FOTO| Cum verifica Biroul S al Securităţii din Alba scrisorile românilor, în timpul regimului comunist

Scrisorile „duşmanilor comunismului“ erau atent verificate de cadrele de nădejde ale organului de represiune al regimului comunist.

Securiştii l-au avut în vizor, printre alţii, pe profesorul de desen din Alba care coresponda cu celebrul scriitor portughez Josė Saramango, care avea să primească premiul Nobel pentru Literatură în 1998.

Violarea secretului corespondenţei era una dintre preocupările de bază ale fostei securităţi comuniste. Exista un birou special ”S” în cadrul fiecărui Inspectorat Judeţean de Securitate, care avea rolul de a intercepta, citi şi cenzura corespondenţa.

O cercetare pe această temă privind situaţia din judeţul Alba a fost realizată de istoricul Liviu Zgârciu de la Muzeul Unirii. Activitatea de verificare a scrisorilor era desfăşurată de o unitate denumită Biroul Special „S“.

„Unitatea a devenit extrem de activă la sfârşitul anilor ’70. Un raport pe trimestrul I al anului 1980, consemna că activitatea sa se desfăşura în 4 centre urbane: Alba Iulia, Aiud, Sebeş şi Blaj. Unitatea era compusă din 12 securişti, dintre care 8 la Alba Iulia, 2 la Aiud şi câte unul la Sebeş şi Blaj“, afirmă Liviu Zgârciu.

Efectivul biroului special era format din 12 cadre, repartizate în cele patru localităţi, cele mai multe (8) fiind la Alba Iulia. Zilnic, locuitorii din judeţ expediau circa 85.000 de scrisori.

Pe lângă securişti mai existau şi un număr de 63 de colaboratori, surse şi informatori. Activitatea biroului se desfăşura în sediul oficiului PTTR (Poşta) din fiecare localitate. Securiştii aveau în vedere doar scrisorile primite sau expediate de persoanele aflate în atenţia Securităţii. În primele 3 luni ale anului 1980 nu mai puţin de 728 de persoane din judeţul Alba erau vizate de organele de securitate.

Colaboratori instuiţi şi verificaţi în fiecare lună

Biroul Special ”S” folosea un număr de 31 de colaboratori, care erau contactaţi zilnic pentru schimbul de material poştal şi o data pe lună pentru instruire, educare, verificare şi dirijare. În scrisorile interceptate se regăseau, în principal, stări de spirit şi comentarii ale oamenilor în legătură cu legi, decrete şi alte măsuri ale conducerii de partid şi de stat, dar şi referiri la probleme din cadrul cultelor religioase. „Persoanele cărora li se controla corespondenţa erau în atenţia organelor de securitate din motive legate fie de trecutul lor, fie fiindcă erau sub supraveghere informativă, sau fie doar pentru că erau în relaţii de corespondeţă cu străini“, a completat istoricul.

Printre cei aflaţi în atenţia Securităţii erau Nicolae Haţegan şi Ioan Oargă, foşti deţinuţi politici, care au încercat să adere în 1949 la grupul de partizani condus în Munţii Apuseni de maiorul Dabija. De o atenţie asemănătoare se bucura şi profesorul de desen Alexandru Rădulescu, care în 1989 a întreţinut o corespondenţă cu celebrul scriitor portughez Josė Saramango, cel care avea să primească premiul Nobel pentru Literatură în anul 1998. „Scrisorile trimise şi primite de profesorul Alexandru Rădulescu, scrise în limba franceză, au fost deschise de Securitate şi analizate atent pentru a nu conţine referiri defăimătoare la adresa regimului politic din România. De abia după aceea erau reintroduse în circuitul poştal“, a mai spus Liviu Zgârciu.

Preot greco-catolic urmărit de securişti

Colegiul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a publicat conţinutul unor scrisori care au fost cenzurate de către securişti, respectiv au fost oprite de a ajunge la destinatari pentru că aveau ameninţări la adresa conducătorilor şi a orânduirii socialiste. Anchetaţi, cei mai mulţi spuneau că scriau acele scrisori ca urmare a greutăţilor pe care le aveau în ceea ce priveşte obţinerea de alimente şi alte bunuri necesare traiului zilnic.

O scrisoare fotocopiată şi analizată a aparţinut unui preot greco-catolic care i-a scris unui ierarh de la Turda. Spune că împreună cu un coleg a vizitat de mai multe ori un episcop de la Lugoj de la care au primit ”lucrări de valoare”. Acesta relatează şi cum au fost urmăriţi de securiţi: ”Un cadru militar ne-a observant, nu ştiu precis dar am fost chemaţi la ofişerul de la Contra-informaţii unde a trebuit să dăm nişe declaraţii. Rezultatul… sîntem ţinuţi mereu sus supravegherea D.S.-ului. Nu vă pot spune ce atmosferă penibilă ne-au creat în perioada Marelui Post, dar şi de Sfintele Paşti”.

Printre documentele desecretizate se află şi rapoarte ale Securităţii judeţene.

”Organele informative-operative au cerut pentru interceptare pe trimestrul I un număr de 728 de elemente pentru care au fost interceptate 8.629 scrisori. Din aceste materiale au fost extrase 248 note. Controlul corespondenţei este organizat pe linii de muncă şi medii, permiţând lucrătorilor compartimentului să stăpânească mai bine sectorul de activitate şi să aibă continuitate în munca.

Materialele semnalate de Biroul Special S au contribuit la prevenirea comiterii unor acte antisocale, la cunoaşterea preocupărilor şi intenţiilor elementelor aflate în atenţia organelor de securitate, la descoperirea unor noi elemente necunoscute de organele de securitate şi miliţie cu probleme ce fac obeictul muncii organelor Ministerului de Interne”, se precizează în raportul din 5 aprilie 1980, realizat la nivelul Biroului Special ”S” din Alba Iulia.

Scrisorile erau desigiiate, iar dacă se descoperea ceva suspect persoana respectivă era chemată la Securitate şi i se solicitau explicaţii. Dacă nu existau referiri la lucruri considerate duşmănoase, scrisoarea era sigilată şi trimisă spre destinaţie.

Când erau interceptate scrisori care puneau probleme, exista şi o informare către Comitetul Judeţean al PCR în care se relata şi modul cum a fost rezolvată problema. O astfel de informare a fost realizată în legătură cu scrisoarea trimisă de un şef de echipă care era membru PCR.

”În procesul anchetării, sus-numitul a recunoscut că este autorul scrisorii respective manifestându-şi regretul că a întreprins asemenea acţiune care ar putea să se soldeze cu excluderea sa din rîndurile PCR. A motivate că a trimis această scrisoare, datorită unor greutăţi pe care le-a întîmpinat cu privire la aprovizonarea cu alimente a muncitorilor din echipa pe care o conducea la construirea drumului forestier din Dealul Crişului”, se afirmă în informarea din 16 iunie 1982, semnată de şeful Securităţii Alba, col. Florian Brihac.

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI