FOTO: “Unirea, tu ești iubirea, pentru orașul Alba Iulia”! Răzvan Magda, suporterul „alb-negrilor” pentru care „Unirea” este totul!

În „Cealaltă Capitală”, într-un Stadion „Cetate” tot mai dărăpănat, s-a instaurat de câțiva ani un obicei: un adolescent vine, tăcut, își instalează bannerele „alb-negru” pe gard, ia loc în tribună și asistă la evoluțiile echipei locale Unirea Alba Iulia. Gruparea fanion a județului, ajunsă în anonimat, are, indiferent de vreme și vremuri, un reper fix: Răzvan Magda, un băiat de 18 ani, ce stă mereu alături de echipa sa dragă.

Și dacă atașamentul suporterilor din alte zone ale mapamondului cunoaște multiple și diverse modalități de manifestare, care mai de care mai extravagante: tatuaje, locuințe zugrăvite în culorile favoriților etc., Răzvan a ales să susțină necondiționat gruparea din orașul natal. Abia trece în clasa a XII-a la Colegiul Economic „Dionisie Pop Marțian” din Alba Iulia, pare timid, însă când vorbește despre Unirea, Alba Iulia și România, privirea i se luminează și explică ferm de ce e suporter fanatic și ce-l îndeamnă la asemenea sacrificii, în primul rând la nivelul timpului, dincolo de trăiri sau probleme materiale.

*A bifat 29 de localități!

Prezența pe „Cetate” este doar o părticică a „fenomenului” numit „Unirea” Alba Iulia pentru Răzvan al nostru. Are o agendă pe care a notat numele celor 29 de localități în care a ajuns în colindul său după uniriști, a învățat geografia județului din mers și continuă, în speranța că echipa atât de dragă îl va purta spre arene cu nocturne… A dat și cu piciorul în minge, la „Europa” Alba Iulia (antrenor Neluțu Popa) – 4 ani și „Unirea” Alba Iulia – un an (pregătit de Robert Sicoe), pasiunea pentru fotbal și stadioane fiindu-i insuflată de tată, ajungând la un an și două luni pe „Cetate”, la partida Unirea Alba Iulia – ISCT, scor 1-1, din Liga a 2-a. Nu a cunoscut „live” perioada de glorie a „alb-negrilor”, cele trei sezoane petrecute în elită (2003-2005, 2009-2010), când stadionul gemea de lume, dar „microbul” l-a prins irevocabil! „Unirea Alba Iulia este tot ce e mai bun în viața mea, o dragoste la prima vedere, greu de explicat în cuvinte. Pe «Cetate», în acești 4 ani, nu cred că am ratat mai mult de un meci, iar per ansamblu cred că am văzut în jur de 80 la sută dintre meciurile Unirii”, a mărturisit Răzvan.

*Bannere din bani proprii și cusute de mama

De prin 2012, când Unirea Alba Iulia s-a desființat, s-a aprins și mai tare… Când echipa a plecat de jos, din Liga a V-a, i-a fost mereu alături, în ultimii 4 ani, de la Stremț (prima deplasare, în martie 2015), la Gâmbaș, sau Livezile, acasă, în deplasare, la Galtiu sau Zlatna, meciuri oficiale sau amicale… A confecționat din resursele proprii, fără sprijin din partea nimănui, peste 30 de bannere în culorile atât de dragi, a cumpărat materiale, a inventat mesaje, ajutat fiind de mama sa, care i-a cusut pânzele. Primul confecționat îi rămâne mereu la suflet: „Unirea, tu ești iubirea, pentru orașul Alba Iulia”, iar cel mai recent reprezintă un tricolor inscripționat cu „Alba Iulia 1097” (spune că a găsit undeva ca fiind data primei atestări documentare). Pe unde îl duc drumurile fotbalului, dar și în diverse puncte din municipiul albaiulian, lipește stickere cu mesaje sugestive despre Unirea sau Alba Iulia (are acasă un dulap întreg tapetat cu asemenea mostre!).

*„Lupul singuratic” de Alba

Nu-l deranjează ipostaza în care se afișează pe stadioane, de genul „Lupul singuratic” (cum era acel suporter devenit celebru al Unirii Urziceni), solidar (Unirea Alba Iulia nu mai are de ani buni o galerie propriu-zisă), acceptă și privirile ironice, singurătatea betonului și merge înainte, indiferent de rezultat. „O să iubesc Unirea Alba Iulia până la sfârșitul vieții și încă o zi în plus”, spune Răzvan, care și peste două decenii se vede pe „Cetate”, dar la lumina reflectoarelor, cu alte bannere, firesc, și înconjurat de mult mai mulți suporteri. „Fotbalistic vorbind, în inima mea sunt două iubiri: Unirea Alba Iulia și Naționala României. Aș vrea, cât de repede, să văd un meci al  «tricolorilor», pentru că, până în prezent, nu am avut posibilitatea. Cu Unirea Alba Iulia este foarte simplu de explicat atașamentul, este echipa orașului în care m-am născut și mă călăuzesc după acel slogan din rândul suporterilor: «susține echipa locală»”, explică Răzvan, satisfăcut că a ales această cale.

Nu i-a prins pe Neluțu Popa și regretatul Iani Mitracu, dar l-au fermecat poveștile părintelui, și, mai aproape de prezent, se mândrește cu Nicușor Stanciu, Gicu Grozav sau Cipri Selagea. „Când stau singur în tribună, este normal să apară și un sentiment ciudat. Mă simt precum un lup care vânează singur, dar nu o să renunț niciodată. Sunt dezamăgit de alte persoane, suporterii de rezultat, care nu au mai venit la meciuri, mai ales după acel 0-7 cu «U» Cluj. O echipă o iubești în permanență, indiferent de scor și poziția din clasament”, a mai adăugat Răzvan. Trece la alt nivel al satisfacției de fan adevărat mai ales pe stadioane străine, când arborează însemnele „alb-negre” sau când favoriții înscriu. Cel mai bine s-a simțit pe „Cluj Arena”, în toamna trecută, în peluză, înconjurat de copiii uniriști din grupa lui Selagea și părinții acestora, având în față, la

dav

propriu, celebra galerie a „șepcilor roșii”, consacrată deja la capitolul atașament față de cea mai iubită vocală a Ardealului. Recunoaște că a și „călcat pe bec”, nemaiputându-și controla euforia, la un meci de la Teiuș, din Liga a IV-a, când a escaladat gardul și s-a trezit pe teren, între jucători, pentru a celebra golul înscris de Lăsconi.

Are și nemulțumiri, dar nădăjduiește că Unirea își va regăsi matca și va ajunge iar în vârf. „Trebuie să urce cât mai sus în fotbalul românesc, să reușească performanțe care să ne bucure pe noi, albaiulienii. Nu îmi place însă că autoritățile locale nu înțeleg ce înseamnă Unirea, o echipă cât toată istoria fotbalului albaiulian”, a menționat Răzvan.

*„Alba Iulia e numele și îl ridic până la cer!”

Adolescentul din Alba Iulia trăiește pe deplin momentul „România 100”, bucurându-se de acest an-simbol pentru România. „Unirea este Alba Iulia, iar Alba Iulia înseamnă unitate. Sunt «cel mai fericit dintre pământeni» că m-am născut la Alba Iulia și sunt aici, în An Centenar”, adaugă junele unirist, ce poartă un tricou ce simbolizează Marea Unire și la încheietura stângă o brățară tricoloră. Și acum să trecem la altă fațetă a „Unirii”, care pentru Răzvan nu reprezintă doar echipa de fotbal. Spune că Alba Iulia este, în opinia sa, orașul Unirii, iar Chișinăul – orașul re-Unirii. S-a implicat recent, cu tot sufletul, ajutând cu ce a putut, în Marșul Centenarului, ce a pornit din inima României, de curând, în 1 iulie, și visează că în 1 septembrie va fi în Moldova, la Chișinău, alături de frații de peste Prut, după ce va parcurge ultima etapă, Iași – Chișinău, rezumând simplu spiritul unionist: „Alba Iulia este România, noi trebuie să dăm exemplu. Alba Iulia e numele și îl ridic până la cer”.

Ne rămân întipărite în minte doar aceste cuvinte și încheiem încrezători dialogul. Dincolo de pilda de iubire necondiționată, una cu multe accente de modestie, pentru echipa de fotbal, practic ambasadoarea sportivă a urbei, înțelegi și altceva: că în România, așa cum e ea, mai există speranță, chiar dacă înăbușită de muuultul cenușiu al prezentului.

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI