeus, Rhinoceros tichorhinus, Elephas primigenius, Cervus capreolus, Sus scrofa, un fragment de maxilar de Cervus megaceros.
LOCALIZARE
Piesa supusă atenției a fost descoperită la Pianu de Jos în urma unor cercetări arheologice preventive în anul 2009, pe prima terasă a râului Pian, în punctul „Câmpu de Mijloc”. Precizăm că, asociat acestei piese nu au fost identificate alte materiale arheologice cu caracteristici similare, ea fiind descoperită la adâncimea de 2,2 m, într-un sol galben plasat imediat deasupra unui strat compact de pietriş.
MATERIA PRIMĂ
Rocă silicioasă, culoare brun-cafenie cu suprafață de alterare. Probabil opal.
DESCRIERE PIESĂ
Piesa, realizată (pe un suport probabil așchial) prin retușe bifaciale de tip en écaille, specifice racloarelor, asociate cu retușe și/sau desprinderi plate, acoperitoare neregulate, prezintă lustru mecanic accentuat, rezultat post-depozițional asociat cu alterări morfologice ulterioare accidentale.
Dimensiuni (în mm):
Lungimea (L): 83,004 mm
Lățimea max. (m): 52,02 mm
Grosimea maximă (e): 10,81 mm
Din punct de vedere morfometric, piesa poate fi considerată o bifacială plată, ovalară. Din punct de vedere funcțional, la nivel strict teoretic și doar extrapolând date furnizate de cercetări interdisciplinare din alte situri, se poate presupune o ultilizare asociată raclajului (apropiată de cele ale pieselor de tip racloir dublu bi-convex – susținută de retușele scurte marginale de uzură) sau ca armătură în cazul unor elemente ce puteau fi lansate (gen: suliță).
ÎNCADRARE CULTURAL-CRONOLOGICĂ
Tipologic, ea poate fi atribuită, cu titlul de ipoteză de lucru din cauza lipsei contextului stratigrafic și a rulajului, unui orizont cultural de factură/tradiție musteriană (sau aspect musteroid). La nivel regional, orizonturile musteriene sunt cunoscute în peșterile din Carpații Meridionali (Peștera Curată de la Nandru, jud. Hunedoara), unde, pe baza unor vârste radiocarbon se consideră că ar fi evoluat între aprox. 50.000 – 35.000 BP. Situații aproximativ similare au fost înregistrate în peșterile învecinate: Peștera Spurcată de la Nandru, Bordu Mare de la Ohaba Ponor (jud. Hunedoara) şi Peștera Cioclovina (com. Boșorod, jud. Hunedoara).
CONCLUZII
Piesa descoperită la Pianu de Jos reprezintă, până în acest moment, cel mai vechi artefact descoperit pe raza judeţului Alba. Evident, piesa descoperită la Pianu de Jos, prin caracterul descoperiri nu poate proba o locuire paleolitică în această zonă, ci doar are menirea, prin caracteristicile ei tipologice și morfometrice, să atragă atenția și să impună cercetări arheologice suplimentare în această regiune (asociat și cu descoperirile accidentale de materiale litice din zona Orăștie – Dealul Pemilor).

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI