Cel mai dureros adevăr

    În actul de acuzare împotriva lui Socrate, pe lângă „vina” de a nu crede în zeii cetăţii, mai era consemnat şi faptul că filozoful ar fi corupt tineretul. Din convorbirile sale memorabile, rostite de el şi scrise de alţii, se poate lesne înţelege faptul că atenienii au condamnat la moarte Adevărul şi Înţelepciunea. Consiliat de către Socrate, tânărul Aristip declară: „În niciun caz nu sunt din aceia care năzuiesc să fie la cârma statului. Pentru mine e o dovadă de mare nesocotinţă când unuia care i-e greu să-şi satisfacă propriile-i trebuinţe, nu se mulţumeşte cu asta, ci vrea să mai poarte şi grija satisfacerii trebuinţelor concetăţenilor săi…În stat trebuie să domnească regula prin care cârmuitorii să facă totul pentru prosperitatea colectivităţii, în timp ce ei să nu capete nimic…” Aşa ceva nu s-a întâmplat niciodată în lume. Nici în antichitate şi nici acum, mai ales acum, mai ales la noi, la români, când aceste cuvinte par şi chiar sunt din altă lume, o lume necunoscută de noi, dar nici de alţii, nici măcar de cei care au pus bazele democraţiei, aceiaşi cu cei care l-au ucis „legal” pe Socrate pentru adevărul învăţăturilor sale, aceiaşi care acum sunt în faliment pentru că n-au învăţat nimic din înţelepciunea înaintaşilor. Unii fanatici comunişti au pus în practică aceste precepte, nu că le-ar fi cunoscut, ci din exces de zel, ajungând de râsul lumii.
De 22 de ani nici măcar aceste mici excepţii nu au mai existat în România, ci toţi care acced într-o cât de mică funcţie în stat, vor să beneficieze din plin de privilegii şi avantaje pentru propria lor prosperitate, iar la colectivitatea pe care o reprezintă se gândesc din 4 în 4 ani, când, înfometată şi manipulată, se vinde tot mai ieftin. Acesta-i Adevărul care doare cumplit şi ucide fără act de condamnare, care ne ucide încet-încet pe toţi cei care suntem de cealaltă parte a baricadei sociale sau politice. Poţi să trânteşti oricât de puternic adevărul în faţă, oricui şi oriunde, pentru că s-a creat o imunitate la adevăr, atât de puternică încât niciun corupt nu se mai simte măcar ofensat în faţa unor acuzaţii reale, acceptând şi invocând, ca dovadă a democraţiei, dreptul tău la opinie. Conform unei prejudecăţi politice, abil exploatată de toţi cei vizaţi, opinia cuiva nu poate reprezenta adevărul, nici opiniile societăţii civile, nici sondajele de opinie, adică nu majoritatea are dreptate, ci minoritatea acuzată. O răsturnare de mentalitate ca aceasta nu se poate produce decât în situaţii de haos mental, cum sunt acum în toate sferele societăţii româneşti. Limpezirea va veni doar după furtună, adică după colaps, faliment, anarhie, revoluţie sau cum vrem să-i spunem, de aceea o mare parte a populaţiei aşteaptă, fatalmente – nu că ar dori acest lucru, ci pentru că pare inevitabil – să ajungem pe fundul prăpastiei.
Toate reconstrucţiile au început după revoluţii, războaie, cataclisme sau recesiuni mondiale, aşa că şi noi aşteptăm să se prăbuşească totul, pentru a o lua de la capăt. Desigur, profitorii, mogulii, baronii şi ciocoii de tip nou se ţin cu dinţii de actualul sistem şi încearcă să prelungească agonia României pentru a nu pierde cumva privilegiile, averile şi poziţiile pe care le au, în timp ce poporul rezistă tot mai greu la sărăcie, la nevoi şi la „neamul” care îl exploatează mai nemilos decât oricare străin şi aşteaptă o schimbare radicală în societatea românească, neavând, practic, ce să mai piardă.
Nenorocirea constă în faptul că aşteaptă un salvator mesianic, fapt care-l privează de iniţiative, crezând cu naivitate faptul că poate monarhia, un alt guvern sau alte partide pot salva România, în timp ce adevărata putere a schimbării este chiar în el însuşi, în popor, de preferat fără violenţă. România nu poate fi salvată nici de monarhie, nici de USL (PDL-ul nici nu mai trebuie amintit), ci de poporul român prin votul corect! Să nu mai aşteptăm o revoluţie provocată de alţii şi continuată de noi cu sacrificii omeneşti, dar nici să nu mai provocăm noi înşine o asemenea revoluţie, ci să începem revoluţia mentalităţii prin care să „zdrobim orânduiala cea crudă şi nedreaptă”, cu ştampila în cabina de vot! Partidul Poporului – Dan Diaconescu îşi propune să declanşeze (conform Rezoluţiei primului său Congres) o nouă revoluţie politică, economică, socială şi morală, care să marcheze definitiv desprinderea României de forţele malefice ale trecutului şi să transfere puterea în mâinile poporului. Aceasta va fi REVOLUŢIA VOTULUI!
PARTIDUL POPORULUI – DAN DIACONESCU ALBA
Ec. Andrei Mircea DOBRESCU – preşedinte PP-DD Alba Iulia
Ilie MUNTEAN – secretar executiv PP-DD Roşia de Secaş

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI