Citindu-l pe Socrate

M-am săturat de sfertodocţi. M-am săturat de persoane cu o cultură generală aproximativă, de cei care doresc să-şi construiască o imagine erudită informându-ne de exemplu, aşa cum o face un personaj albaiulian, deţinătorul unei diplome universitare în filozofie, într-o carte de memorii că şi-a format personalitatea citindu-l pe… Socrate. Dar filosoful grec Socrate nu a scris niciun rând, noi cunoscându-i ideile filosofice din scrierile lui Xenofon şi ale lui Platon. Dar, cine ştie, poate că „cititorul” în cauză, mare amator de fotbal, l-a confundat pe Socrate cu Socrates (un celebru mijlocaş brazilian al anilor ’80). M-am săturat de tupeul agresiv cu care-şi construiesc imaginea publică. M-am săturat să văd că tonul ridicat şi insinuarea ţin loc de argument. M-am săturat de jumătăţile de adevăr pe care le spun pentru a-şi promova interesele personale mascate abil în spatele unor false subiecte de interes public. M-am săturat să văd cum escrocheria este ridicată la rang de artă şi cum ne este dată drept exemplu de reuşită.
Dar trebuie să le recunosc acestor persoane care deformează scara valorilor, care construiesc modele de succes bazate pe orice altceva decât cunoaştere şi muncă cinstită, trebuie să le recunosc, spun, o calitate – tenacitatea. Cu insistenţa picăturii chinezeşti, fără să clipească sau să li se mişte un muşchi pe faţă emit idei ciuntite reuşind să le impună ca adevăruri absolute. Abordează o problemă doar din perspectiva care le convine, atacând cu violenţă sau pur şi simplu ignorând ca şi cum nu ar exista pe oricine sau orice vine să ofere o imagine de ansamblu. Soluţiile corecte sunt astfel blocate, iar „beneficiile” acestei atitudini le culegem cu toţii. Le sunt complici toţi cei care, cunoscând subiectele în discuţie mai bine, nu li se opun, nu contraargumentează sau dacă o fac nu repetă şi ei acelaşi lucru cu aceeaşi tenacitate, până reuşesc să-i contracareze. E drept că e foarte greu să lămureşti cu argumente un prost.
Agresivitatea sfertodocţilor nu este de ieri de azi, dar în ultimele două decenii ea a devenit tot mai pregnantă, tot mai manifestă, reuşind în faţa pasivităţii oamenilor de bun simţ să fie percepută ca un fapt obişnuit. A devenit regulă socială şi nu excepţie! Mai mult, comportamentul obraznic şi în dispreţul moralei comune i-a contaminat pe mulţi dintre cei cu solide cunoştinţe, dar cu slăbiciune pentru bani. Cazul Adrian Severin, pentru că este deja un caz, stă mărturie. Adrian Severin nu este prost, ba dimpotrivă. Dar atitudinea lui după dezvăluirile din Sunday Times şi mai ales după ce colegii săi din Parlamentul European i-au cerut să renunţe la mandat este mai mult decât îndoielnică. Venind din România el şi-o fi închipuit că şi la Bruxelles merg manevrele dâmboviţene: să vezi c-o fi, c-o păţi, că să vedem ce spune ancheta… şi să o tergiversăm aşa până când totul se uită şi va putea din nou apărea după ceva vreme în public, nici usturoi n-a mâncat, nici gura nu-i miroase. A păţit însă ruşinea de a fi huiduit de colegii săi din Parlamentul European şi trimis în ultimul rând, acolo unde stau paria instituţiei. Vă invit ca urmându-le exemplul să-i „huiduim” pe toţi cei care se comportă asemenea lui ca şi pe toţi cei care cred că tupeul neobrăzat şi incultura sunt adevăratele valori pe care să ne construim comunitatea.
Anca DINICĂ

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI