FOTO VIDEO| Bărbatul din Alba care a cucerit al treilea cel mai mare vârf al Africii, în 2004, la 51 de ani

Bărbatul din Alba care a cucerit al treilea cel mai mare vârf al Africii, în 2004, la 51 de ani. O poveste despre camaraderie, la 5109 metri înălțime

Constantin Pralea, un bărbat din județul Alba, vorbește cu mândrie și entuziasm despre una dintre cele mai frumoase reușite ale vieții sale, performanța de a fi primul român care a cucerit al treilea cel mai mare vârf al Africii, în urmă cu 17 ani.

Originar din Preuțești, județul Neamț, și stabilit în Vințu de Jos din 1979, acesta a povestit, pentru ziarul „Unirea”, aventurile de care a avut parte în Uganda, alături de alți trei români.

 „Am pornit în anul 2004 împreună cu trei alpiniști din București, David Neacșu, care era șeful expediției și de asemenea unul dintre cei mai buni alpiniști ai țării noastre, Răzvan Mirea și Marian Curculescu. David a fost cel care mi-a propus să mergem în această expediție, iar eu am acceptat să merg cu el și prietenii săi”, a povestit Constantin Pralea.

Astfel, echipa de patru români a aterizat pe aeroportul din Kampala, în mijlocul unei țări care a fost martora unor confruntări acerbe între localnici, pentru a scrie istorie în sportul românesc.

Expediția nu a fost una fără costuri, suma necesară fiind destul de mare pentru mulți români de la acea vreme. „Călătoria ne-a costat în jur de 5000-6000 de dolari, dați din fondurile noastre proprii, a fost organizată de Ministerul de Interne al Ugandei și cel al Turismului. A trebuit să dăm fiecare câte 1000 de dolari/ascensiune, iar aceștia ne-au dat călăuze și un ranger, un soldat înarmat, pentru a ne proteja de animale sălbatice și rebeli”, a spus Constantin Pralea.

Odată ajunși în această țară, cu echipamentul adus de acasă și cu provizii strânse pentru urcare, echipa de exploratori și-a început drumul către Masivul Ruwenzori, cu un singur vârf în minte: Vârful Margherita de pe muntele Stanley, de 5109 m înălțime. Trecând prin satele africane, Constantin Pralea, alături de camarazii săi, a văzut cu ochii săi sărăcia lucie cu care se confrunta acea țară, de altfel foarte bogată în resurse. „Era o țară bananieră, în adevăratul sens, dar școala, de exemplu, era obligatorie pentru toți. Familiile primeau câte 12 dolari pentru a-și putea ține copiii la cursuri, iar aceasta era o sumă importantă, un muncitor ugandez câștigând, la acea vreme, 20 de dolari pe lună”, a povestit călătorul.

După ce au străbătut jungla deasă, împreună cu călăuzele și soldatul care îi proteja, aceștia au întâmpinat un alt obstacol natural: frigul greu de suportat de pe un astfel de munte semeț. În acest sens, Constantin Pralea povesteşte că „deși eram la Ecuator și vremea era tot timpul caldă și umedă, noi am dormit și la -26 de grade Celsius, în sacii noștri de dormit”.

Acestea nu au fost ultimele surprize pe care muntele i le-a oferit aventurierului. Odată ajunși în vârful său, cei trei camarazi ai săi i-au acordat onoarea de a face ultimii pași până la cel mai înalt punct, intrând astfel în istoria sportului nostru. Atunci avea vârsta de 51 de ani. „A fost un gest de prietenie din partea lor. Dintre ei, eu eram singurul care nu eram alpinist profesionist, iar acesta a fost un gest frumos”, a transmis Constantin Pralea.

După coborâre, situația a devenit una periculoasă pentru grupul de aventurieri, întrucât au fost sechestraţi timp de 36 de ore de rebeli, sub suspiciunea că ar fi avut o legătură cu conflictele din țara lor. „Ne-au luat pașapoartele și am trăit mâncând numai banane și bând apă. Marele nostru noroc a fost că un jurnalist român care lucra pentru un ziar străin ne-a recunoscut pașapoartele și i-a convins să ne dea drumul”, a spus Constantin.  

După toate aceste peripeții, grupul de alpiniști, împreună cu Constantin Pralea, a plecat înspre Kenia. „A fost o experiență nemaipomenită, care m-a învățat atât de multe. Pentru mine, de exemplu, sportul este un adevărat mod de viață, iar această călătorie a fost una dintre cele mai frumoase din viața mea”, a subliniat Constantin.

Astfel, Constantin Pralea, alături de camarazii săi, se poate mândri nu numai cu reușita sa deosebită în escaladarea unui munte, ci și cu o poveste frumoasă de viață, care ne vorbește tuturor despre camaraderie.

Iulian URSALEȘ

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI