FOTO| Exponatul lunii octombrie la Muzeul Municipal „Ioan Raica” Sebeș: Acuarelă cu centrul istoric al orașului în anul 1820, semnată de Rudolf Pühringer 

FOTO| Exponatul lunii octombrie la Muzeul Municipal „Ioan Raica” Sebeș: Acuarelă cu centrul istoric al orașului în anul 1820, semnată de Rudolf Pühringer

Exponatul lunii octombrie la Muzeul Municipal „Ioan Raica” Sebeş este o acuarelă realizată de Rudolf Pühringer, în anul 1937, care reproduce o imagine mai veche, datând din 1820, a Pieţei Mari a orașului Sebeș. Imaginea surprinde aproape întregul areal al acesteia, scena fiind văzută de undeva din colțul de nord-vest al pieței, de la nivelul solului. Suprafața sa este delimitată spre sud, de șanțul inundat, traversat de podețe din lemn, dincolo de care începea trotuarul.

Chiar dacă nu pare a fi o zi de târg, piața este animată, fiind populată de câteva personaje, de etnii și cu statut social diferite, redate în diverse ipostaze. În prim-plan, de la stânga spre dreapta, sunt redate șase personaje. Primele două, bărbat și femeie, mătură acea parte a pieței. La picioarele femeii se află și o roabă, folosită, probabil, tot la curățenie.

În apropierea lor, un bărbat, orășean după port, cu pălărie și ținând în mână un baston, se plimbă liniștit. Ceva mai departe, două doamne, cu rochii lungi până la pământ și cu pălării, se îndreaptă discutând spre hala breslelor. În fața unei mici clădiri, situate, spre nord, în continuarea halei breslelor, atelierul tinichigiului Kandert, un bărbat, poate chiar proprietarul, fumează din pipă, sprijinindu-se de zid. În plan secund, undeva la marginea din stânga a compoziției, sunt redate două personaje, bărbat și femeie, îmbrăcate în port tradițional românesc, discutând, în picioare, în spatele unei căruțe cu coviltir, la care este înhămat un cal.

Nu departe de cei doi, aproape de fundal, ieșind de pe uliţa Petreştiului (actuala str. Bistrei), un alt țăran român conduce un car încărcat, tras de doi boi. În apropiere, în fața primului imobil, trece un hornar, ducând pe umăr o scară. În fața clădirii învecinate, prăvălie sau restaurant, un bărbat și o femeie, sași după port, par să-și aștepte clienții.

Undeva în apropierea centrului pieței, este redată o altă căruță cu coviltir, trasă de boi, ai cărei pasageri, probabil români, se află în apropiere, unul dintre ei șezând. În partea dreaptă, în apropierea halei breslelor, se află un grup de trei femei, în jurul a ceva ce pare a fi o tarabă, una dintre ele, cea cu umbreluță și însoțită de un câine, târguindu-se. În fundal, în apropierea unei alte prăvălii, un personaj își așteaptă clienții, iar în fața clădirii învecinate, sediu al garnizoanei Sebeșului la acea dată, trei soldați păzesc intrarea.

Fațadele clădirilor care mărginesc latura sudică a pieței au fost redate detaliat, putându-se observa atât elementele de decor arhitectural, cât și cromatica fațadelor. Acuarela demonstrează că imobilele din această parte a oraşului nu au suferit până în prezent decât transformări minore, vizând, în special, decorația, cu o singură excepție, cea a edificiului care, la acea dată, adăpostea garnizoana orașului. Această clădire a fost cumpărată, în anul 1861, de către exploratorul şi colecţionarul Franz Binder, care a renovat-o, înzestrând-o cu o nouă faţadă, de manieră eclectică.

Acuarela este semnată și datată în colțul din stânga, jos: „Pühringer 1937″. În subsolul tabloului, sub titlul imaginii pe care a reprodus-o, „Prospect des Groszen Platzes der Stadt Mühlbach in Siebenbürgen Ao 1820″, autorul consemnează numele proprietarilor imobilelor redate, din 1820 până în 1937, când a fost realizată acuarela.

Rudolf Ottokar Pühringer (1875-?) s-a născut în 28 aprilie 1875, la Praga, fiind fiul ofiţerului Maximilian Pühringer şi al Bertei, născută Schwanenbeck. Urmând exemplul tatălui său, a îmbrăţişat cariera militară, ajungând locotenent-colonel la Regimentul 8 de Geniu, împreună cu care s-a deplasat în nordul Ardealului în contextul lucrărilor la căile ferate de acolo. La 8 iunie 1907 s-a căsătorit cu Henriette Bauman, la Sebeş, unde s-a şi stabilit şi și împreună au avut patru copii. Fără a avea studii în domeniul artelor, a pictat, cu predilecţie, acuarele, fără a neglija însă şi alte tehnici (uleiul). Deşi se cunosc puţine lucrări ale sale („Castelul Kreuzenstein”, „Lacul şi Turnul Studentului”, ambele păstrate în colecţia Friedrich Mauksch), se poate afirma despre Rudolf Pühringer că este un artist atent la detalii, lucrările sale având, în prezent, o importantă valoare documentară.

*Drepturi de autor – Muzeul Municipal „Ioan Raica” Sebeș

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI