FOTO: Un coif roman din perioada războaielor daco-romane, descoperit la Vinerea, exponatul lunii aprilie la Muzeul Național al Unirii Alba Iulia

Muzeul Naţional al Unirii Alba Iulia a prezentat, marți, exponatul lunii aprilie, un coif roman (galea) din perioada războaielor daco-romane (sec. II d.Hr.), descoperit la Vinerea (judeţul Alba).

Exponatul a intrat de curând în colecțiile muzeului albaiulian și constituie o raritate.

Coiful a fost descoperit în punctul Pochia de pe teritoriul satului Vinerea, care face parte din orașul Cugir, împreună cu o serie de alte piese de armament și echipament militar de origine romană. Întregul grup de artefacte a intrat în colecțiile Muzeului Național al Unirii din Alba Iulia în anul 2016, acestea fiind inițial supuse unui îndelungat și complex proces de restaurare.

Coiful este aproape complet, lipsind doar obrăzarul drept, precum și o mare parte din ornamentele de alamă. El a fost confecționat din tablă de fier, fiecare piesă componentă fiind realizată separat prin decupare și forjare la cald. Ornamentele din tablă de alamă (cunoscută în antichitate sub denumirea orichalcum) au fost fixate cu ajutorul unor nituri tot din alamă.

Coiful constă dintr-o calotă semisferică cu decupaje laterale pentru urechi, care a fost întărită cu două bare din fier aplatizate, încrucișate și fixate la capete cu ajutorul unor nituri. O apărătoare frontală de forma unei benzi semilunare a fost fixată cu nituri perpendicular pe partea din față a calotei, scopul său fiind de a apăra purtătorul de loviturile transversale la față. Deasupra acesteia, calota a fost decorată cu o pereche de ochi alungiți, foarte stilizați. În partea din spate a calotei se află apărătoarea de ceafă de formă relativ semilunară, decorată cu o linie vălurită. Doar obrăzarul stâng s-a păstrat, atașat de marginea calotei cu ajutorul unei balamale. Acesta are doi lobi laterali asimetrici și bordura marcată de o profilatură.

Niturile, orificiile și resturile de tablă din alamă indică locația inițială a unor elemente funcționale sau decorative care s-au pierdut: benzile de protecție a urechilor, bordurile decorative ale obrăzarelor și calotei, rozetele și butonii decorativi de pe obrăzare și lateralele calotei.

Din punct de vedere tipologic, coiful aparține tipului Weisenau, varianta Hebron (cunoscut și ca tipul Imperial Gallic, varianta G).

Primele variante de coifuri Weisenau au apărut la sfârșitul perioadei romane republicane ca un hibrid tehnologic și funcțional care a combinat diferite elemente ale coifurilor de tip Agen, Port și Novo mesto din Peninsula Italică și respectiv lumea celtică. Varianta de față a intrat în uzul armatei romane în perioada flaviană și a continuat să fie folosit cu mici modificări până în prima jumătate a secolului 2 p.Chr. O modificare importantă, care apare și la acest coif, este întărirea calotei cu două bare din fier încrucișate. Această modificare se pare că a apărut în urma conflictelor militare dintre daci și romani de la sfârșitul secolului 1 – începutul secolului 2 p.Chr., ca o modalitate suplimentară de apărare împotriva sabiei împotriva sabiei curbe a dacilor (falx).

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI