FOTO | Povestea lui Tiron Albani, unul dintre marii români care au înfăptuit Marea Unire de la Alba Iulia: Pagini de istorie trăite și relatate de unul din martorii și artizanii evenimentelor din 1 Decembrie 1918

Povestea lui Tiron Albani, unul dintre marii români care au înfăptuit Marea Unire de la Alba Iulia: Pagini de istorie trăite și relatate de unul din martorii și artizanii evenimentelor din 1 Decembrie 1918

Tiron Albani unul dintre românii care au contribuit masiv la înfăptuirea Marii Uniri de la Alba Iulia din 1 Decembrie 1918, s-a născut la 2 martie 1887 în Gârbova de Sus, comitatul Alba Inferior.

Tatăl lui, Albani Amos, a fost fiul preotului Albani Sebastian, pe care între anii 1853-1875 îl găsim în documentele vechi, preot la biserica unită din Gârbovița, comitatul Alba Inferior. Mama lui, Albani Istina, a fost fata moașei Cristea Mădălina din Gârbova de Sus. Albani Istina, mama scriitorului, a murit foarte tânără, la doar 23 de ani, lăsând orfani trei copii: Paraschiva, Maria și Chirion (Tiron), iar la scurt timp a murit și tatăl lui, Albani Amos.

Copilul Tiron Albani, întreținut doar de bunica lui, moașa Mădălina, a părăsit satul la o vârstă relativ fragedă, în căutare de lucru, pentru a se întreține singur. Numele de Tiron provine din Chirion, care era un nume frecvent întâlnit în Gârbova de Sus, iar derivația de Tiron o găsim explicată în documentele vechi din arhive.

Citește și: Marea Unire de la 1918, pagina sublimă a istoriei românești. CRONOLOGIE

În alfabetul chirilic nu exista grupul de litere „Chi” iar scrierea se făcea cu „T”. Găsim în documentele vechi numele preotului Chirion Popa (care a funcționat la Biserica din deal între anii 1853-1886), scris de către acesta cu litere chirilice, Tirion, în loc de Chirion, datorită faptului că alfabetul chirilic nu prevedea grupul de litere „chi”, iar pe parcurs, simplificându-se scrierea, s-a mai scos un „i” din denumirea numelui, pentru că pe vremea aceea scrierea nu era foarte pretențioasă, și astfel Chirion era scris Tirion sau Tiron, practic, era diminutivul numelui Chirion.

Datorită acestui fapt, pe Chirion Albani îl găsim în scrierile sale cu numele de Tiron Albani. Astfel un nume frecvent întâlnit în Gârbova de Sus, Chirion sau Tiron, devine un nume interesant, chiar ciudat pentru unii care suspectau pe Tiron Albani că, după nume, nu ar fi fost de naționalitate română, însă numele de Tiron, provenit din Chirion (chir însemnând domn, alfabetul chirilic = alfabet domnesc) era un nume românesc din Gârbova de Sus.

Tiron Albani a fost ziarist și scriitor. În cea mai mare parte a activității, Tiron Albani a fost redactor la Ziarul „ADEVĂRUL”, ziar prin care a făcut și convocarea Marii Adunări Naționale de la Alba Iulia din 1 Decembrie 1918. Pe plan literar, opera lui Tiron Albani formează următoarele volume: „Craiul munților”, Oradea, 1934, „Leul de la Șișești”, Oradea, 1936, „Douăzeci de ani de la Unire”, vol. I, Oradea, 1938, „Un petec de Asie în Europa”, Arad, 1941, „Atlantida”, Arad, 1945, „Memorii”, București, 1969, „Cum s-a făcut Unirea”, Alba Iulia 2012. A tradus din literatura maghiară un roman de Fekete Francisc.

Lider al mișcării social-democrate din Transilvania, Tiron Albani, împreună cu Ioan Flueraș și Iosif Jumanca, au fost cei care în ianuarie 1906 formau la Lugoj secția românească a Partidului Social-Democrat din Ungaria. Raportat la evenimentele din 1918, ei erau convinși că lupta de eliberare socială și lupta de eliberare națională sunt strâns legate, astfel că pentru înfăptuirea Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918, conducătorii socialiști au luat hotărârea de a conlucra cu Partidul Național Român pentru organizarea luptei naționale a românilor din Transilvania și Banat.

Tiron Albani făcea parte din Consiliul Național Român Central, format la data de 30 octombrie/12 noiembrie 1918 și constituit din reprezentanți ai Partidului Național Român și ai Partidului Social Democrat, care a preluat controlul Transilvaniei în acele zile. Cei șase reprezentanți ai Partidului Național Român erau: Theodor Mihaly, Vasile Goldiș, Aurel Vlad, Alexandru Vaida-Voevod, Ștefan Cicio-Pop, Aurel Lazăr iar cei șase ai Partidului Social Democrat erau: Ioan Flueraș, Basil Surdu, Iosif Renoiu, Tiron Albani, Enea Grapini, Iosif Jumanca. Aceștia au fost cei 12 Mari Români care au coordonat lupta pentru Marea Unire, fiind considerați făuritorii Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918, de la Alba Iulia.

Tiron Albani a fost delegat oficial la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia, în calitate de membru al Consiliului Național Român Central, și a participat la ședința din 30 noiembrie 1918, unde s-a stabilit textul final al Rezoluției Unirii, în cadrul căreia social-democrații au impus următoarea formulă: ”…decretează unirea acelor români și a tuturor teritoriilor locuite de dânșii cu România…”.

Ulterior, Consiliul Național Român Central a luat denumirea de Marele Sfat al Națiunii din Transilvania și Ungaria, iar la 9/22 noiembrie 1918, Consiliul Național Român Central a anunțat guvernul de la Budapesta că a preluat puterea deplină în Transilvania.

Trecându-se la preluarea puterii administrative și politice locale în Transilvania, s-a hotărât să se supună aprobării populare documentele unității naționale în cadrul unei mari adunări la Alba Iulia. Adunarea Națională de la Alba-Iulia a avut loc la 18 noiembrie/1 decembrie 1918. Ea a reunit peste 1228 delegați aleși și peste 100.000 de oameni veniți din toate colțurile Transilvaniei pentru a consfinți, în mod liber de orice constrângere, hotărârea de unire cu patria-mamă.
Adunarea a fost deschisă de Gheorghe Pop de Băsești, iar Vasile Goldiș a citit Rezoluția Adunării Naționale prin care s-a proclamat unirea „…acelor români și a tuturor teritoriilor locuite de dânșii cu România”. Rezoluția Unirii prevedea înfăptuirea unui regim democratic în România. A doua zi s-au ales organele provizorii ale puterii de stat – Marele Sfat Național care a jucat rol de for legislativ, condus de Gheorghe Pop de Băsești, și Consiliul Dirigent prezidat de Iuliu Maniu și format din 15 membri.

Actul de la Alba-Iulia a consfințit pe vecie, prin votul maselor, înfăptuirea Marii Uniri, în cadrul căruia un rol foarte important l-a avut Tiron Albani.

Manuscrisele rămase de la Tiron Albani, care formează cartea „Cum s-a făcut Unirea”, editată de Istina SIMA în anul 2012, sunt pagini de istorie trăită de un martor și un artizan al Marii Uniri, de aceea ele sunt de o importanță deosebită, redarea lor fiind mărturia autorului participant și unul dintre cei care au înfăptuit Marea Unire de la Alba Iulia din 1 Decembrie 1818.

Ca fiu al satului Gârbova de Sus, Tiron Albani descrie în aceste manuscrise participarea gârbovenilor la Adunarea Națională de la Alba Iulia. Sub acest aspect avem o descriere importantă a oamenilor satului din acea vreme.

Tiron Albani îi amintește pe Demeter Pop, Cotoară Ioan al Cantorului și pe Daisa Vasile – Vica (Albani îi spune Ceteanu deoarece tatăl lui Vasile Daisa, era din Cetea).

Oamenii satului pe care-i amintește Tiron Albani erau:

*Demeter Pop – care a fost fiul preotului Chirion Popa care făcea parte din familia celor șapte generații de preoți din tată-n fiu de la Biserica din Deal (astăzi monument istoric în ruină, sec. al XIII-lea, al XIV-lea). Demeter Pop avea formație de preot, însă nu a dorit să fie preot la altar deoarece, spunea el, nu poate să respecte canoanele preoțești, fiind un om mai dur, mai înjura, însă era un om destoinic, de aceea Demeter a îmbrățișat meseria de zidar și dulgher, întâlnindu-l ca meșter la construirea noii biserici în Gârbova de Sus (1896), la construirea bisericii din Măgina, ulterior fiind și pădurar. Deși a întrerupt șirul preoților de la biserica din Deal, el era foarte respectat de oamenii din sat, ca și când ar fi fost preot, iar oamenii i se adresau cu „baciu Demeter”. Tiron Albani îl respecta și îl admira foarte mult pe Demeter Pop, lucru care reiese din scrierile lui Tiron Albani.

*Cotoară Ioan (a lui Cantorul) – Tiron Albani îi spune Ioan Cantor. Surprinzător aici, Tiron Albani nu îl amintește pe învățătorul Cotoară Ștefan, fratele lui Cotoară Ioan, cei doi fiind fiii lui Cotoară Teodor – Cantorul ”cel bătrân” amintit în monografia bisericii. Organizatorii gârbovenilor pentru a participa la Adunarea Națională de la Alba Iulia din 1 Decembrie 1918 au fost preotul Maxa Vasilie împreună cu învățătorii Cirlea Nicolae și Cotoară Ștefan. Soarta a făcut ca învățătorul Cirlea Nicolae să moară de gripă spaniolă înainte cu câteva zile de a se fi plecat la Alba Iulia la Marea Unire, iar învățătorul Cotoară Ștefan să moară, bolnav de tuberculoză, după câteva luni de la Marea Unire, în iunie 1919.

*Daisa Vasile (Vica) – Ceteanu, despre care vorbește aici Tiron Albani, era vecinul lui pe care Albani îl stima și îl admira și despre care scrie mai pe larg în manuscrisele „Trandafiri în fund de vale”. Daisa Vasile împreună cu Popa Iosif, Sima Candin, Cotoară Saxon, Stâncel Ioan, Gligor Petru, Sima Șofron, Sima Mihăilă și Gîlea Chirion lui Mihăilă (scris din greșeală, Gâlcă) făceau parte din Gărzile Naționale Române din Ardeal conduse de Căpitanul Medrea Florian care au asigurat paza și ordinea publică la 1 Decembrie 1918 la Alba Iulia și au fost decorați cu medalia ”Ferdinand I” cu spade și panglică, conform Monitorului Oficial din 24 iulie 1940.

Delegația a fost formată din foarte mulți gârboveni care au participat la Marea Adunare de la Alba Iulia de la 1 Decembrie 1918.

Tiron Albani descrie în volumul „Cum s-a făcut Unirea” în amănunt evenimentele petrecute la Alba Iulia la 1 Decembrie 1918, care sunt pagini de istorie trăită de autor, de o mare importanță atât pentru istoria țării, cât și pentru istoria satului Gârbova de Sus, remarcat încă o dată prin omul de seamă al satului Tiron Albani, iar faptul că în Gârbova de Sus se vorbea și se scria atât de frumos românește chiar înainte de 1 Decembrie 1918, s-a datorat învățătorilor, preoților și celor care au condus comunitatea din acea vreme.

Istina SIMA – Prefață la cartea „Cum s-a făcut Unirea” – din manuscrisele lui Tiron ALBANI

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI