Cum este România?

    „Hai cu toţii măi băieţi, puneţi mâna pe lopeţi!” este un slogan la modă în perioada de iarnă polară pe care o traversează România. În orice altă parte a planetei te-ai afla şi oricât de mare ar fi ipocrizia străinilor, n-ai cum să nu iei în mod serios întrebarea: „Cum este România?” Episodul din Vrancea, acolo unde Gigi Becali a deszăpezit de zor, este mai mult decât grăitor, dar, din păcate, intraductibil. Cum e România? În ţara asta s-au uşchit într-o singură zi 20 de lopeţi, exact în judeţul baronului Marian Oprişan! Culmea este că, cei care le-au subtilizat (suntem un popor subtil, trebuie să recunoaştem!) nu le vor folosi niciodată pentru a râni zăpada, le vor vinde în talcioc ori le vor ţine în ogradă de dragul vorbei ancestrale „las’ că poate odată vor fi bune la ceva”… Cum este România? După ce au făcut coadă la moaşte, la compensate şi la promoţiile din supermarketuri, românii s-au mai potolit. La lopată n-au mai făcut coadă, au luat-o aşa, cum a venit din fabrică! E un adevăr trist, care ne doare…
Cum este România? După ce am trăit din plin perioada postdecembristă, cu bune şi cu rele, cu suişurile şi coborâşurile ei economice, sociale, dar mai ales politice, credeam că nu mă mai poate surprinde nimic la aleşii neamului. Sincer, chiar eram de părere că le-am auzit pe toate, că mai rău nu se poate. Într-o emisiune televizată, la o oră de maximă audienţă, Mircea Toader, deputat PDL de Galaţi mi-a demonstrat că în politichia dâmboviţeană mai sunt încă destule cotloane întunecate şi neexplorate! Dumnealui a declarat că, nu mai reproduc exact pentru că se cunoaşte, dintre românii decedaţi din cauza gerului, doar unul a murit în maşină, restul au băut şi au adormit în şanţuri, găsindu-şi acolo sfârşitul. În faţa unei asemenea opinii, nici nu ştii cum să reacţionezi. Indignare e puţin spus, eu unul am simţit cum cineva mă strânge de gât. De jenă. Jena de-a fi contemporan cu un asemenea individ, că om nu poate fi numit! Jenă pentru că el reprezintă pe cineva în Parlament. Chiar şi pe nenorociţii ăia care au sfârşit de frig în casele lor. Şi despre care nimeni n-a spus că ar fi fost beţi.
De când am auzit inepţia, că altfel nu poate fi calificată declaraţia cu pricina, stau şi mă întreb fără a găsi un răspuns viabil: oare oamenii aceştia care aprobă legile ţării, care se presupune că ar trebui să fie echidistanţi, să nu discrimineze, să nu judece la mânie şi să vorbească după ce au cumpănit bine lucrurile, oamenii ăştia, zic, nu au nici un consilier? Pe cineva care să le spună ce se face şi ce nu se face? Trec peste faptul că, şi dacă a băut mai mult, nici un om nu merită să părăsească această lume îngheţat într-un şanţ, pentru că drumul nu a fost deszăpezit la timp. Să admitem că pentru o discuţie la colţul străzii, între doi cetăţeni anonimi, afirmaţia făcută de Mircea Toader ar fi într-o oarecare măsură scuzabilă. Nici eu nu-i iubesc pe cei căzuţi în patima băuturii. Şi da, e clar, dacă ai consumat un pahar în plus, faci faţă mai greu frigului, te împleticeşti şi, la o adică, poţi să cazi şi să adormi în zăpadă. Pentru totdeauna. Dar, dacă oricare dintre noi are o scuză, când îşi exprimă, în public, o asemenea părere, eu, ca formator de opinie, n-aş avea niciuna. Şi, la fel, Mircea Toader, ca reprezentant al cetăţenilor din judeţul său, ca parlamentar şi mai ales ca exponet al puterii care a fost cam depăşită de rigorile acestei ierni, nu se poate disculpa în nici un fel.
Este incalificabil să apari pe sticlă şi să-ţi dai drumul la gură, fără să te gândeşti la consecinţe. Dar şi mai grav este faptul că în loc să ai un cuvânt de compasiune pentru victime şi familiile lor, în loc să se gândească la o colectă pentru cei ce şi-au pierdut agoniseala, la orice, dar constructiv, un membru al forului legislativ gândeşte aşa despre nişte semeni ai săi care, până la proba contrarie, nu au avut altă vină decât că au sfârşit în ger. Cum este România? Ca Siberia?
Dumitru HENEGAR

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI