Epidemia de rujeolă: Ce trebuie să ştiţi despre VACCINUL ROR, împotriva rujeolei, oreionului și rubeolei

Rujeola, oreionul şi rubeola sunt boli comune, deosebit de infecţioase şi care pot genera complicaţii severe, inclusiv meningită, inflamarea creierului (encefalită) şi surzenie. ROR este un vaccin combinat care protejează împotriva rujeolei, oreionului şi rubeolei. Fiecare dintre vaccinurile separate a fost introdus în practică medicală încă din 1960, iar varianta lor combinată a fost autorizată spre administrare din anul 1971.

Vaccinul ROR conţine variante atenuante de viruşi vii de rujeolă, oreion şi rubeolă. Vaccinul funcţionează prin a provoca sistemul imunitar al organismului să producă anticorpi împotriva acestor trei boli ale copilăriei. În momentul în care persoană căreia i s-a administrat vaccinul vine în contact cu virusul, organismul sau îl va recunoaşte imediat şi va produce anticorpi pentru a lupta împotriva lui.

Rujeolă (pojarul) poate fi fatală şi cauzează simptome care includ:

infecţii ale urechii
diaree
bronşite
convulsii
leziuni cerebrale
Periodic există alerte de epidemii de rujeolă, inclusiv în ţară noastră.

Oreionul poate cauza meningite virale la copii, precum şi simptome ca:

surzenie temporară
pierderea sarcinii
pancreatită (inflamarea pancreasului)
inflamarea şi dureri testiculare (la bărbaţi)

Rubeolă cauzează:

artrită (încheieturi dureroase)
encefalită (inflamarea creierului)

Citește și Epidemie de rujeolă în România, anunțată de Ministerul Sănătății. Trei cazuri înregistrate până acum în județul Alba. Lista cu cele mai afectate zone din țară

Rubeola afectează bebeluşii din pântecul mamei expuse la virus, putând duce la pierderea sarcinii. O femeie care face rubeolă în timpul sarcinii poate avea un copil cu sindrom rubeolic congenital, care este cauza unei surzenii parţiale, orbirii sau leziunilor cerebrale sau la nivelul inimii.

Toţi aceşti viruşi se răspândesc pe calea aerului, o persoană infectându-se stand lângă cineva care prezintă virusul.

Când şi cum se administrează vaccinul ROR?

Prima doză de vaccin ROR se administrează copiilor că parte din programul naţional obligatoriu de vaccinare în intervalul de vârstă 12-15 luni. Cea de-a două doză se administrează la începerea şcolii, de obicei la 7 ani, deşi poate fi realizată chiar şi la 3 luni de la prima imunizare. În jur de 5-10% dintre copii nu sunt complet imuni ROR după prima doză de vaccin, acesta fiind motivul pentru care este necesară şi ce-a de-a două doză, în urmă căreia rămân aprox. 1% din copii parţial imuni împotriva celor 3 boli ale copilăriei. Dacă o persoană a omis vaccinarea, ambele doze pot fi făcute oricând după vârstă de 7 ani, spatiate la 1 an diferenţa.

Câteodată, vaccinul ROR se poate administra mai devreme de împlinirea vârstei de 1 an şi anume:

când copilul a fost expus virusului rujeolei (pojarului)
în cazul epidemiilor de pojar, lucru valabil şi pentru adulţi, întrucât anticorpii se dezvoltă mai repede în urmă vaccinării decât în cazul infectării pe cale naturală. Adulţii deja imunizaţi de 2 ori nu prezintă niciun risc în efectuarea unei a 3-a doze de vaccin (de exemplu dacă nu se cunoaşte istoricul medical al pacientului).
când plecaţi din ţară într-o zonă cu incidenţa mare a rujeolei

Cum se administrează vaccinul?

Vaccinul se injectează printr-o singură injecţie, subcutanat, adică sub pielea (şi nu în muşchiul) coapsei sau braţului.

Gravidele care prezintă anticorpi insuficienţi împotriva rubeolei şi plănuiesc să rămână însărcinate, vor trebui vaccinate ROR, mai ales dacă nu au făcut-o în timpul campaniilor şcolare. Femeia va evita să rămână însărcinată în prima luna de la administrarea vaccinului. Cele care au rămas însărcinate şi descoperă în timpul sarcinii că au imunitate scăzută împotriva rubeolei, pot fi vaccinate după naşterea copilului, de obicei la controlul de 6 săptămâni.

Vaccinul nu se administrează în următoarele situaţii:

sarcină şi alăptare
au fost administrate injecţii cu imunoglobulină (anticorpi pentru lupta împotriva infecţiilor) sau alt compus de sânge în ultimele 3 luni
reacţie adversă severe la neomicină (antibiotic) sau gelatină
persoană are un sistem imunitar slăbit
copilul este foarte bolnav (copilul va fi supus unui control medical riguros înainte de efectuarea vaccinului, iar la cei bolnavi sau cu febra se va amână vaccinarea până la însănătoşire).

Vaccinurile singulare

Vaccinul singular nu se administrează în mod normal, ca rutină medicală, în ţara noastră, din cauza riscului de a avea mai puţini copii care să primească toate dozele necesare, crescând numărul îmbolnăviţilor de rujeolă, oreion sau rubeolă. De asemenea, întârzierea inerentă în cazul administrării a şase doze de vaccin creşte şi volumul de muncă al angajaţilor din serviciile de sănătate şi al timpului petrecut de părinte pentru a rezolva această problema, scrie mamele.ro.

Efecte secundare vaccin ROR

Consultaţia amănunţită este obligatorie înainte de vaccinare

De regulă, vaccinarea ROR nu prezintă efecte secundare pentru majoritatea copiilor vaccinaţi, însă unii dintre ei pot acuză o uşoară durere şi roşeaţa la locul injectiei şi chiar febra. Dintre efectele secundare uşoare şi moderate amintim:

febra (1 din 6 copii)
iritaţia (1 în 20 copii)
inflamarea ganglionilor (rar)
epilepsia (1 în 3000 cazuri)
articulaţii dureroase (1 din 4, mai ales femei tinere)
scăderea numărului de trombocite/ sângerare ( 1 din 30.000)

Deoarece este vorba de 3 vaccine separate, pot apărea mai multe efecte secundare la intervale diferite de timp, însă acestea sunt de obicei uşoare, mult mai puţin supărătoare decât posibilele complicaţii pe care una din cele trei boli le-ar putea provoca.

Efectele secundare includ:

o formă uşoară de rujeolă (pojar) care poate dura 2-3 zile: iritatie, febra, lipsa apetitului şi stare de sănătate proastă
o formă uşoară de oreion care poate dura 1-2 zile: inflamarea ganglionilor

În cazuri rare este posibilă apariţia unei iritaţii sau a unor pete că nişte vânătăi la câteva săptămâni de la vaccinare.

CONTROVERSE legate de vaccinul ROR: autism

VACCINUL ROR. Vaccinul ROR (rujeolă, oreion, rubeolă) a fost și încă mai este obiectul a numeroase controverse privind o posibilă legătură între imunizarea antiruejolă, oreion și rubeolă și dezvoltarea autismului. Controversa a plecat de la un studiu retras ulterior, care nota anumite conexiuni, însă mii de studii ulterioare, realizate de organisme medicale de prestigiu au infirmat existența vreunei cauzalități. Puteți citi mai multe despre acest subiect în articolul Vaccinarea și autismul.

Vaccinul pentru oreion a început să fie distribuit din 1967, pe când cel antirubeolic, în 1969. Din 1975, aceste trei vaccinuri au început să fie administrate împreună, intracutanat. (40, 41, 42 )

Vaccinul ROR este lipsit, în proporție de 80% de efecte adverse, iar atunci când apar sunt similare altor vaccinuri: febră ușoară, înroșire și durere locală, umflaturi minore ale locului unde a fost injectat vaccinul, dar și a încheieturilor. Uneori se poate întâmpla ca vaccinul să fie urmat de o formă foarte ușoară a vreuneia din boli, ca răspuns la procesul de imunizare.

Extrem de rar, într-un caz raportat la 10.000, copiii pot manifesta reacții precum pierderea cunoștinței, comă, dificultăți ale respirației, presiune scăzută a sângelui, în timp ce un un copil dintr-un milion vaccinați dezvoltă encefalită.
Studiile și monitorizările nu au raportat însă niciun caz de deces, niciodată. (41)

Vaccinarea ROR la adulți

Deși este considerat a fi un vaccin pentru copii, aflați că ROR-ul se recomandă a fi administrat și anumitor categorii de adulți, pentru că adesea, rujeola, oreionul sau rubeola sunt dezvoltate la maturitate, cauzând complicații serioase. Adulții care nu au fost imunizați în copilărie cu vaccinul ROR (în special persoanele născute înainte de 1956) și nici nu au făcut boala în trecut sunt expuși riscul de o contacta oricând. Astfel, vaccinul ROR se poate administra adulților într-una sau două doze, după caz, între vârstele 19 și 55 de ani.

E recomandat ca imunizarea împotriva acestor trei boli (rujeolă, oreion, rubeolă) care sunt aparent doar „boli ale copiilor” să fie luată în serios: la vârsta adultă, oreionul poate cauza umflarea ovarelor sau a testiculelor, pe când rubeola poate să stea la baza unor avorturi, nașteri premature sau a unor copii cu malformații.
În grupele de risc pentru cele trei boli intra și persoanele care lucrează în branșa medicală, dar și persoanele care locuiesc la comun (studenți la cămin, militari ș.a.)

Vaccinul trebuie să fie evitat de persoanele alergice la componentele sale, de persoanele cu o imunitate scăzută sau compromisă, de cele care fac transfuzii, cât și de femeile însărcinate ori care încearcă să conceapă un copil.

Rujeola (pojarul)

Rujeola este cauzată de un virus care face parte din familia Paramyxovirus, care odată introdus în organism se localizează la nivelul celulelor din zona gâtului și a plămânilor. Transmiterea se realizează foarte ușor prin contactul direct cu secrețiile nazale sau orale ale unei persoane bolnave, răspândidu-se cu ușurință prin strănut sau tuse, dar se poate produce chiar și respirând același aer cu un bolnav. (38, 39)
Deși vaccinul ROR are o largă răspândire, ajungând în 2011 la 84% dintre copiii sub un an, rujeola continuă să rămână una dintre bolile care produc cele mai multe decese anual, în rândul copiilor.

Progresele înregistrate de la răspândirea în masă a vaccinului sunt importante: 158.000 de morți în 2011 față de 2,6 milioane în 1980.

Totuși, tot în 2011, OMS constata 430 de morți cauzate de pojar în fiecare zi, cele mai multe din cazuri înregistrându-se în țări subdezvoltate, cu o igienă precară, cu o rată mică a vaccinării și cu o imunitate slăbită de alte boli. Chiar dacă în țările civilizate riscul de a contacta pojar este minim, riscul există încă din perspectiva liberei circulații în țări în care virusul încă se manifestă violent.

În România, au fost confirmate, în anul 2010, conform Centrului Național de Supraveghere și control al Bolilor Transmisibile, un număr de 193 de cazuri de rujeolă și un deces, constatându-se o pantă ascendentă, cu 22% mai mare ca în anul precedent.  Biroul european al Organizației Mondiale a Sănătății și-a propus ca până în 2015 să ajungă să declare eradicată această boală, obiectiv realizabil numai printr-o vaccinare susținută.

Simptomele rujeolei se instalează de obicei la 10 zile de la expunerea la virus și în primă fază se manifestă printr-o febră puternică, ce poate dura până la patru zile, alături de tuse, ochi umezi și înroșiți. După câteva zile, se constată, la nivelul feței și al gâtului o erupție care se va răspândi destul de repede și la mâini și picioare.

Când boala se manifestă la copiii sub cinci ani, ori la adulții de peste 20 de ani, pot apărea numeroase complicații, precum: diaree, dessihdratare, infecții ale urechilor, encefalită, orbire, pneumonie. Complicațiile pot fi prevenite într-o anume măsură prin odihna la pat, izolarea socială pe durata erupției, administrarea de fluide și de suplimente de vitamina A, în cazul căreia s-a demonstrat că poate reduce rata mortalitații în cazurile de rubeolă chiar cu 50%.

Partea bună, dacă e cazul să ne raportăm astfel, este aceea că odată dezvoltată boala, suntem protejați pentru restul vieții, organismul dezvoltând imunitatea necesară.

Oreionul

Oreionul, numit și „parotidită epidemică”, este o boală infecțioasă care se răspândește printr-un virus din familia Rubulavirusurilor.

Deși mai puțin contagios decât rujeola, oreionul se transmite cu ușurință pe calea aerului, prin inhalarea aerului sau a stropilor de saliva ai unei persoane bolnave, expulzți prin tuse sau prin strănut. De asemenea, virusul se poate transmite și prin atingerea suprafețelor contaminate ( atinse anterior de secreții ale persoanei bolnave) și ulterior, a nasului sau a gurii. Perioada din an în care oreionul se răspândește cel mai ușor este cea din ultimele luni de iarnă și primele luni de primăvară.

Perioada de incubare a virusului care cauzează oreionul variază între 16 și 25 de zile, iar simptomele care apar după trecerea acestu interval de la contactarea virusului sunt ușoare, similare cu cele ale unei răceli: febră, dureri de cap, lipsa poftei de mâncare. O treime din bolnavii de oreion pot acuza o senzație de încleștare și rigidate în zona feței, din cauza umflării glandelor parotide, situate între maxilar și ureche. Există însă și cazuri când oreionul este asimptomatic, persoana în cauză neprezentând niciun indiciu al îmbolnăvirii.

Boala este diagnosticată atât prin observații clinice, cel mai clar indiciu fiind umflarea parotidelor, cât și prin teste de laborator care să confirme îmbolnăvirea. În cazul în care pacientul este diagnosticat pozitiv, e recomandată odihna, administrarea de fluide, pentru a preveni deshidratarea și izolarea de colectivitate, pentru a preveni răspândirea.

Atunci când boala se instalează în copilărie, urmările sunt mici. Aproximativ 15% dintre cei infectați cu virusul cauzator de oreion dezvoltă meningită, dar se bucură de o recuperare ușoară, fără repercursiuni pe termen lung.

Cazurile de pierdere a auzului înregistrate ca urmare a îmbolnăvirii de oreion sunt rare, dar totuși demne de luat în calcul în decizia de a ne proteja de această boală : unul la 20.000 de bolnavi. Oreionul pune probleme atunci când este contactat la maturitate, în special pentru bărbați, dar și pentru femeile însărcinate.

Rubeola

Rubeola se răspândește prin intermediul unui virus din clasa Rubivirusurilor. Din cauza asemănărilor dintre manifestări, rubeola mai poartă denumirea de „rujeolă germană”, deși cele două virusuri care cauzează aceste boli nu au nicio legătură.

Rubeola se transmite în același mod ca și oreionul și rujeola, adică pe calea aerului, prin tuse, strănut sau contact direct cu secrețiile nazale și bucale ale unei persoane infectate. Cele mai afectate categorii de persoane sunt copiii, de aceea nu este de mirare că vaccinul ROR este strict recomandat. Rubeola mai afectează într-un număr semnificativ și femeile însărcinate, care odată infectate cu oreion, transmit în 80% din cazuri infecția la făt, astfel că pot avorta sau naște copii cu malformații, suferind de Sindromul Rubeolei Congenitale (CRS). Anual, potrivit Organizației Mondiale a Sănătății, se nasc peste 110.000 de copii cu acest sindrom.

Sindromul Rubeolei Congenitale provoacă probleme grave, precum invalidități, probleme cardiace, autism, diabet, probleme ale glandei tiroide, afecțiuni oculare. CRS se întâlnește de regulă în zonele cu programe de imunizare defectuoase ori inconsistente, precum Africa sau Asia de Sud-Est, sindromul fiind aproape eradicat în zonele dezvoltate ale lumii, potrivit romedic.ro.

În 2010, OMS raporta un număr de 75000 de cazuri de rubeolă la nivel global, țările cel mai afectate fiind China, Bosnia și Herțegovina, Bangladesh, Polonia și Ucraina. Analizând parcursul bolii de-a lungul deceniilor, se observă o scădere extraordinară a cazurilor de rubeolă de la apariția vaccinului împotriva acestei boli și până în prezent.

În România, rubeola este relativ departe de a fi declarată dispărută. Din 2003 până în 2011, Centrul Național de Supraveghere și Control al Bolilor Transmisibile semnala o scădere a cazurilor de rubeolă, însă din 2012 acestea au început din nou să crească. Astfel, într-un interval de un an, au fost semnalate peste 20000 de cazuri, din care aproximativ 6000 au fost confirmate, dintre care 119 gravide. Interesant de știut este că dintre cei afectați, doar 2% fuseseră vaccinați anterior.

Simptomele rubeolei apar după aproximativ două sau trei săptămâni de la venirea în contact cu virusul și se manifestă prin grețuri, febră ușoară, conjunctivită și, în aproape 80% din cazuri, o erupție (pete de culoare roz sau roșie) care durează până la trei zile și afectează fața, gâtul și, treptat, restul corpului. De asemenea, o manifestare tipică a rubeolei este umflarea glandelor limfatice, plasate între gît și urechi.

Statele europene membre ale Organizației Mondiale a Sănătății intenționează, prin continuarea ritmului de vaccinări ROR, să elimine rubeola din spațiul european.

Sursa Realitatea.net.

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI