Ce ne rezervă UE?

Sau mai degrabă cum negociem poziţia noastră în Uniunea Europeană? Greu de tot dacă este să ne gândim că România se aşează la masa negocierilor din poziţia unui stat cu probleme la capitolul Justiţie, a unui stat al cărui sistem politic, electoral trebuie supravegheat, a unui stat care nu a reuşit să atragă fondurile europene puse la dispoziţie decât într-o măsură extrem de mică, dar care a reuşit în schimb să exporte forţă de muncă şi etnici romi. Ce avem de negociat? Păi trebuie să ne spunem părerea şi eventual să ne-o şi impunem (evident alături de celelalte state membre UE care au interese similare alor noastre) în ceea ce priveşte construcţia bugetului Uniunii Europene pentru perioada 2014-2020. Ce ne interesează pe noi? Agricultura, în a cărei dezvoltare fiecare guvern care s-a perindat prin Palatul Victoria a văzut o cale de depăşire a crizei economice şi de dezvoltare a economiei, în general, şi infrastructura. Pentru ambele vin veşti rele dinspre statele puternice ale UE. Fac o paranteză: n-ar trebuie să vorbim de state puternice, state slabe, ci de state egale în UE, dar asta e viaţa, nici măcar o astfel de construcţie politică pornită la drum cu cele mai bune intenţii nu este perfectă. Revenind la veştile rele, ele vizează intenţia de reducere cu 10 la sută a alocărilor bugetare destinate Agriculturii şi reducerea, nu se ştie cu cât, a alocărilor care intră în Fondul de Coeziune. Acesta este fondul european din care se finanţează majoritatea proiectelor de infrastructură şi de el au beneficiat foarte mult statele din sudul Europei, mai vechi membre ale UE decât România – Spania, Italia, Grecia, de exemplu – care au reuşit astfel să-şi dezvolte infrastructura. Acum că veni şi rândul nostru, uite că se doreşte reducerea acestor fonduri. Că noi nu am reuşit să absorbim fondurile europene alocate în exerciţiul bugetar european 2007-2013, în care ne aflăm acum, nu trebuie să fie un argument pentru reducerea fondurilor alocate în viitor. Dar noi ne-am obişnuit cu astfel de situaţii. Întotdeauna când am ajuns noi să fim acceptaţi în vreun organism internaţional sau într-un grup de state, ideea originară a constituirii acestora s-a diluat, iar importanţa grupului respectiv s-a diminuat.
Problemele construirii bugetului Uniunii Europene 2014-2020 vor fi discutate la Consiliul European Extraordinar care va avea loc în 22-23 noiembrie. Deci nu mai este prea mult timp pentru negocieri. Statele uniunii sunt evident împărţite, unii contributori neţi cerând reducerea bugetului UE considerat prea cheltuitor, iar alţii dorind menţinerea la acelaşi nivel a cheltuielilor cel puţin pe unele capitole, cum este cel al agriculturii, în timp ce alt grup doreşte mai multe fonduri pentru domeniul cercetării şi inovării. Se anunţă deci discuţii grele, se porneşte de pe poziţii greu de armonizat, astfel încât se ia în calcul chiar şi un eşec al Consiliului European situaţia în care bugetul va fi construit pe baza plafoanelor anului 2013 până în momentul ajungerii la un acord. Acordul este imperios pentru că decizia se ia în unanimitate în Consiliul European în timp ce Parlamentul European nu are decât puterea fie să aprobe bugetul în bloc, fie să-l respingă în bloc. Modificări nu poate face.

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI