FOTO| Crăciun de poveste într-o mănăstire din Alba: Un colț de Rai! Sărbătorile acolo sunt rupte dintr-o poveste frumoasă petrecută acum 2000 de ani

Crăciunul la mănăstirea Oașa înseamnă bucurie, trăire religioasă profundă, rugăciuni, dar și empatie, veselie și muzică și bucate alese din belșug. Mărturie stă o postare pe pagina de Facebook a mănăstirii, iar imaginile sunt cu totul emoționante.

Mănăstirea Oașa din județul Alba este o oază de bucurie pentru cei care ajung să o cunoască. Imagini realizate de Crăciun dezvăluie o atmosferă impresionantă, cu o comuniune greu de cuprins în cuvinte, dar ușor de văzut în priviri.

Preoți și călugări, alături de tineri și bătrâni, bărbați și femei, muzicieni și privitori împreună contribuie la un spectacol inedit și cu totul aparte. Mese lungi întinse cu mâncăruri dintre cele mai diverse, lumânări care dau senzația întoarcerii în timp cu sute de ani și fețe zâmbitoare, toate acestea au fost surprinse în câteva zeci de fotografii, iar reacțiile internauților au fost pe măsură.

Mii de aprecieri și de distribuiri și 180 de comentarii au viralizat curând postarea.

„Mi-aș dori ca măcar copiii mei să ajungă în acest colț de Rai cândva!”, a scris cineva. „Adevărate tradiții! Chiar Raiul pe pământ! Nu te mai saturi să privești aceste „tablouri” rupte parcă din frumusețea cerescă”, a punctat altcineva. „Am fost, mi-a plăcut foarte mult. Am simțit liniște și pace. Mulțumesc bunului Dumnezeu! Crăciun fericit să avem!”, a completat un alt internaut.

Citește și: FOTO, VIDEO| Mănăstirea Oașa, refugiul sufletesc într-un loc mirific, mărginită de brazi falnici, cu vedere spre cer și priveliștea unui lac care taie respirația

„Mănăstirea Oașa… cu siguranță un colț de Rai. Am fost de câteva ori și pot să spun cu mâna pe inimă că tot ce este acolo e Dumnezeiesc. Nu se poate cuprinde în cuvinte Mi-e dor să mă întorc” și „Doamne, cât de frumos! Cu siguranță sărbătorile acolo pe plaiurile mănăstirii sunt rupte dintr-o poveste frumoasă de Crăciun petrecută acum 2000 de ani, având aceeași bucurie și semnificație! Să aveți sărbători cu bucurii și sănătate!”, au fost doar câteva dintre comentariile la această postare.

Cum se ajunge la mănăstire

Mănăstirea Oașa are o pagină de internet completă, cu informații utile, inclusiv despre situarea și despre felul în care se poate ajunge acolo.

Situată în județul Alba la 70 de kilometri de Sebeș și la 57 kilometri față de Petroșani este una izolată. Cel mai apropiat sat, Tău Bistra, aparținând de comuna Șugag, se află la o distanță de peste 40 kilometri.

„Oașa este experiență, este trăire, viață, relație interpersonală. Mănăstirea Oașa se cere înțeleasă mai degrabă cu sufletul decât cu rațiunea, mai degrabă cu trăirea decât cu gândirea. Cei care trec pe la Mănăstirea Oașa povestesc despre o experiență de viață, nicidecum de simpla dobândire a unor cunoștințe religioase“, se arată pe pagina de Facebook a mănăstirii.

Călugării povestesc cum s-a format obștea de la Oașa, Alba

„Noi, comunitatea, ne-am constituit în anul 1994, la inițiativa unui grup de absolvenți din Centrul Universitar Timișoara, adunați în jurul părintelui Arhimandrit Iustin Miron, cel care prin entuziasmul său a fost și a rămas sufletul acestei obști. Ea a început cu un nucleu de patru viețuitori și astăzi numără cincizeci, împărțiți între Oașa și Găbud. Ascultarea de stareț este îndeplinită din 2017 de Părintele Protosinghel Silvan Cablea.

Totul a pornit dintr-un sentiment profund de prietenie și nimic nu s-a schimbat până astăzi. Doar atât că, în jurul acestui sentiment care s-a perpetuat în timp, s-au adăugat an de an, noi generații de absolvenți și tineri.

Prima impresie a celor ce vin în mănăstire este aceea de solidaritate, care te face să ai sentimentul de apartenență la o familie; o apartenență asumată, nu una rezultată din rudenii. Acest nucleu de unitate familială a atras ca un magnet și mulți mireni, care au intrat într-o relație specială cu noi, lărgind și mai mult această familie.

Până acum s-au perindat pe la mănăstire zeci de mii de tineri. Acest „asediu” se cerea ordonat, fapt pentru care am organizat cele treisprezece tabere studențești anuale. Mai mult, aproape la fiecare sfârșit de săptămână obștea este depășită numeric de câteva ori de numărul tinerilor prezenți. Cândva am fost și noi studenți, de aceea le înțelegem demersul spre înălțime iar comunicarea cu ei se realizează firesc. Această legătură cu tinerii, care de la un moment dat a devenit – fără să o fi căutat – o emblemă a Oașei, este pentru noi și o provocare: de a studia mai intens, de a înțelege mai profund și de a iubi mai mult.

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI