„Cu banii pe care-i voi cere drept despăgubire colonelului de Securitate Emanoil Popa voi repara statuia lui Iuliu Maniu…!”

După cum anunţam în paginile uneia dintre ediţiile precedente ale cotidianului nostru, ieri a avut loc o conferinţă de presă organizată de omul de afaceri albaiulian Alin Popa, fostul preşedinte al PNŢCD Alba. Scopul acesteia a fost de a face publice dedesubturile unei maşinaţiuni diabolice care a avut drept scop discreditarea sa ca om politic. După cum ştiţi, în anul 2008, Alin Popa a primit din partea CNSAS un „verdict” potrivit căruia el ar fi fost colaborator al Securităţii şi ar fi dat note informative semnate cu indicativul „Globo”. În urma unei acţiuni în instanţă care a durat doi ani, în data de 27 ianuarie s-a pronunţat o hotărâre definitivă şi irevocabilă de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în care se arată că Alin Popa NU a colaborat cu Securitatea.
l”Până acum am fost vânat, dar de-acum voi fi vânător…!”
La aflarea hotărârii ÎCCJ, Alin Popa a declarat pentru ziarul „Unirea”: „Până acum am fost vânat, dar acum mă voi transforma în vânător al celor ce au vrut să mă discrediteze şi al celor ce au permis acest lucru…” Drept urmare, omul de afaceri ţărănist a dezvăluit reprezentanţilor presei care au fost circumstanţele în urma cărora a ajuns să fie transformat din persoană urmărită de Securitate (cum a fost în realitate) în informator al acesteia. Astfel, el a reamintit faptul că în anul 2008 a candidat pentru funcţia de preşedinte al Consiliului Judeţean Alba, din partea PNŢCD. Chiar dacă a pierdut bătălia electorală, în calitate de candidat el a fost verificat de către Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, care a descoperit dosarul său. Un dosar care conţinea, însă, doar 4 declaraţii date de el între anii 1985-1987 şi care îi fuseseră smulse sub presiune de organele de securitate, ca urmare a faptului că avea un cumnat care fugise din ţară în acea perioadă şi se stabilise în Germania.

„Am fost ameninţat, declară Alin Popa, că dacă nu voi dezvălui identitatea persoanelor care ne vizitează la domiciliu şi dacă nu voi dezvălui intenţiile cumnatei mele de a-şi urma soţul în străinătate (ceea ce nu am făcut, inducându-i pe securişti în eroare) în locul meu o vor chema la Securitate pe soţia mea, care era pe vremea aceea cu un copil mic acasă şi însărcinată cu cel de-al doilea copil…”
*Patru declaraţii în trei ani şi o judecătoare „prea tânără”
Dar, dacă la dosar nu există decât 4 declaraţii ale lui Alin Popa date într-o perioadă de 3 ani, există în schimb note date de alţi infomatori DESPRE EL!!! De asemenea, există o aşa zisă notă informativă dată de „Globo” (indicativul atribuit lui Alin Popa), dar… transcrisă de mâna informatorului „Mişu”. Un informator „plantat” în anturajul lui Alin Popa, a cărui identitate nu este cunoscută nici în zi de azi. Iar „originalul” care se presupune a fi fost scris de Alin Popa însuşi… nu există. Or dintr-un astfel de dosar piesele nu pot să dispară, deoarece sunt numerotate strict. În acest context, deşi a pierdut în faţa primei instanţe, respectiv Curtea de Apel Alba Iulia, Alin Popa a atacat la instanţa superioară şi a avut câştig de cauză. Cu atât mai mult cu cât, deşi la Curtea de Apel nu i s-a permis audierea unor martori (foşti ofiţeri de Securitate ale căror note apar în dosar), i s-a permis totuşi aducerea unor declaraţii autentificate notarial. De ce nu i s-a permis proba cu martori? Popa afirmă că (prea) tânăra judecătoare de la Curtea de Apel care a avut în lucru cazul său l-a atenţionat: „Aici se decide asupra calităţii dvs. de informator, nu se face procesul foştilor securişti…” Referindu-se la atitudinea tinerei judecătoare, Alin Popa apreciază: „Sunt de părere că astfel de cazuri în care se decide asupra destinului, reputaţiei şi imaginii publice a unui om, nu ar trebui judecate de magistraţi prea tineri, care habar nu au cum era înainte de 1989.”
O declaraţie autentificată notarial, care atestă calitatea de urmărit a lui Alin Popa, a dat chiar cel ce l-a avut pe acesta în lucru: ofiţerul de contrainformaţii care răspundea de Centrul de calcul, unde lucra pe atunci liderul ţărănist. În schimb, supervizorul ofiţerului de contrainformaţii, Emanoil Popa, pe vremea aceea locotenent colonel de Securitate, şeful Secţiei nr.III, a refuzat, afirmând că nu-şi aminteşte, deşi semnătura sa apare pe aproape toate documentele referitoare la Alin Popa. Pe acesta, Popa este hotărât să-l acţioneze în insanţă şi să-i ceară daune substanţiale, declarând că suma de bani pe care-o va obţine drept despăgubire o va folosi la repararea statuii lui Iuliu Maniu, sau o va dona în beneficiul celor deportaţi în perioada regimului comunist din judeţul nostru.
*Miluţ şi Pavelescu, co-autori la acţiunea de terfelire a numelui lui Alin Popa
Interesant este faptul că dosarul lui Alin Popa nu se afla la Direcţia I a Securităţii, cea care se ocupa de delaţiunile mărunte şi murdare, ci la Direcţia III, care se ocupa de spionaj, contraspionaj şi securitatea statului. Iar astfel de dosare, în care există riscul de a apărea şi a fi deconspirate persoane încă active, aflate încă  în misiuni de spionaj şi contraspionaj, de regulă nu pot fi făcute publice decăt după o perioadă de peste 40 de ani. Cum de a fost posibil să fie făcut public un astfel de dosar? „Dacă nu aş fi fost ţărănist, ci aş fi făcut parte dintr-un partid aflat la putere, dosarul meu ar fi rămas la secret încă 20 de ani”, afirmă Alin Popa. Era oare Popa un „spion”, aşa cum păreau să-l arate documentele Securităţii? Dacă ar fi fost aşa, ar fi avut ocazia să plece peste hotare, dar… niciodată nu i s-a permis acest lucru. Nici chiar atunci când a câştigat un concurs tehnico-ştiinţific, având ca premiu o vizită în Italia! Un spion sau un contraspion ar fi fost chiar îndemnat şi ajutat să plece, nu?
Întrebat cine sunt cei pe care-i consideră responsabili de prejudiciul de imagine ce i-a fost creat, Alin Popa a răspuns fără şovăire: „Chiar liderii ţărăniştii din fracţiunea concurentă celei pe care am susţinut-o eu, respectiv Marian Miluţ şi Aurelian Pavelescu.” După cum se ştie, Alin Popa a fost şi este un susţinător fervent al „fracţiunii Sârbu” şi s-a opus fuziunii cu PNL şi înscrierii ţărăniştilor la liberali. Colegii ţărănişti ai lui Alin Popa, care nu l-au repudiat niciodată, în ciuda „verdictului” dat de CNSAS, afirmă acum prin vocea liderului partidului în judeţ, Iuliu Hada, că PNŢCD Alba va lua o hotărâre în ceea ce priveşte redarea unei poziţii politice demne lui Alin Popa, deoarece acesta şi-a dat demisia de onoare din toate funcţiile deţinute, pentru a nu atrage oprobriul asupra partidului. Aşadar sunt toate şansele ca Alin Popa să revină pe eşicherul politic, chiar mai întărit ca imagine publică după această experienţă care-i descalifică tocmai pe adversarii săi.
Ioan HĂNŢULESCU

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI